Picaturi de noroc..

Asculti incet picaturile de ploaie. Iti place cand ploua dar stii ca ploaia nu-ti va spala niciodata gandurile. Nu-ti va aduce fericirea, nu-ti va aduce nimic. Te uiti la plicul de pe masa si te temi sa-l deschizi. Te temi ca s-ar putea sa nu fie nimic, te temi de plicul in sine si de hartia din care e facut.

Iei plicul, il deschizi, tragi aer in piept si citesti:

Mihai,

M-a emotionat foarte tare scrisoarea ta, dar ma tem ca te inseli. Tu nu vrei sa ma cunosti, tu vrei doar sa-mi afli cel mai adanc secret. Tot ceea ce te atrage la mine este faptul ca toti ti-au spus ca eu am un secret pe care il voi lua cu mine in mormant. Un secret atat de ingrozitor incat va trebui sa-l ucid pe cel care-l afla. Tu crezi ca daca mi-ai afla secretul, totul ar fi superb. Crezi ca m-as indragosti de tine si te-as cruta.
Dar, nu e asa. Nu s-ar schimba nimic daca ti-as spune cel mai adanc secret al meu, lucrul din cauza caruia nu pot sa dorm, minciuna pe care le-o zic celor care ma vad zi de zi. Nu s-ar schimba nimic pentru ca acel secret fatal nu exista. Da, Mihai, ai citit corect. Nu exista.
Imi place sa mint oamenii si imi place sa primesc toata atentia. De aceea am indus aceasta parere asupra tuturor. Asa ca, de fiecare data cand ei ma vad isi soptesc intre ei fel de fel de povesti despre mine care nu sunt adevarate. Am ucis oameni, am facut prostituite, am luat droguri si cine stie ce alte inventii. Dar nici una din ele nu e adevarata.
Adevarul este, Mihai, ca eu sunt o javra. Tot ce am facut pana acum, aura aceasta de mister care ma inconjoara, povestile spuse pe seama mea.. Toate sunt nimic. Am crescut intr-o casuta dintr-un sat si la 17 ani am fugit. Am fugit in ziua in care unchiul meu s-a decis ca sunt destul de mare incat sa-mi incep viata sexuala. Cu el. Nu am depus niciodata plangere pentru ca inca ii multumesc, in sine, unchiului meu. Datorita lui sunt ceea ce sunt azi si imi place ceea ce sunt.
Ai putea, desigur, sa crezi ca asta e secretul meu, dar toata lumea stie aceasta poveste. Unii chiar spun ca l-am ucis pe unchiul meu pentru ceea ce mi-am facut iar altii spun ca am trait cu el o vreme. Ce zvonuri!
Asadar, Mihai, uita-ma! Tu esti doar un copil si nu meriti sa-ti strici viitorul pe care il ai in fata cu mine. Termina facultatea, angajeaza-te, gaseste-ti o sotie frumoasa si uita cine sunt, uita ca ne-am intalnit vreodata.
Eu nu te voi uita niciodata.

Ramas bun,
Sophie

Ramai socat. Mai citesti o data scrisoarea, de doua ori, de trei ori. Cand in sfarsit ai inteles ce spune cu adevarat, cand ai vazut ca nu exista un “P.S: te astept diseara la 2 in camera mea.” incepi sa plangi si sa urli.

Nu vrei sa asculti ce spune scrisoarea asa ca te indrepti catre hotelul lui Sophie. Dar Sophie nu mai e in Bucuresti, nu?
Ce vei face acum, Mihai?