Picaturi de noroc..

-Imi place cerul. E atat de…
-Tot.
-Si nimic. Si in spatele lui se afla…
-Infinitul.
-Da. Cerul ma face sa ma simt atat de aproape de..
-Totdeauna.
-Cum ai stiut?

Mi-ar placea sa stau si sa-ti spun atatea povesti dar tu deja stii fiecare sfarsit. Mi-e mai usor sa tac si sa las ochii in jos pentru ca nu voi fi niciodata destul de buna  ca sa ii ridic.

Dar tu nu stii sau tu nu crezi asta. Tu stii sau crezi ca voi fi mereu copilul acela atat de copil incat isi bea pana si ciocolata forte cu zahar.  Iti place cand sunt copil si nu te superi atunci cand te consider mai jos decat praful de pe talpile mele.

Tu nu esti copil sau esti copil dar iti place sa ma iei in brate cand plang.  Imi place sa stau pana dimineata sa-ti ascult vocea la telefon si apoi sa adorm gandindu-ma la sticla de vin pe care mi-o promiti in fiecare seara. Sticla de vin pe care nu mi-o dai niciodata, dar imi e de ajuns sa-mi promiti ca mi-o vei da.

Tu ma tii mereu de mana cand traversam strada pentru ca stii cat de copil sunt si ai intotdeauna mainile reci. Ai parul cret si nu il vei indrepta niciodata pentru ca tu stii cat de unic esti.

Tu esti persoana cu care voi plange si cu care voi rade, esti persoana care imi va fi mereu aproape si care nu o sa-mi ceara niciodata nimic in schimb dar eu iti voi da totul pentru ca totul inseamna nimic atunci cand sunt cu tine.

Dar tu nu ma cunosti. Nici eu nu te cunosc dar stiu ca te voi cunoaste candva si stiu ca ma vei gasi candva  si vom traversa strazile tinandu-ne de mana. Stiu ca tu esti un prieten bun si adevarat si vei fi mereu asa. Poate vei trece pe strada mea intr-o zi si ma voi lovi de tine plecand in fuga inspre autobuz sperand ca nu voi intarzia. Si atunci te voi privi in ochi si voi sti ca tu esti o persoana de care o sa-mi fie mereu dor.