Iubirea nu mai locuieste aici

publicat pe 19 Septembrie 2007 pe kudika.ro

Suferim. Negam. Plangem. Atat de multe dezamagiri isi croiesc locul in sufletul nostru incat nu putem sa nu ne intrebam unde a disparut iubirea. Pe ce drumuri intunecate a cotit si unde s-a pierdut? Am plecat in cautarea dragostei si am facut tot posibilul sa-i gasim urma. Iata ce am aflat.

Iubirea mi-a fost chiriasa

Iubirea nu mai locuieste aici. Probabil ca a fost candva chiriasa, dar oferta mult mai tentanta a pseudorelatiilor, a sexului fara obligatii au lasat-o fara acoperis. Ca femeie, am nevoie de mai mult decat sex, dar ca barbat oare as avea nevoie si de altceva cand ma pot perinda linistit din relatie in relatie, din asternut in asternut?

Mai avem nevoie de iubire intr-o lume in care impulsul primeaza? Mai putem vorbi despre iubire acolo unde ratiunea si mercantilismul cunosc a doua mare epoca infloritoare?

Toate cuplurile trainice pe care le stiu s-au cunoscut in perioada adolescentei (uneori prelungita pana in studentie). Daca am pierdut trenul din acea perioada, mai avem sansa ca el sa se opreasca vreodata in gara noastra unde poposesc doar navetisti? Poate ca da, dar pana atunci, pielea ni se va ingrosa pentru a nu mai raspunde la atingeri tandre, obisnuita fiind cu salbaticia unor acte unde natura (animala) dicteaza. Inima nu va mai reactiona la vorbe dulci, obisnuita fiind cu imperative. Ochiul se va incetosa intr-atat incat celalalt sa nu se mai poata reflecta in el.

Cand am plecat pentru a mia oara i-am zis ca am nevoie de mai mult. M-a intrebat daca iubirea e ceea ce caut si am dat din cap afirmativ. Mi-a zis ca ea nu exista si m-a facut si pe mine sa cred asta. I-am raspuns insa ca ea poate sa se fi ascuns pe vecie, eu tot imi voi petrece viata cautand-o. Asemeni lui Sisif, ii voi rade in nas ca totul e absurd si imi voi continua periplul.

Andra

Iubirea locuieste unde are loc

Iubirea. Sa va spun eu ce cred despre ea. Exista in masura in care exista Dumnezeu. Ca si Dumnezeu, iubirea e una singura. Fiindca iubirea e totala, absoluta, definitiva, iremediabila. Stiu. Si voi ati spus de vreo sapte ori “te iubesc”. Sau ati intalnit oameni credibili care vorbesc despre “n” iubiri. Spuneti-le altfel. Vulgarizam iubirea…

Eu nu cred in iubire. Dar nu cred nici in Dumnezeu. Am spus “te iubesc” multor barbati dar am facut-o fiindca stiam ca aceste cuvinte ii vor face fericiti. Si ca simteam ceva ce ei ar fi considerat… iubire. Poate cei mai multi dintre voi ati spune la fel… ca am iubit. Eu sper ca nu. Fiindca astazi inca respir, inca rad, inca sper si nu-mi este pic de dor de oamenii pe care “i-am iubit”. Deci… nu asta e iubirea. Nu este asta iubirea mea. Dar, cum eu nu cred in iubire, si nici in Dumnezeu…

Cred insa in viata. Si in bunatate. In generozitate. Vreau sa le invat pe acestea si sa le traiesc din plin pe fiecare. Sa invat sa le cuprind, sa invat sa fiu un om mai bun, mai responsabil, mai aproape de vise si povesti, mai putin agitat, mai putin rigid, cu mai putine prejudecati, frustrari si complexe. Si abia apoi voi invata sa-l cuprind pe Dumnezeu. Si poate voi avea curajul sa iubesc. Sau iubirea va avea curajul sa ma intalneasca. Nu, iubirea nu mai locuieste aici. Iubirea locuieste unde are loc. Aaaa…si nu are loc langa alte multe foste iubiri, si nici dupa alte prioritati.

Maria

Iubirea locuieste peste drum

Multi cred ca Dragostea la fel ca si fericirea: un sentiment care nu se atinge niciodata.. dar oricum in cautarea sa merita sa alergi toata viata. Dragostea este acel lucru pe care nu stii cum sa il explici. Dragostea este atunci cand te trezesti dimineata mangaiat de atingerile fine ale mainii ei … si invaluit intr-un miros de cafea. Dragostea este atunci cand te uiti in ochii ei plansi si ii spui ca o iubesti si ca vei fi tot timpul acolo, ca orice s-ar intampla ea este cel mai important lucru din viata ta. Dragostea este atunci cand ea iti spune ca nu te mai vrea si tu … in loc sa o intrebi “de ce?” o ajuti sa isi impacheteze lucrurile si nu o vei mai suna niciodata pentru ca a iubi inseamna a nu inchide ploaia intr-o cutie.

Dragostea exista si o vedem in fiecare zi. Ea este prezenta in viata noastra pe strada in parc si in autobuz.. si ne simtim bine cand vedem cum ea il saruta in fata liceului si ne aducem aminte cu drag si nostalgie ca si noi am facut candva la fel. Si cel mai important nu trebuie sa asteptam dragostea, sa o cautam, sa ne imaginam cu e sau cum va fi pentru ca ea ne gaseste pe noi si de fiecare data este altfel metamorfozandu-se de la iubirea nebuna din liceu la sentimentul profund si mai asezat de mai tarziu. Dragostea nu trebuie asteptata si nu trebuie rugata sa vina.. cineva ne iubeste asa cum suntem si ar da orice pentru inca 5 minute in care sa poata sa respire din noi si sa adoarma in siguranta de a fi tinuta in brate. Dragostea exista, trebuie doar sa o vedem…

Andrei

Iubirea e la mine

 In urma cu un an as fi jurat cu mana pe inima ca iubirea locuieste pe Calea Mosilor. Ca adora ciocolata cu lapte si clatitele cu branza, samantana si stafide. Si mirosul de cozonac cu nuci si cacao. Si baia cu multa spuma si lumanari colorate. Ca iubirea rade zgomotos la desenele animate cu familia Flinstone. Si adora muzica veche.

Adevarul este insa ca dragostea nu a locuit niciodata pe Calea Mosilor. Ea a fost intotdeauna in sufletul meu, pregatita sa evadeze si sa se cuibareasca in inima unui barbat care adora mirosul de coji de portocala. Insa el nu a primit-o niciodata cu bratele deschise. A lasat usa intredeschisa, suficient cat sa se poata vedea ca el este acolo si asteapta, insa nu destul cat sa permita iubirii sa paseasca si sa se instaleze comod.

Iubirea exista insa nu, nu a locuit niciodata la el. Eu stiu exact unde se afla. Iubirea este inca la mine. Asteptand sa ii sara in piept aceluia ce stie sa o primeasca cu usa si inima larg deschisa.

Oana