Picaturi de noroc..

Sunt mult mai jos de tenesii mei. Sunt atat de jos si atat de departe de cerul meu pe care nu mai pot sa-l ating, nu mai pot sa-l simt, nu mai pot nici macar sa-l vad. Sau poate e doar noapte. Ar fi frumos ca dimineata sa deschid ochii si cerul meu sa fie iar acolo unde l-am lasat aseara, cu un Soare in stanga, un nor mic si mult albastru. Dar nu e.

Tu stai in colt si ma privesti cum ma incurc, cum plang, cum urlu, cum tac. Tie nu-ti pasa, pentru ca marea ta e mereu mare si ai intotdeauna un cer catre care sa zbori. Mi-ar placea sa am si eu marea mea.. Marea mea catre care sa fug cand mi s-au incalzit prea tare picioarele pe pamant, sau soarele meu catre care sa zbor cand mi-au inghetat palmele.

Dar eu impart Soarele si cerul cu altii. Altii carora nici macar nu le pasa de soare, de cer, de ploaie, de nori, de iarna, de zapada. Nu. Lor nu le pasa dar, prin absurd, trebuie sa impart toate astea cu ei. Chiar si ciocolata mea trebuie impartita cu ceilalti pentru ca nu a inventat-o nimeni doar pentru mine.

De mare.. De mare nici n-am ce spune. Eu n-am marea mea. Eu imprumut marea de la altii, imi sareaza parul si visele si plec noaptea, cu un pescarus in ochi si un vis lasat in nisip. Pescarusul se sterge cand imi lipesc ochii de asfalt si visul este gasit de altii si furat. Ei nu stiu ca mi-au furat visul facand un castel de nisip. Ei cred ca e visul lor.

Vreau o mare doar a mea. O mare cu un pescarus. Si vreau un soare doar al meu.Un soare, un cer si un asfalt un pic mai prietenos.

Tu n-ai sa intelegi niciodata pentru ca ai avut intotdeauna marea ta si soarele tau.

Asculta.

Asta nu sunt eu vorbind, urland, cantand. De acum, pana si eu voi asculta. Acum se vor auzi pasii fleoscaind pe asfaltul ud.. Se vor auzi picaturile lovind in geam, se va auzi ibricul facand un ceai.. De acum eu o sa tac si o sa ascult pentru ca de acum e toamna.

De acum va ploua mai des decat va fi soare, si voi merge spre scoala calcand cu tenesii pe frunze, unele ude.. altele inca uscate.. Voi merge spre scoala urcand scari pline de ele, voi privi pomii goi si-mi voi imagina ce vorbesc intre ei. Da. De acum e toamna si-mi voi face ceai de 4 ori pe zi. Ceai cald. Ceai de menta. Ceai iubit.

De acum vantul va bate prin esarfa mea in dungi si ma va lovi drept in fata.. Pentru ca poate. De acum e toamna si o sa iubesc mai mult. Pentru ca ploaia ma face sa vreau sa iubesc. Ma face sa vreau sa sarut. Ma face sa vreau sa tin pe cineva de mana.

De acum e toamna si eu voi spune asta mereu. Pentru ca pot. Si pentru ca e.

M-am intors acasa mai devreme.

In toata viata mea eu n-am cunoscut decat o persoana care sa vrea sa ma cunoasca. O persoana la care chiar daca as urla ‘Te urasc!’ tot m-ar iubi si tot ar crede in mine [cel putin asa sper :-s].
Eu de genul asta de persoane ma indragostesc. De persoanele care vor sa ma cunoasca oricat de rea si nesuferita as fi cu ele. De persoanele care, dupa ce trec de rautatile mele si de faptul ca sunt o scorpie ajung sa ma cunoasca atat de bine incat sa-mi spuna ’stiam ca vei face/spune asta’. Nu mi-a zis nimeni niciodata asta. Pentru ca eu sunt ‘atat de imprevizibila si spontana chiar dupa ce ajungi sa ma cunosti’ [un bun prieten, pe numele lui vlad si porecla addict, mi-a spus asta o data].

Da. Eu ma indragostesc de persoanele care vor sa ma cunoasca. De persoanele carora le spun ca n-am nimic cand sunt suparata si tot ma intreaba ce am, pentru ca stiu ca am ceva. De persoanele care ajung sa ma cunoasca cu adevarat, nu superficial, persoanele care stiu cand imi vine sa plang chiar daca vorbim pe y!m. Dar, asa cum am spus, o singura persoana in toata viata mea a vrut sa ma cunoasca. Si dupa 2 ani de zile tot nu ma cunoaste asa cum as vrea sa ma cunoasca. Dar nu-i nimic, mai e timp.

Sunt eu prea scorpie sau chiar nu exista persoane de genul?

Deci am plans la filmul asta o gramada. You have to see it. Inca nu-mi vine sa cred ca asa ceva chiar s-a intamplat :|.

Ce-mi doresc eu cel mai mult pe lumea asta [facand referire la obiecte, ca ar fi alte chestii care mi le doresc mai mult :”>] si voi face tot posibilul sa am:

adica: un grand piano [adica pianul ala mare si superb], o fender squire esprit [de preferita portocalie], cana aia superba si MULTA ciocolata.

Later edit: Mai bine nu puneam poza, de fiecare data cand ma uit la ciocolata aia mor. :((

Deci.. asa cum acum 2 ani [se implinesc in septembrie, dar rotunjesc si eu :”>] am inceput fondul pentru chitara si am cumparat-o pe Cordy [adica chitara mea clasica, adica nu aia albastra], astazi am inceput fondul pentru orga si orga se va numi Teague [e un nume celtic si inseamna ‘poet’]. In prezent am 7.9 RON [sa nu-mi ziceti ca e o suma mica, fondul pentru chitara l-am inceput cu 1 RON].

Postul asta e cu dedicatie pentru prietenele care-mi spuneau ca nu pot sa strang bani pentru ceva. Prima chitara mi-am cumparat-o singura, daaaa? >:P Si asa o sa fie si cu orga.

Sunt atat de fericita incat iubesc enorm pe toata lumea.

Deci.. Nici nu aveti idee cat de overwhelming [sorry, nu-mi vine cuvantul in romana] poate fi sa vrei ceva de 4 ani si sa obtii acel lucru. Chit ca e super banal. Doamne, n-aveti nici o idee.

De acum o sa pot sa vorbesc in engleza cu toti colegii mei pentru ca o sa inteleaga.
De acum o sa merg cu autobuzul spre scoala.
O sa fac ore intr-o cladire vopsita in culoarea mea preferata.
Nimeni n-o sa mai imi zica ‘pai da, Andra, noi nu suntem tu sa stim engleza atat de bine’ pentru ca toti vor stii atat de bine, daca nu, mai bine.
De acum nimeni n-o sa se mai uite la mine ciudat sau o sa rada de mine pentru ca sunt nonconformista.
De acum.. O sa fiu acceptata asa cum sunt.
Poate de acum chiar o sa invat sa vorbesc franceza.
Incepe o noua perioada in viata mea. O imbratisez cu nici un fel de remuscari. Nu mi-e frica de nimic, dor de nimic, nu regret nimic.

Doamne. Sunt fericita. Explodez.
Iubesc. Iubesc. Ador!

AAAA!!!!

AAAAAAAA!!!!!!!

Am intrat in za ONE, za ONLY, za ALMIGHTY Cosbuc.

Am intrat la mate-info, dar merge..

Hai, fiti fericiti.

Deci.. Cantecul asta e super.