Picaturi de noroc..

Poate ca ar trebui sa tac.

Sa numai spun povesti, sa nu mai soptesc vise, sa nu mai cant, sa nu mai strig, sa nu mai urlu. Niciodata.

Apoi, sa renunt la ceaiul de menta si la trantitul usii de la lift. Sa nu mai ies urland din baie si sa nu-mi mai iubesc parul portocaliu. Sa-mi beau cafeaua simpla, fara zahar si sa-mi aprind tigarile cu o bricheta 100% functionala.

Sa-mi descurc parul fara sa trag de el. Sa nu ma mai cert cu oameni pentru bomboanele cu mere, sa-mi fac ceai doar cand sunt racita si sa nu fie de menta.

Sa renunt sa mai fiu copil si sa renunt sa mai zbor de pe un trotuar pe altul. Sa nu ma mai plang de geanta mea si sa nu mai uit sa-mi iau medicamentele. Sa nu mai reprosez toate lucrurile care ma deranjeaza ci sa tac si sa indur pentru ca mai bine nu se poate.

Apoi sa uit. Sa uit cine am fost la inceput si sa port masca aceea atat de grea. Sa nu stiu ca am fost copil si sa uit ca iubesc ciocolata si tot ce are caramel. Sa nu mai pretuiesc o scara dintr-un parc, sa pretuiesc o persoana care a uitat la randul ei cine am fost eu.

Toate astea.. Pentru tine. Pentru ca tu ai fi mai fericit daca eu as fi fost altcineva.

Tu ai un trup. In trup ai un suflet si in suflet inca ceva. Apoi inca ceva si inca ceva si inca ceva pana cand ajungi la o particula mai mica decat cea de praf. La nimic. Tot ce esti tu. Nimicule!

Pe tine, nimicule, te pot dezmembra ca pe un manechin dintr-o vitrina. Pot sa-ti ascund o mana, un picior, pot sa le pun undeva unde stiu sigur ca nu le va gasi nimeni.

Atunci ce o sa faci?

Cand ramai gol, gand iti lipseste o parte, cand eu ti-am luat-o sau tu mi-ai dat-o? Ce o sa faci cand o sa plec cu mana ta, cu inima ta, cu ceva din tine?

Stii ca pot sa fac asta. Stii ca pot oricand sa te las gol pe o trotuar. Poate o voi face. Poate ma voi trezi intr-o dimineata si voi pleca cu o parte din tine. As putea. Si stii asta.

Ce faci cand astepti dezgolit, dezmembrat si mort pe un trotuar?

Nu faci nimic. Tu nu faci nimic. Tu nu esti nimic.

Poftim. Te-am transformat atat de usor intr-un singur cuvant. Unul singur: Nimic. Pot foarte usor sa fac asta la fel cum pot oricand sa te las asteptandu-ma la marginea unui drum si sa nu mai vin niciodata.

Dar tu stii, nimicule, cat de mult te iubesc? Tu stii ca esti nimicul meu? Al meu, doar al meu si al nimanui altcuiva?

Te iubesc, particula de praf.

Te strig. Nu ma auzi, sau nu ma vezi, sau nu iti pasa.

Mi-ar placea sa ai un nume, sau sa-ti dau eu un nume si sa pot atunci sa spun ca esti al meu. Dar nu te cunosc decat pe jumatate, si nu pot sa numesc sau sa detin lucruri pe care le cunosc doar pe jumatate.

Imi place sa stau langa tine, e atat de liniste. Dar nu-mi place cand pleci, nu-mi place cand nu-mi raspunzi, nu-mi place cand te strig,  nu-mi place ca nu ai un nume.

Vorbesc prea mult si fara sens doar ca sa trag de timp.

Nu vreau sa pleci, nu vreau sa te duci, dar nu pot sa-ti spun. Parca cuvintele fug, literele se imprastie si se impreuneaza din nou si formeaza alte cuvinte.  Cuvinte fara sens, aruncate doar pentru a masca frica mea. Mi-e frica sa-ti spun pentru ca mi-e frica de.. mine.

Si o sa tac, si o sa taci, si n-o sa fac decat sa-mi fac mai rau.

Esti o javra!

Si ai mai avut si tupeul sa fii suparat.

Later edit: Nu mai conteaza.

Ti-am infipt un pumnal in ganduri
Ca sa nu mai zbori.
Dar te-ai ridicat mai sus, si ai zburat mai repede
Si te-ai ascuns.
Te-ai ascuns dupa norii de vata de zahar
Si nu te-am gasit.
Mi-ai acoperit ochii cu mainile tale reci
Si mi-ai soptit.
Ai asteptat in van sa-ti raspund la soapta
Dar am stat.
Am stat si am privit cum plangi si cum pleci
Si cum nu mai zbori.
Si ai lasat in urma trei fire de par negru
Si un vis.
Tu nu mai zbori si eu nu te mai gasesc
Printre lacrimi.
Te mai intorci vreodata in visele mele?
Eu nu te mai gasesc.

Tie nu-ti pasa.
Dar ai privirea aia grava, de parca te-ai gandi la ceva important, de parca ai cugeta la nemurirea sufletului, de parca ai simti, de parca ai iubi.. de parca ai avea inima rupta in mii si mii de bucatele pe pamant.
Dar nu-ti pasa.
Ai sufletul jumulit si tarat prin noroi, ai viata distrusa, ai.. N-ai nimic. Iti place pamantul? Iti place noroiul? Iti place sa fii atat de jos incat sa te calc uneori in picioare, doar ca sa-ti demonstrez cat esti de neimportant?
Ah, parca astazi esti mai nepasator decat de obicei. Parca te multumesti prea repede cu lucruri prea mici, parca ma enervezi mai mult decat de obicei.
Nu. Nu pot sa te idolatrizez si sa-ti spun cat de sus esti tu in comparatie cu mine. Tu nu zbori, nu poti si n-o sa poti niciodata sa zbori pentru ca-ti place sa stergi cu tine pe jos.
Nu-ti pasa.
Poti sa-ti scriu de o suta de ori si pot sa-ti spun ca ma enervezi, ca te urasc, ca ma dezgusti. Nu-ti pasa. Deloc. Nu ti-a pasat niciodata, dar ai stiut intotdeauna sa te prefaci ca iti pasa enorm, ca noaptea stai treaz gandindu-te daca eu ti-am scris tie sau nu.
Nu-ti pasa.

Si totusi.. de ce te iubesc?

Nu. N-o sa-mi fie niciodata dor de tine. O sa-mi fie dor, dar nu de tine. Tu nu meriti. Tu nu meriti nimic, nici macar o cana de apa.
Tu esti o javra in care am crezut prosteste, pe care am iubit-o neconditionat, careia i-am suportat absolut tot si care a plecat in 5 minute din viata mea cand a vazut ca incep sa realizez ce-mi face.
Ma dezgusti.
Nu ma enervezi, nu te urasc.. Ma dezgusti. Atat. Tu esti prima persoana pe care am iubit-o cu adevarat. Da, javro, te-am iubit cu adevarat. Te-am iubit cu adevarat si tie nici macar nu-ti pasa. Nu. Eu eram o jucarie, eram persoana care inghite tot, pe care nu o deranjeaza absolut nimic, care nu stie decat sa te iubeasca neconditionat.
Daca o sa-ti para rau.. Sa-ti para. Eu nu mai vreau sa te vad nici intr-o suta de ani. Usa mea nu mai e deschisa pentru tine, poti sa-mi uiti numarul, etajul, strada.. Poti sa ma uiti complet.

Si totusi.. Nu inteleg.
Nu inteleg de ce, cand ai vazut cat te iubeam, nu mi-ai spus frumos ca nu-ti pasa. Ar fi fost mai usor asa. Tu ai ales sa te folosesti de mine, tu ai ales sa ai pe cineva care la orice ora din zi si din noapte ar fi venit la usa ta in 5 minute [cu toate ca distanta dintre noi este de peste un sfert de ora], sa te ia in brate cand plangeai.
Doamne, cat ma dezgusti, cat ai decazut!
Da, uite, cat de dragut esti… Nu stii sa iubesti decat noroiul.

E ultima data cand iti scriu, ultima data cand ma mai gandesc la ce am crezut ca aveam.. E ultima data. Poate candva o sa intelegi.. Oricum, deja e mult prea tarziu.
So long, friend. So long..

Tu esti o persoana de care am dat accidental si am vrut mereu sa scap.
Nu stiu ce-ti place sa faci, ce muzica asculti, cui scrii. Nu. Nu stiu si nu mi-a pasat niciodata.
Am vrut mereu sa scap de tine, dar ai reusit intotdeauna sa te bagi cu forta in viata mea. De fiecare data cand credeam ca am scapat de tine, ai dat iar sfoara-n tara si mi te-ai bagat cat mai mult pe gat.

Eu vreau sa scap de tine, vreau sa nu te mai vad niciodata.

Dar n-am de gand sa renunt la cele mai mari vise ale mele din cauza ta.
Da. Poate tot restul vietii o sa ma tot izbesc de tine pentru ca vrem aceleasi lucruri.
Dar niciodata nu te-am vrut in viata mea, tu ai intrat singura.

Ai fost vreodata cu adevarat, deplin si irecuperabil fericit? Ai vrut vreodata sa urli sau sa nu te mai opresti din zambit nici intr-o suta de ani?
Ai iubit vreodata cu adevarat? Atat de mult incat sa mergi 253 de kilometri pe jos ca sa opresti pe cineva din cel mai prostesc gest?
Ai fost vreodata atat de indragostit incat sa te imbeti cu parfumul persoanei pe care o tii in brate?

Nu.

Tu ai uitat sa iubesti. Tu ai uitat sa cresti. Tu ai uitat sa zbori. Tu te-ai inecat in noroi pentru ca asa iti place, pentru ca acolo iti sta tie cel mai bine. Uite cat de dragut esti, iti sta cel mai bine fiind o javra.
Nu m-ai enervat deloc. N-ai reusit decat sa ma dezgusti un pic si sa ma faci sa ma simt bine ca ai plecat asa, ca vita. Da. Am plans atunci si mi-am spus ca o sa regret o viata intreaga, dar acum ma simt mai bine. Eu nu te-am cunoscut niciodata, n-am stiut niciodata cat de javra poti fi si cat de mult iti place sa-ti arunci sufletul in noroi.
Si daca n-ai fi plecat, as fi petrecut o viata intreaga langa tine, mintindu-ma ca tie iti pasa, ca tu ma iubesti cum te iubeam si eu. E mai bine asa, iti multumesc.
Poate ca atunci cand o sa te ridici din noroi o sa iti para rau. Da. Eu te-as fi putut invata sa zbori, daca ai fi vrut. Dar tu ai ales sa stergi pe jos cu tine. Uite cat de frumos arati.
Daca o sa-ti para rau, poti sa ma cauti. Inca stau in acelas bloc, pe aceeasi strada. Stii prea bine.

..chiar nu-i o poveste.

PS: Nu e vorba de vreun fost iubit.

Un an, noua luni, o saptamana si o zi.

Mi-e dor.

I had to find you, tell you I need you..