Picaturi de noroc..

Cand o vei cunoaste pe ea, s-ar putea sa ti se para scorpie, sau s-ar putea sa ti se para cea mai dulce fata. Uneori poate sa fie atat de rea iar alteori atat de buna… Nu stie nimeni cum, majoritatea doar cred ca isi schimba mastile la fiecare minut. Dar ea nu poarta masti pentru ca a invatat ca e mai bine fara ele. Nu. Se schimba atat de repede pentru ca de fapt ea e mai multe persoane intr-una, dar nimeni nu pare sa realizeze asta.

Andra e serioasa, bea cafea si stie ca fiecare sfarsit e inevitabil si ca pana la urma totul va pali candva. Ea nu iubeste niciodata cu toata inima pentru ca  stie ca intr-un final inima ei va ajunge zdrobita pe podea si va plange atat de mult. Andra nu se ataseaza niciodata de obiecte sau de locuri pentru ca stie ca se sparg, se pierd si se uita. E atat de matura incat te izbeste cu capul de asfalt doar spunandu-ti adevarul. Andra nu urla niciodata. Ea doar se uita la tine fara sa spuna nimic si atunci poti sa stii ca i-ai facut cel mai rau lucru si ai decazut in ochii ei atat de mult incat te vede ca pe o guma lipita de parchet. Ea stie ca viitorul nu e un loc bun si frumos si stie ca o sa fie cineva candva.

Andu, in schimb, e un copil atat de copil incat nu-ti vine sa crezi ca tot ea e si Andra. Andu bea ceai de menta in cantitati industriale si fumeaza pe o bordura. Ea face teatru si iubeste teatrul pentru ca e singurul lucru care i-a redat libertatea in adevaratul sens al cuvantului. Ea urla cand se enerveaza si nu se supara niciodata. Nu, copilul de Andu nu poate sa se supere, ea doar se enerveaza. Se enerveaza atat de rau incat incepe sa planga si plange la cele mai mici lucruri. Ea iubeste cu toata inima si ii place sa tina mainile sus cand se da in tobogan.  Se cearta cu tine doar ca sa dea un pic din gene si sa-si ceara scuze pe singurul ei ton pe care nimeni niciodata n-ar putea sa il imite. Andu se intristeaza cand isi pierde peria, cand isi pierde cana, cand trebuie sa renunte la locurile iubite si la ceai. Iubeste fiecare anotimp din toata inima pentru ca fiecare ii daruieste ceva candva.

Si ea, cea fara nume.. Ea e cea care scrie. Ea e cea care n-a putut niciodata sa spuna adevarul. Este cea cariera ii e mult mai usor sa scrie trei pagini decat sa spuna ‘te iubesc’… Pentru ea pana si adevarul are doua parti si pana si cel mai sincer om are doua fete. Nu ia niciodata lucrurile cum sunt date. Se indoieste intotdeauna chiar si de cel mai pur adevar si chiar si el trebuie privit din toate unghiurile. Ea nu traieste in adevaratul sens al cuvantului ci traieste numai prin povestile ei.

De fapt.. Eu sunt toate persoanele de mai sus. Eu sunt Andra cea serioasa si cu capul pe umeri, sunt Andu cea copil care va iubi mereu orasul si palatul si sunt si cea care scrie. De aceea e atat de greu sa ma cunosti cu adevarat pentru ca sunt atatea persoane toate la un loc. Atatea persoane care nu vor fi niciodata masti ci doar parti ale personalitatii mele. Pentru ca sunt atat de … eu… incat niciodata nu vei putea sa-mi pui un label sau sama bagi intr-o categorie. Iar tu, strainule,cel care citestice scriu poti sa ma judeci si poti sa ma  consideri cum vrei pentru ca orice vei crede tu despre mine nu va schimba deloc cine sunt de fapt si cine voi fi.