Picaturi de noroc..

M-am urcat in autobuz la fel de ametit si beat cum sunt de fiecare data. M-am asezat pe scaunul de langa usa si atunci.. Pe scaunul din fundul autobuzului stateau doua copile, una blonda si cealalta bruneta. Am ascultat pentru o clipa ce aveau de zis. Pana cand cea blonda a ridicat ochii, doi ochi superbi de o culoare pe care n-am mai vazut-o pana acum. S-a uitat fix la mine si privirea ei parca m-a strafulgerat. Parca privea prin mine, in mine.

Atunci am inteles. Sunt un nimic in adevaratul sens al cuvantului.

In buzunarul meu stang nu se gasesc cateva monezi de 50 de bani si in buzunarul meu drept nu se gaseste un telefon scump.In buzunarul stang am o bricheta si doua tigari dintre cele mai ieftine si cele mai proaste iar cel drept e gol. IN schimb, in mana dreapta tin o sticla care nu e impachetata intr-o hartie maro ca in filmele americane, ci o sticla de plastic in care a fost candva un lichid cu atata cofeina dupa care tinerii se dau in vant… Dar acum, acum acea sticla de plastic tine in ea singurul lichid care parca da sens vietii mele.

Singurii bani pe care ii primesc, pentru ca am avut candva o slujba si am fost candva respectat, ii dau pe cele doua lucruri care m-au distrus si ma distrug, pe cele doua lucruri care sper ca imi vor aduce candva sfarsitul pentru ca nu imi doresc nimic mai mult decat sa i se faca cuiva mila si sa-mi dea sfarsitul pe tava.

Nu o condamn pe copila blonda pentru privirea pe care mi-a dat-o. Eu sunt singura persoana responsabila pentru cine sunt acum si sunt singura persoana care merita sa fie invinovatita. Cea mai mare pedeapsa pentru mine e sa-i vad pe acesti copii, puri prin definitie, uitandu-se in ochii mei cu atata regret apoi lasand ochii in jos ghicindu-mi, probabil, povestea.

O merit, sunt o javra. Un fost scriitor care acum nu mai e decat umbra sa.