eul

aş vrea să vină noaptea
cea fără răsărit.
în care somnul nopţii
devine infinit.
de moarte fug cu toţii,
de ea nu scapi oricum,
şi tot ce laşi în urmă
se va preface-n scrum.
iubiţi voi viaţa asta
că alta nu aveţi,
dar nu uitaţi că moartea
vă ia când voi nu vreţi..

Nu are rost să mai ascund
lacrimile ce din suflet curg.
Nu are rost să mai zâmbesc
feţelor ce mă dispreţuiesc.

Nu are rost să mai rostesc
cuvinte ce mă rănesc.
Nu are rost să mai găsesc
fericirea ce mi-o doresc.

Acum, în viaţa mea, aş vrea
să fie doar iubirea ta.

Azi am plans iubito..
În vis, îngerii
m-au purtat pe aripile lor.
Zburau cu viteza gandului
şi am ajuns la tine într-o clipă.
Ţi-am alintat obrajii,
ţi-am sărutat buzele,
ţi-am simţit respiraţia.
Revenind la patul meu,
lacrimile mi-au umezit obrajii
şi-am plans
până când sarea din ele
s-a transformat în piatră.

Pentru că depaşesc condiţia lor de-a fi
pentru că nu ştiu în viaţă a iubi
şi-n a lor lume ce trăiesc,
cei care nu cuvântă le vorbesc.

În noapte se roaga la al lor Dumnezeu:
“Soarbe Doamne, suflarea sufletului meu!
Nebun sunt pentru cei ce mă batjocoresc
Şi cu pastile ei mă liniştesc
În viaţa mea am vrut doar să iubesc.
În tot ce fac, se pare că greşesc.
Rămân nebun în a lor lume,
în urma mea las doar un nume.
Proşti sunt aceia care cred
Că am înnebunit complet.
Primeşte Doamne al meu suflet”

Priveşte cum pe cerul înstelat
O noua stea s-a mai culcat.
A fost un om la viaţa lui
Şi a ajuns nebunul omului.

Ne vom căsători
asa cum noi vom şti.
Un ritual numai de noi ştiut
cum nu s-a mai vazut.
Inima ne va şopti
cuvintele ce le vom rosti.
Luna …ne va uni
şi-n steaua noastra vom trăi.
Copii noştri, aştri vor fi
in universul inimii.
Niciodata nu vom muri
veşnic noi, ne vom iubi.