Mornie Alanti

Candva, cand nu cautam nimic, caci asa apar toate lucrurile minunate, cand nu le cauti si nu le astepti, atunci a venit iubirea mea. Incet, tiptil, gingas, cursiv, ca si cand acolo ii era locul, pas cu pas mi-am dat seama ca acel gol nu mai exista. Cineva frumos, plin, minunat, cineva cald mi-a dat sufletul lui. Si din ziua aceea au urmat cuvinte, au urmat discutii, ore petrecute, intalniri amicale, zambete. Si zambet dupa zambet, cuvant dupa cuvant l-am iubit, l-am vrut, l-am asteptat, nu mai vroiam nimic altceva, l-am gasit.Fiecare zi ce a trecut a fost plina, a fost fericita, a fost implinita, cineva a fost acolo. Si toata iubirea, toata nelinistea, toata deznadejdia, toata asteptarea, toate sarutarile si tot sufletul meu si-au gasit locul.  Toate visele frumoase s-au implinit, zi dupa zi, intamplare dupa intamplare, toate s-au transformat in fericire.A fost fericirea mea…ca in povestea fara happy-end …s-a dus tot.L-am pierdut, l-am indepartat, l-am alungat din sufletul meu. Si m-am trezit ca la inceput..fara anul meu de fericire. Si mi-am dat seama ca nu stiu sa iubesc, nu stiu sa ma port cu oamenii, nu stiu sa reactionez, nu stiu sa gandesc, sunt egoista, egoista si rea. Sunt un om rau, caci ce om bun isi alunga sufletul? ce om bun isi rapeste fericirea? Nu mai merit nimic, sunt pustiita, rece si rea.Si simt iarasi in culori gri, ma simt mai puternica acum, am avut fericirea mea..stiu ce sa fac, stiu ca trebuie  sa nu imi pese, sa nu caut si sa nu astept. Insa fericirea mea…fericirea mea era doar el.

Ascult la casti The Cranberries, imi trimit mesaje cu un necunoscut ce ma amuza si ma gandesc ca as comanda maine o pizza express cu topping de sunca si porumb :)).

Azi m-am decis si am trimis raspunsul “da, vin”. Mi-e frica, mi-e frica de tot ce e nou, de lucruri pe care nu le-am mai facut, de necunoscuti. Sunt o persoana timida, nu sunt voluvila si sociabila, un grup de oameni noi ma inhiba, petrec atata timp gandindu-ma ce ar trebui sa zic, incat ajung sa nu mai scot niciun cuvant, pentru ca nimic nu mi se pare adecvat si sfarsesc a fi privita ca o ciudata, o persoana pe care nu o tii minte. Am nevoie de mai multe sanse pentru a fi bagata in seama, pentru ca fi eu. Mi-am luat inima in dinti si ma voi duce, fie ce o fi.

Nu am cu cine sa vorbesc. Se spune ca pshihologul este un prieten pe care il platesti sa te asculte nu sa iti dea sfaturi, este acolo sa te faca pe tine sa gasesti raspunsurile. Sper sa le gasesc si eu, sa ma gasesc pe mine, caci acum traiesc ca sa nu mor, si nu mai am teluri, nu mai traiesc pentru nimeni si pentru mine imi este cam greu sa traiesc complet si in fericire. Simt ca nu am cu cine sa impartasesc ganduri, idei, intamplari….m-am obisnuit eu cu mine, dar nu e la fel de bine.

Inca putin. Am asa multe planuri, mai am nici 2 luni si am terminat, termin facultatea, incep oficial viata de om matur desi imi pare ca am cam intrat deja in ea. Vreau sa ma mut..sa am casa mea  -  casa mea inchiriata :)), insa mi-e greu si mi-e frica sa visez singura ..

Priveste-ma cum te las….si mira-te ca nu am facut-o pana acum.

Today I looked at the sky and my eyes turned blue, how does it feel in my arms?

Am avut nu mai putin de 16 cd si 3 dvd uri de poze…multe, stiu. le-am strans pe toate, le-am admitat indelung si am continuat sa ma intreb cine oare erau acei oameni fericiti din acele poze….zambeau.

o poza spune 1000 de cuvinte…oare…ale mele spuneau doar cateva, si numai de bine. in poze nu se vede suferinta, dezamagirea, tradarea ..ochii mei erau tristi, gura mea zambea, cerul era si el intunecat, marea involburata.

cea mai frumoasa mare, valuri inalte izbindu-se de stanci, murmur….vuiet, vocea apei. imi amintesc ca am privit indelung acele valuri spargadu-se de statilopozi. le simteam si eu in suflet, ma invadasera si pe mine. Cele mai triste zile, cea mai grea noapte, cele mai neintelese sentimente.

si acum? how does it feel in my arms? acum e desert…nu e nimic, nici stanci, nici talazuri.  e drept, calm…

si-am obosit, am obosit sa caut, sa sper, sa astept, sa cunosc, sa relationez….nu mai pot sa visez singura. nu mai pot….

Screw the moment I desire long term happiness…this is what I have decided.

Primul vis a fost al meu. Prima atingere si primult sarut s-au contopit cu dorinta mea de fericire. Am crezut ca pot sa am ce imi doresc, ca momentul este acela, ca tu ai sa revii.