Deci

19 12 2008

M-am mutat inapoi pe vechiul blog. Pe empty bottles. De ce? Pentru ca cea mai mare prostie facuta de mine vreodata a fost sa-l parasesc. Am facut treaba asta pentru ca m-am certat cu persoana cu care tineam blogul si  am crezut ca nu mai am de ce sa scriu acolo. Dar am. Am de ce si o sa scriu in continuare acolo. Sunt aceeasi, doar ca am realizat ce prostie am facut.

Sper din tot sufletul ca nu mi-am pierdut toti cititorii facand treaba asta.



19 12 2008

Vreau sa va intreb o chestie si VREAAAU!! sa imi raspundeti.

Daca imi schimb [iaaaar] host-ul.. mai citeste careva ce scriu? :-?? Nu ca ar citi cineva oricum :-j



Too much wine and too much song

19 12 2008

M-am urcat in autobuz la fel de ametit si beat cum sunt de fiecare data. M-am asezat pe scaunul de langa usa si atunci.. Pe scaunul din fundul autobuzului stateau doua copile, una blonda si cealalta bruneta. Am ascultat pentru o clipa ce aveau de zis. Pana cand cea blonda a ridicat ochii, doi ochi superbi de o culoare pe care n-am mai vazut-o pana acum. S-a uitat fix la mine si privirea ei parca m-a strafulgerat. Parca privea prin mine, in mine.

Atunci am inteles. Sunt un nimic in adevaratul sens al cuvantului.

In buzunarul meu stang nu se gasesc cateva monezi de 50 de bani si in buzunarul meu drept nu se gaseste un telefon scump.In buzunarul stang am o bricheta si doua tigari dintre cele mai ieftine si cele mai proaste iar cel drept e gol. IN schimb, in mana dreapta tin o sticla care nu e impachetata intr-o hartie maro ca in filmele americane, ci o sticla de plastic in care a fost candva un lichid cu atata cofeina dupa care tinerii se dau in vant… Dar acum, acum acea sticla de plastic tine in ea singurul lichid care parca da sens vietii mele.

Singurii bani pe care ii primesc, pentru ca am avut candva o slujba si am fost candva respectat, ii dau pe cele doua lucruri care m-au distrus si ma distrug, pe cele doua lucruri care sper ca imi vor aduce candva sfarsitul pentru ca nu imi doresc nimic mai mult decat sa i se faca cuiva mila si sa-mi dea sfarsitul pe tava.

Nu o condamn pe copila blonda pentru privirea pe care mi-a dat-o. Eu sunt singura persoana responsabila pentru cine sunt acum si sunt singura persoana care merita sa fie invinovatita. Cea mai mare pedeapsa pentru mine e sa-i vad pe acesti copii, puri prin definitie, uitandu-se in ochii mei cu atata regret apoi lasand ochii in jos ghicindu-mi, probabil, povestea.

O merit, sunt o javra. Un fost scriitor care acum nu mai e decat umbra sa.



So, what’s next?

13 12 2008

Asculti incet picaturile de ploaie. Iti place cand ploua dar stii ca ploaia nu-ti va spala niciodata gandurile. Nu-ti va aduce fericirea, nu-ti va aduce nimic. Te uiti la plicul de pe masa si te temi sa-l deschizi. Te temi ca s-ar putea sa nu fie nimic, te temi de plicul in sine si de hartia din care e facut.

Iei plicul, il deschizi, tragi aer in piept si citesti:

Mihai,

M-a emotionat foarte tare scrisoarea ta, dar ma tem ca te inseli. Tu nu vrei sa ma cunosti, tu vrei doar sa-mi afli cel mai adanc secret. Tot ceea ce te atrage la mine este faptul ca toti ti-au spus ca eu am un secret pe care il voi lua cu mine in mormant. Un secret atat de ingrozitor incat va trebui sa-l ucid pe cel care-l afla. Tu crezi ca daca mi-ai afla secretul, totul ar fi superb. Crezi ca m-as indragosti de tine si te-as cruta.
Dar, nu e asa. Nu s-ar schimba nimic daca ti-as spune cel mai adanc secret al meu, lucrul din cauza caruia nu pot sa dorm, minciuna pe care le-o zic celor care ma vad zi de zi. Nu s-ar schimba nimic pentru ca acel secret fatal nu exista. Da, Mihai, ai citit corect. Nu exista.
Imi place sa mint oamenii si imi place sa primesc toata atentia. De aceea am indus aceasta parere asupra tuturor. Asa ca, de fiecare data cand ei ma vad isi soptesc intre ei fel de fel de povesti despre mine care nu sunt adevarate. Am ucis oameni, am facut prostituite, am luat droguri si cine stie ce alte inventii. Dar nici una din ele nu e adevarata.
Adevarul este, Mihai, ca eu sunt o javra. Tot ce am facut pana acum, aura aceasta de mister care ma inconjoara, povestile spuse pe seama mea.. Toate sunt nimic. Am crescut intr-o casuta dintr-un sat si la 17 ani am fugit. Am fugit in ziua in care unchiul meu s-a decis ca sunt destul de mare incat sa-mi incep viata sexuala. Cu el. Nu am depus niciodata plangere pentru ca inca ii multumesc, in sine, unchiului meu. Datorita lui sunt ceea ce sunt azi si imi place ceea ce sunt.
Ai putea, desigur, sa crezi ca asta e secretul meu, dar toata lumea stie aceasta poveste. Unii chiar spun ca l-am ucis pe unchiul meu pentru ceea ce mi-am facut iar altii spun ca am trait cu el o vreme. Ce zvonuri!
Asadar, Mihai, uita-ma! Tu esti doar un copil si nu meriti sa-ti strici viitorul pe care il ai in fata cu mine. Termina facultatea, angajeaza-te, gaseste-ti o sotie frumoasa si uita cine sunt, uita ca ne-am intalnit vreodata.
Eu nu te voi uita niciodata.

Ramas bun,
Sophie

Ramai socat. Mai citesti o data scrisoarea, de doua ori, de trei ori. Cand in sfarsit ai inteles ce spune cu adevarat, cand ai vazut ca nu exista un “P.S: te astept diseara la 2 in camera mea.” incepi sa plangi si sa urli.

Nu vrei sa asculti ce spune scrisoarea asa ca te indrepti catre hotelul lui Sophie. Dar Sophie nu mai e in Bucuresti, nu?
Ce vei face acum, Mihai?



Noapte buna!

7 12 2008

Mi-e frica sa te cunosc. Mi-e frica sa stiu ce mananci, ce fumezi, cu ce te imbraci, mi-e frica sa stiu la ce visezi. Mi-e frica de tine, de ochii tai, de fruntea ta, de palmele tale.. Mi-e frica de tot ce insemni tu si mi-e frica sa stiu ca existi. Dar poate mi-e cel mai frica de ce ai putea sa-mi faci. Ai putea sa pleci intr-o zi si sa nu te mai intorci niciodata. Inchipuie-ti ce tragedie ar fi…

Nu vreau sa pleci si te rog sa nu vii. Atat. Scoate-ti bricheta, trage din tigara, aprinde-ti visele, da-ti foc povestilor… Dar nu veni. Stai acolo, in coltul tau de viata si priveste cat de frumos este sa trecem unul pe langa celalalt. Eu nu voi avea curajul niciodata sa stiu ca existi si nici nu voi avea curajul sa vreau sa existi. Va trece o vesnicie fara sa ne cunoastem vreodata si vom muri singuri. Singuri de tot.

Acum, bea-ti cana de lapte cald si taci. Taci si inchide ochii. In fiecare seara. Inchide ochii, spune-ti povesti si viseaza. Atat. Nu te gandi niciodata ca ar putea fi mai mult in viata ta decat ce ti se intinde pe tava. Nu te gandi la mine, la noi, la nimic. Doar dormi.

Noapte buna!