Mornie Alanti

Ascult la casti The Cranberries, imi trimit mesaje cu un necunoscut ce ma amuza si ma gandesc ca as comanda maine o pizza express cu topping de sunca si porumb :)).

Azi m-am decis si am trimis raspunsul “da, vin”. Mi-e frica, mi-e frica de tot ce e nou, de lucruri pe care nu le-am mai facut, de necunoscuti. Sunt o persoana timida, nu sunt voluvila si sociabila, un grup de oameni noi ma inhiba, petrec atata timp gandindu-ma ce ar trebui sa zic, incat ajung sa nu mai scot niciun cuvant, pentru ca nimic nu mi se pare adecvat si sfarsesc a fi privita ca o ciudata, o persoana pe care nu o tii minte. Am nevoie de mai multe sanse pentru a fi bagata in seama, pentru ca fi eu. Mi-am luat inima in dinti si ma voi duce, fie ce o fi.

Nu am cu cine sa vorbesc. Se spune ca pshihologul este un prieten pe care il platesti sa te asculte nu sa iti dea sfaturi, este acolo sa te faca pe tine sa gasesti raspunsurile. Sper sa le gasesc si eu, sa ma gasesc pe mine, caci acum traiesc ca sa nu mor, si nu mai am teluri, nu mai traiesc pentru nimeni si pentru mine imi este cam greu sa traiesc complet si in fericire. Simt ca nu am cu cine sa impartasesc ganduri, idei, intamplari….m-am obisnuit eu cu mine, dar nu e la fel de bine.

Inca putin. Am asa multe planuri, mai am nici 2 luni si am terminat, termin facultatea, incep oficial viata de om matur desi imi pare ca am cam intrat deja in ea. Vreau sa ma mut..sa am casa mea  -  casa mea inchiriata :)), insa mi-e greu si mi-e frica sa visez singura ..