Sper din tot sufletul ca nu mi-am pierdut toti cititorii facand treaba asta.

Daca imi schimb [iaaaar] host-ul.. mai citeste careva ce scriu? :-?? Nu ca ar citi cineva oricum :-j

Atunci am inteles. Sunt un nimic in adevaratul sens al cuvantului.

In buzunarul meu stang nu se gasesc cateva monezi de 50 de bani si in buzunarul meu drept nu se gaseste un telefon scump.In buzunarul stang am o bricheta si doua tigari dintre cele mai ieftine si cele mai proaste iar cel drept e gol. IN schimb, in mana dreapta tin o sticla care nu e impachetata intr-o hartie maro ca in filmele americane, ci o sticla de plastic in care a fost candva un lichid cu atata cofeina dupa care tinerii se dau in vant… Dar acum, acum acea sticla de plastic tine in ea singurul lichid care parca da sens vietii mele.

Singurii bani pe care ii primesc, pentru ca am avut candva o slujba si am fost candva respectat, ii dau pe cele doua lucruri care m-au distrus si ma distrug, pe cele doua lucruri care sper ca imi vor aduce candva sfarsitul pentru ca nu imi doresc nimic mai mult decat sa i se faca cuiva mila si sa-mi dea sfarsitul pe tava.

Nu o condamn pe copila blonda pentru privirea pe care mi-a dat-o. Eu sunt singura persoana responsabila pentru cine sunt acum si sunt singura persoana care merita sa fie invinovatita. Cea mai mare pedeapsa pentru mine e sa-i vad pe acesti copii, puri prin definitie, uitandu-se in ochii mei cu atata regret apoi lasand ochii in jos ghicindu-mi, probabil, povestea.

O merit, sunt o javra. Un fost scriitor care acum nu mai e decat umbra sa.

Iei plicul, il deschizi, tragi aer in piept si citesti:

Mihai,

M-a emotionat foarte tare scrisoarea ta, dar ma tem ca te inseli. Tu nu vrei sa ma cunosti, tu vrei doar sa-mi afli cel mai adanc secret. Tot ceea ce te atrage la mine este faptul ca toti ti-au spus ca eu am un secret pe care il voi lua cu mine in mormant. Un secret atat de ingrozitor incat va trebui sa-l ucid pe cel care-l afla. Tu crezi ca daca mi-ai afla secretul, totul ar fi superb. Crezi ca m-as indragosti de tine si te-as cruta.
Dar, nu e asa. Nu s-ar schimba nimic daca ti-as spune cel mai adanc secret al meu, lucrul din cauza caruia nu pot sa dorm, minciuna pe care le-o zic celor care ma vad zi de zi. Nu s-ar schimba nimic pentru ca acel secret fatal nu exista. Da, Mihai, ai citit corect. Nu exista.
Imi place sa mint oamenii si imi place sa primesc toata atentia. De aceea am indus aceasta parere asupra tuturor. Asa ca, de fiecare data cand ei ma vad isi soptesc intre ei fel de fel de povesti despre mine care nu sunt adevarate. Am ucis oameni, am facut prostituite, am luat droguri si cine stie ce alte inventii. Dar nici una din ele nu e adevarata.
Adevarul este, Mihai, ca eu sunt o javra. Tot ce am facut pana acum, aura aceasta de mister care ma inconjoara, povestile spuse pe seama mea.. Toate sunt nimic. Am crescut intr-o casuta dintr-un sat si la 17 ani am fugit. Am fugit in ziua in care unchiul meu s-a decis ca sunt destul de mare incat sa-mi incep viata sexuala. Cu el. Nu am depus niciodata plangere pentru ca inca ii multumesc, in sine, unchiului meu. Datorita lui sunt ceea ce sunt azi si imi place ceea ce sunt.
Ai putea, desigur, sa crezi ca asta e secretul meu, dar toata lumea stie aceasta poveste. Unii chiar spun ca l-am ucis pe unchiul meu pentru ceea ce mi-am facut iar altii spun ca am trait cu el o vreme. Ce zvonuri!
Asadar, Mihai, uita-ma! Tu esti doar un copil si nu meriti sa-ti strici viitorul pe care il ai in fata cu mine. Termina facultatea, angajeaza-te, gaseste-ti o sotie frumoasa si uita cine sunt, uita ca ne-am intalnit vreodata.
Eu nu te voi uita niciodata.

Ramas bun,
Sophie

Ramai socat. Mai citesti o data scrisoarea, de doua ori, de trei ori. Cand in sfarsit ai inteles ce spune cu adevarat, cand ai vazut ca nu exista un “P.S: te astept diseara la 2 in camera mea.” incepi sa plangi si sa urli.

Nu vrei sa asculti ce spune scrisoarea asa ca te indrepti catre hotelul lui Sophie. Dar Sophie nu mai e in Bucuresti, nu?
Ce vei face acum, Mihai?

Nu vreau sa pleci si te rog sa nu vii. Atat. Scoate-ti bricheta, trage din tigara, aprinde-ti visele, da-ti foc povestilor… Dar nu veni. Stai acolo, in coltul tau de viata si priveste cat de frumos este sa trecem unul pe langa celalalt. Eu nu voi avea curajul niciodata sa stiu ca existi si nici nu voi avea curajul sa vreau sa existi. Va trece o vesnicie fara sa ne cunoastem vreodata si vom muri singuri. Singuri de tot.

Acum, bea-ti cana de lapte cald si taci. Taci si inchide ochii. In fiecare seara. Inchide ochii, spune-ti povesti si viseaza. Atat. Nu te gandi niciodata ca ar putea fi mai mult in viata ta decat ce ti se intinde pe tava. Nu te gandi la mine, la noi, la nimic. Doar dormi.

Noapte buna!

Buuun. Acum, haideti sa va spun despre weekendul meu:
Sambata:
8:00-trezirea
8:30-plecare
9:00-lectia de chitara
10:00-plecare de la palat
10:30-mers in idm [mi-am luat haine de bal, am balul pe 30]
12:00-plecat din idm
13:00-mers la palat
13:45-ora de teatru
16:00-plecat de la palat
16:30-plecat in IKEA [n-am cumparat cine stie ce.. decat o mini ladita]
19:30-mers la otopeni [mi-am cules matusa care a fost in paris si mi-a mai luat o esarfaaa :x]
20:40-plecat de la otopeni
22:00-ajuns acasa
00:45-dormit

Duminica:
9:00-trezire
9:30-mers in IKEA [de data asta mi-am luat dulap, o super paturica si super patul meu care sta sus]
12:00-ajuns acasa [da, am stat mult, si ce?! >:P]
13:00-apucat de asamblat patul [am si mancat si baut niste lichior de ciocolata si ceai de canepa :D]
17:43-terminat de asamblat patul [da, atat a durat! :((]
18:00-apucat de asamblat dulapul
19:00-terminat de asamblat dulapul [era un dulap din ala din PAL..]
19:10-apucat de facut curat
20:10-plecat la matu-si-mea
22:00-ajuns acasa
22:10-scris postul asta
22:20- ma duc sa-mi fac baie, baaa!!!

Erm.

Pentru inceput, va anunt ca mi-am vopsit parul rosu din nou doar ca de data asta cu mai putin si se vede absolut genial pentru ca e o rara combinatie de: portocaliu, rosu, blond si saten.

Sunt intr-una din starile alea ale mele de depresie ca n-am ce cauta in Cosbuc. De ce? Pentru ca sunt varza, nu stiu de nici unele si.. Sunt varza. Nu stiu de ce sunt in starea asta pentru ca totusi marti, miercuri si azi am luat cate un 10 la toate cele 3 rubrici de engleza din catalog. Adica, la engleza o duc foarte bine. In schimb, la matematica ma uit ca vitelul la poarta noua de fiecare data cand se scrie ceva pe tabla, la fizica am un 5 dar am dat un test in care o sa iau un foarte frumos 2.. La informatica sa zicem ca ma descurc. Ma rog, la liceu e incredibil de greu, sunt obosita, ma trezesc devreme si ma culc tarziu, fac 7 ore pe zi de scoala si.. SUNT STRESATA!!!

Neeext.. Azi in timpul orei de dirigentie era sa fac un atac de cord. INSPECTORATUL NU APROBA PROGRAMUL NOSTRU DE IARNA. Adica, oameni buni, la jumatatea lui decembrie, cand vor fi grade cu minus si probabil va ninge, eu voi merge 15 minute de la prosper pana acasa pe jos la ora 9-9.30 seara. Frumos, nu?

Tin sa va spun ca am inceput sa analizez lumea care merge cu ratb-ul.. Am intalnit:

• tipe machiate la un singur ochi
• oameni care vorbesc singuri
• mosi care se holbeaza la sanii mei
• babe care se iau de mine pentru ca am unghiile asa, am parul asa, pentru ca imi suna telefonul, pentru ca raspund la telefon, pentru ca am geanta, pentru ca de obicei cobor la foisorul de foc, pentru ca ma machiez, pentru ca imi place portocaliul, pentru ca am tenesi.. pentru ca respir.
• babe de treaba care-ti tin ghiozdanul cand e aglomeratie
• controlori infecti care in timp ce-ti cauti abonamentul te intreaba daca vrei sa cobori
• controlori care nu controleaza decat jumatate de masina
• cocalari care stau in fundul masinii si asculta manele
• babe nesuferite carora le dai scaunul si nici macar nu-ti zic ‘multumesc’ si carora le zici ‘multumesc’ si nici nu se uita la tine

Atat.

Incepand de pe 1 o sa scriu mai rar sau rar de tot pentru ca intru in perioada tezelor. Dau 5 teze in 2 saptamani. Sa-mi tineti pumnii.

Sa numai spun povesti, sa nu mai soptesc vise, sa nu mai cant, sa nu mai strig, sa nu mai urlu. Niciodata.

Apoi, sa renunt la ceaiul de menta si la trantitul usii de la lift. Sa nu mai ies urland din baie si sa nu-mi mai iubesc parul portocaliu. Sa-mi beau cafeaua simpla, fara zahar si sa-mi aprind tigarile cu o bricheta 100% functionala.

Sa-mi descurc parul fara sa trag de el. Sa nu ma mai cert cu oameni pentru bomboanele cu mere, sa-mi fac ceai doar cand sunt racita si sa nu fie de menta.

Sa renunt sa mai fiu copil si sa renunt sa mai zbor de pe un trotuar pe altul. Sa nu ma mai plang de geanta mea si sa nu mai uit sa-mi iau medicamentele. Sa nu mai reprosez toate lucrurile care ma deranjeaza ci sa tac si sa indur pentru ca mai bine nu se poate.

Apoi sa uit. Sa uit cine am fost la inceput si sa port masca aceea atat de grea. Sa nu stiu ca am fost copil si sa uit ca iubesc ciocolata si tot ce are caramel. Sa nu mai pretuiesc o scara dintr-un parc, sa pretuiesc o persoana care a uitat la randul ei cine am fost eu.

Toate astea.. Pentru tine. Pentru ca tu ai fi mai fericit daca eu as fi fost altcineva.

Pentru tine nu sunt nici măcar un semn rămas după ce ţi-ai ars ţigara pe mână. Ai putea să simţi arsura. Te-ar ustura şi ar trebui să ai grijă să nu se infecteze. În schimb eu nu sunt decat un lucru pe lânga care treci. Atât.

Aşa că hai. Rupe o bucata din mine. Rupe-o, dă-i foc şi uită-mă. Nu mă ţine de mână, nu-mi spune poveşti, nu-mi şopti visele tale la ureche când te trezeşti dimineaţa… Nu. Nimic.

Aruncă-mi visele, aruncă-mi cărtile, aruncă-mi ţigarile, trânteste uşa şi pleacă. Atât.  Nu mă săruta pe frunte, nu-mi spune ‘la revedere’, nu mă mai privi. Uită.

Apoi sa te întorci într-o zi cu povestea scrisă. Cu povestea bucaţii de mobilă care ţi-a umplut o data viaţa…

Imi place sa privesc cum in fiecare dimineata te ridici si pleci. Cum iti faci cafeaua, cum iti fumezi tigara, cum asculti ploaia. Imi place sa te privesc in general. Esti atat de dragut cand incerci sa nu ma trezesti cu plecarea ta dar trantesti usa.

Nu. Nu ma distruge defel fiecare dimineata in care pleci. Nu ma distruge gandul ca  iti petreci fiecare clipa din zi cu ea.. Nu ma distruge ca pe ea o iubesti si eu nu sunt decat un mod de a te descarca.

Stiu ca ea ti-a auzit cu adevarat vocea. Stiu ca ei chiar ii spui ca o iubesti si mai stiu ca nu voi fi niciodata in locul ei.  Dar asta nu ma va opri niciodata sa mi te imaginez tot restul vietii langa mine, nu ma va opri niciodata sa ador felul in care faci cafeaua si iti fumezi tigara langa patul meu privindu-ma.

Da, stiu ce simti de fiecare data cand ma privesti. Stiu ca te gandesti la ea si la felul in care s-ar holba cu lacrimi in ochii ei verzi la tine fara sa spuna nimic daca ar stii cu adevarat ce faci tu de fiecare data cand ii spui ca nu va veti vedea in seara aia. Stiu si e absurd. Ea nu te va iubi niciodata cum te iubesc eu si nici nu va face pentru tine tot ce fac eu dar tu o iubesti numai pe ea. Eu nu insemn nimic pentru tine in afara de cea mai buna prietena a ta careia i-o tragi cand va certati.

Mi-ar placea sa stie. Asa poate as putea sa te tin si eu de mana cand mergem pe strada.. Cateodata chiar merg pana in fata blocului ei, decisa sa-i spun. Dar ma amagesc singura. Stiu ca tu nu poti sa traiesti fara ea. Si eu nu pot sa traiesc fara tine asa ca nu ar avea nici un rost.

Cu toate astea… Te iubesc.