Atentie! cad pietre

 Rasfoiesc strazile cu sunetul talpilorFiecare pas…e o-ntrebareFiecare colt…e o mirareSi-n orice raspuns gasitLeac pentru plimbariUneoriE “nu ma ratacesc cu tine”Si-mi este bineDoar ca ma ratacesc…Cu fiecare-mbratisareSi-o iau de la capatFiecare pas…Fiecare colt…..Cat numar timpul de fapt!

Ti-am spus ca rad cand vad zapada?Ti-am spus ca zbor?Cand flori de mar?Coroana-n vant de maiPe par….Ar vrea sa-mi sada?Si tu le-ai impletit si negi.Ti-am spus candva c-alerg desculta pe potecaPe care tu mi-ai sarutat usor urechea?Si mi-este dor…Eu cred ca stii, dar te prefaciCa intamplarea e uitataTe-ascunzi in campul plin de maciSi eu te caut prea  imbujorata De rosul lor

Daca as avea corzi pe trup,Te-as lasa sa–mi prinzi gandurile intre ele.Cum pietre marunte de cremeneSe prind in sirag de margele.Cu fiecare sunetSa-mi alerg muzica din suflet.Cu fiecare nota, sa urc muntele fiecarui deget ce-mi canta pe trup.

.

Ea trece agale.El tace.Se joaca cu un bat de chibrit.S-a lasat de fumat. De iubit…Ea nu se aprinde.El arde.Ea nu.Dar nici nu mai minte.Vorbeste cu roua:De ce -i asa de devreme chiar azi?M-a luat pe nepregatite.El canta si tace. In suflet.Privirea il duce. Spre roua.Oglinda e muta. Si se preface ca ploua.Se rupe-n cuvinte.Dar nu se desprinde.Oglinda……O doare sa spuna atatea imaginiSurprinse.Oglinda din frunzePastreza de dorCuloare de viseCuprinse-ntr-un zborEi …..S-au iubit….in   culori.

Ah.. Venus, de ce nu dormi in noaptea asta…Ma lasi sa sper din nou fara temeiSa pic in gol de la ferestra meaSa ma cuprinda zorii in ramul unui tei ?Tu vrei sa mestec maine campul…Si iarba lui sa-ti creasca-ncet pe lobi?In vrejuri de cercei Ti-am explicat ca azi e molcom vantul.Ma lasi sa-mi freamat visul,Tu crezi ca mi-e mai bineAs vrea sa pot sa fug asa usor,Rotindu-ma degeaba, ca si tineIn jurul meuCuprinsa in inele, verigi fierbinti de dorCe arsita ma frige-n suflet… cat ma tineSi-mi pune-n jur doar frunze arsePamant si buze lineMai aprig arde focul ce s-a aprins in mineSi tu ma tii aici, sa pribegesc pe blog,Sa prind in aripi lumea, in zbor de inorogSa cred ca nu-mi pui piediciSi c-am s-adorm un somn mai blandPe puful unei piersiciUn lant de vorbe –n razeAi pune sa razbatiIn licarirea-ti surda, cioplind in muntii-naltiSa-ti prinzi lumina-n maciMai da-mi o ziSa ma trezesc invesmantata-n fluturiSi paru-l ravasitSa mi-l prefaciIn aripa de vreme Sa ne privim posaciSa pot sa ma culeg din scoarta taEu sunt doar El si EaPamant si IarbaDoar alte stele-as vrea cada, sa ma soarba….Imi lasi trupul nestins de setea taDegeaba –ncerci sa fugi de eaCe frageda ma simt in slaba-mi slabiciuneSi eu si noi si tu fugim de mineSa ma lipesc de foc precum un biet carbuneTu vraci batran pentru tristetea meaMai pui adins un vreaf imens de paieSperand ca focul sa-mi mai stinga vorbaSi sa ma mai inmoaieM-aprinzi mocnit din nou, poate cumva… cu teamaCa eu scantei sa ma transform curand pe lava taTu Venus, oare azi ma lasi sa dorm pe buza ta?Ah ce de liniste si foc in mintea meaTu-mi ceri sa ardSa ma topescSa tacSa sperSa plangSa strigS-adormSa pierMa fac …Mai mica decatM-am facut candvaAcelasi lutIn lumea meaTu alte galaxii deschiziDe-o vremeSi cand coperta lor pe tine se –asterneTu lasi culori sa cada, sa-mi fure pentru-o clipaIn cioburi mii, iubirea pamanteanaTu ma transformi in freamat de aripa,In dor nestinsCata risipa…As vrea doar pamanteste:Sa rad,Sa sper,Sa plangSa tacSa strigS-adorm Sa pierMa fac …Un crater sau ma fac un nor pe cer.Sa strig pe Venus daca mi se face frica.Mi-e valuri apa lina-a marii si panze ma ridicaAh Venus cat as vrea..Sa-mi dai un colt Sa dormPe scoarta ta

Daca ma lasi sa mai desfac niste petale, am sa-ti citesc.
E devreme afara si tarziu in ganduri Timpul trece la fel, nesfidat. Ne lasa in urma lui cu toate razboaiele noastre interioare. Ne-am scris istoria. Pe alte cai . Cu sau fara culori.Ce relativa este asteptarea, ce poema este viata uneori!
Doar esenta … esenta ramane in sticluta ei, cuminte. Asteapta explozia : explozia de cuvinte, de emotii… Rezonanta:
De ce suntem azi aici? De ce am facut atat de mult? De ce atat de putin…..
De ce traim sau murim…………..?
Picaturile noastre hranesc florile
Renastem oricum.
In fiecare petala care se deschide.
Flori vor fi oricum. Ele care-si expun frumusetea fara teama ca vor fi folosite..vandute…
Sau chiar furate…Poate florile ne citesc fiinta asa cum noi le citim dragostea
Iubim la fel. Rupand petale
Nu e toata iubirea a noastra intotdeauna…dar sa ne bucuram de ea. Cineva mi-a spus ca doare…Dar florile tac atunci cand le intrebam daca suntem iubiti. Rupand petale.
Liniste.
Galagie.
Lupta.
Razboaie.
El mi-a spus ca sunt frumoasa.
Ea ti-a spus ca existi.
Tacem dar traim cu totii.
Ne hranim cu stamine.
E o lume sublima, cata vreme poti sa o privesti.
Mai rupe o petala…. Va fi !

Pentru ca iubim