Picaturi de noroc..

Inainte de a incepe sa ma plang despre cum n-am avut nici un fel de timp weekend-ul asta va anunt ca sunt mandra posesoara a unui cercel de limba in a2a gaura din urechea dreapta [in care am 3] :D:D si sunt si mandra posesoara a unui mini loft [adica am patul sus si biroul dedesubt si am si fotoliu si am avut loc pentru un dulap. AN ACTUAL, REAL CLOSET!!! :D].

Buuun. Acum, haideti sa va spun despre weekendul meu:
Sambata:
8:00-trezirea
8:30-plecare
9:00-lectia de chitara
10:00-plecare de la palat
10:30-mers in idm [mi-am luat haine de bal, am balul pe 30]
12:00-plecat din idm
13:00-mers la palat
13:45-ora de teatru
16:00-plecat de la palat
16:30-plecat in IKEA [n-am cumparat cine stie ce.. decat o mini ladita]
19:30-mers la otopeni [mi-am cules matusa care a fost in paris si mi-a mai luat o esarfaaa :x]
20:40-plecat de la otopeni
22:00-ajuns acasa
00:45-dormit

Duminica:
9:00-trezire
9:30-mers in IKEA [de data asta mi-am luat dulap, o super paturica si super patul meu care sta sus]
12:00-ajuns acasa [da, am stat mult, si ce?! >:P]
13:00-apucat de asamblat patul [am si mancat si baut niste lichior de ciocolata si ceai de canepa :D]
17:43-terminat de asamblat patul [da, atat a durat! :((]
18:00-apucat de asamblat dulapul
19:00-terminat de asamblat dulapul [era un dulap din ala din PAL..]
19:10-apucat de facut curat
20:10-plecat la matu-si-mea
22:00-ajuns acasa
22:10-scris postul asta
22:20- ma duc sa-mi fac baie, baaa!!!

Erm.

Va anunt de pe acum ca o sa fie un post destul de lung.

Pentru inceput, va anunt ca mi-am vopsit parul rosu din nou doar ca de data asta cu mai putin si se vede absolut genial pentru ca e o rara combinatie de: portocaliu, rosu, blond si saten.

Sunt intr-una din starile alea ale mele de depresie ca n-am ce cauta in Cosbuc. De ce? Pentru ca sunt varza, nu stiu de nici unele si.. Sunt varza. Nu stiu de ce sunt in starea asta pentru ca totusi marti, miercuri si azi am luat cate un 10 la toate cele 3 rubrici de engleza din catalog. Adica, la engleza o duc foarte bine. In schimb, la matematica ma uit ca vitelul la poarta noua de fiecare data cand se scrie ceva pe tabla, la fizica am un 5 dar am dat un test in care o sa iau un foarte frumos 2.. La informatica sa zicem ca ma descurc. Ma rog, la liceu e incredibil de greu, sunt obosita, ma trezesc devreme si ma culc tarziu, fac 7 ore pe zi de scoala si.. SUNT STRESATA!!!

Neeext.. Azi in timpul orei de dirigentie era sa fac un atac de cord. INSPECTORATUL NU APROBA PROGRAMUL NOSTRU DE IARNA. Adica, oameni buni, la jumatatea lui decembrie, cand vor fi grade cu minus si probabil va ninge, eu voi merge 15 minute de la prosper pana acasa pe jos la ora 9-9.30 seara. Frumos, nu?

Tin sa va spun ca am inceput sa analizez lumea care merge cu ratb-ul.. Am intalnit:

• tipe machiate la un singur ochi
• oameni care vorbesc singuri
• mosi care se holbeaza la sanii mei
• babe care se iau de mine pentru ca am unghiile asa, am parul asa, pentru ca imi suna telefonul, pentru ca raspund la telefon, pentru ca am geanta, pentru ca de obicei cobor la foisorul de foc, pentru ca ma machiez, pentru ca imi place portocaliul, pentru ca am tenesi.. pentru ca respir.
• babe de treaba care-ti tin ghiozdanul cand e aglomeratie
• controlori infecti care in timp ce-ti cauti abonamentul te intreaba daca vrei sa cobori
• controlori care nu controleaza decat jumatate de masina
• cocalari care stau in fundul masinii si asculta manele
• babe nesuferite carora le dai scaunul si nici macar nu-ti zic ‘multumesc’ si carora le zici ‘multumesc’ si nici nu se uita la tine

Atat.

Incepand de pe 1 o sa scriu mai rar sau rar de tot pentru ca intru in perioada tezelor. Dau 5 teze in 2 saptamani. Sa-mi tineti pumnii.

Poate ca ar trebui sa tac.

Sa numai spun povesti, sa nu mai soptesc vise, sa nu mai cant, sa nu mai strig, sa nu mai urlu. Niciodata.

Apoi, sa renunt la ceaiul de menta si la trantitul usii de la lift. Sa nu mai ies urland din baie si sa nu-mi mai iubesc parul portocaliu. Sa-mi beau cafeaua simpla, fara zahar si sa-mi aprind tigarile cu o bricheta 100% functionala.

Sa-mi descurc parul fara sa trag de el. Sa nu ma mai cert cu oameni pentru bomboanele cu mere, sa-mi fac ceai doar cand sunt racita si sa nu fie de menta.

Sa renunt sa mai fiu copil si sa renunt sa mai zbor de pe un trotuar pe altul. Sa nu ma mai plang de geanta mea si sa nu mai uit sa-mi iau medicamentele. Sa nu mai reprosez toate lucrurile care ma deranjeaza ci sa tac si sa indur pentru ca mai bine nu se poate.

Apoi sa uit. Sa uit cine am fost la inceput si sa port masca aceea atat de grea. Sa nu stiu ca am fost copil si sa uit ca iubesc ciocolata si tot ce are caramel. Sa nu mai pretuiesc o scara dintr-un parc, sa pretuiesc o persoana care a uitat la randul ei cine am fost eu.

Toate astea.. Pentru tine. Pentru ca tu ai fi mai fericit daca eu as fi fost altcineva.

Eu nu sunt nimic din ce nu ai putea să ai din nou, nimic din ce n-ai putea să cumperi de la supermarket. Poti să-mi rupi inima in mii şi mii de bucaţi, să le calci in picioare şi să te prefaci că nu am fost niciodată lânga tine şi nu m-ai cunoscut niciodată. Iar eu pot să te privesc plecând şi să vărs o lacrimă pe obrazul stâng.

Pentru tine nu sunt nici măcar un semn rămas după ce ţi-ai ars ţigara pe mână. Ai putea să simţi arsura. Te-ar ustura şi ar trebui să ai grijă să nu se infecteze. În schimb eu nu sunt decat un lucru pe lânga care treci. Atât.

Aşa că hai. Rupe o bucata din mine. Rupe-o, dă-i foc şi uită-mă. Nu mă ţine de mână, nu-mi spune poveşti, nu-mi şopti visele tale la ureche când te trezeşti dimineaţa… Nu. Nimic.

Aruncă-mi visele, aruncă-mi cărtile, aruncă-mi ţigarile, trânteste uşa şi pleacă. Atât.  Nu mă săruta pe frunte, nu-mi spune ‘la revedere’, nu mă mai privi. Uită.

Apoi sa te întorci într-o zi cu povestea scrisă. Cu povestea bucaţii de mobilă care ţi-a umplut o data viaţa…

Tu stii ca-mi place sa-ti ascult tacerea. Imi place sa stau si sa ascult tot ceea ce nu spui si nu e nevoie sa spui pentru ca eu inteleg oricum.

Imi place sa privesc cum in fiecare dimineata te ridici si pleci. Cum iti faci cafeaua, cum iti fumezi tigara, cum asculti ploaia. Imi place sa te privesc in general. Esti atat de dragut cand incerci sa nu ma trezesti cu plecarea ta dar trantesti usa.

Nu. Nu ma distruge defel fiecare dimineata in care pleci. Nu ma distruge gandul ca  iti petreci fiecare clipa din zi cu ea.. Nu ma distruge ca pe ea o iubesti si eu nu sunt decat un mod de a te descarca.

Stiu ca ea ti-a auzit cu adevarat vocea. Stiu ca ei chiar ii spui ca o iubesti si mai stiu ca nu voi fi niciodata in locul ei.  Dar asta nu ma va opri niciodata sa mi te imaginez tot restul vietii langa mine, nu ma va opri niciodata sa ador felul in care faci cafeaua si iti fumezi tigara langa patul meu privindu-ma.

Da, stiu ce simti de fiecare data cand ma privesti. Stiu ca te gandesti la ea si la felul in care s-ar holba cu lacrimi in ochii ei verzi la tine fara sa spuna nimic daca ar stii cu adevarat ce faci tu de fiecare data cand ii spui ca nu va veti vedea in seara aia. Stiu si e absurd. Ea nu te va iubi niciodata cum te iubesc eu si nici nu va face pentru tine tot ce fac eu dar tu o iubesti numai pe ea. Eu nu insemn nimic pentru tine in afara de cea mai buna prietena a ta careia i-o tragi cand va certati.

Mi-ar placea sa stie. Asa poate as putea sa te tin si eu de mana cand mergem pe strada.. Cateodata chiar merg pana in fata blocului ei, decisa sa-i spun. Dar ma amagesc singura. Stiu ca tu nu poti sa traiesti fara ea. Si eu nu pot sa traiesc fara tine asa ca nu ar avea nici un rost.

Cu toate astea… Te iubesc.