Mornie Alanti

Trimis de annaiss la 19 Septembrie 2007, ora 14:15

A crede in iubire, a spera la o relatie, a avea pe cineva aproape, a il iubi neconditionat, al considera totul.
Articolul mi-a amintit de niste versuri f frumoase si triste, cel putin acum, cel putin pt mine:

Iubito cata lume intre noi,
Numaratori de ploi din doi in doi
Si dintr-un ochi de dor necunoscut,
Cate zapezi pe buze ne-au crescut
Asculta-ma si lasa-ma sa strig,
Mi-e frica de-ntamplare si mi-e frig
Si nu mai vreau sa stiu pan` la sfarsit
Cine-a iubit frumos cine-a gresit
Cine-a iubit cine-a gresit?

Cine-a facut spre noapte primul pas
Cine-a plecat din joc cine-a ramas
Cine si-a smuls peretii rand pe rand
Cine s-a intors mereu cu ziua in gand
Cine-a pierdut cine-a castigat
De toate-nlantuit sau dezlegat
Cine-a crezut mai mult in celalalt
Sub cerul prea strain sau prea inalt
Sub cerul prea strain si-nalt

Am crezut ca iubirea e la el…au fost clipe frumoase, multe amintiri si bucurii.
Insa s-au sfarsit. Eu nu eram iubirea lui.
Acum de mai bine de jumatate de an continuam o relatie ciudata, fara nume si fara inteles. Ne vedem, vorbim, ne certam, cand il urasc cand il iubesc, ne promitem ca nu ne vom mai cauta niciodata, ne vedem cu alte persoane…insa nu ne putem desprinde. Eu nu pot…El..poate nu vrea, poate ii e mai comod asa.
Uneori sunt fericita, cand adorm in bratele lui, cand imi zambeste, alteori doare n-am nici un drept, nu pot sa-i cer nimic.
Astept doar sa se indragosteasca de cineva, sa isi gaseasca o alta relatie…si atunci sa pot sa-l uit.