38 de grade, durere in gat, imi simt interiorul capului asemeni interiorului unui clopot de catedrala, orice mic sunet se propaga de mii de ori acolo, inauntrul “carcasei”, lovindu-se cu violenta de peretii ei… Si ploua…Picaturi rare, mari si calde peste lampioanele castanilor si peste pescarusii infoiati si uraciosi de pe acoperisuri.
Dupa amiaza aceasta miroase a promisiuni de bine pentru viitor, oare realizez asta? 
Sau poate e doar febra care mi-a incetinit ritmurile biologice si implicit mi-a mai domolit creierul din valtoarea de intrebari, idei, presimtiri, banuieli, gandiri si razgandiri. M-a redus la o scurta calmitate, in care mintea nu mai cauta sapte mii de raspunsuri si nici nu mai frunzareste atatea posibilitati, si variante, si eventualitati. Sunt doar eu si cu durerea mea de gat, si parca vad mai clar, curg in ape mai limpezi azi. Pot sa sintetizez in mod simplu si clar trecutul apropiat si viitorul indepartat. Febra m-a eliberat de capacitatea mea inhibitorie fata de mine insami, gandesc mai putin si mai cu folos fara sa imi procur daune morale de una singura, asa cum obisnuiesc de ani de zile, fara sa transpir “rece” la gandul ca…daca….sau poate…… si fara sa mai scormonesc in trecut dupa cate un sentiment de culpa neexplorat si neasumat inca. GATA! Pauza! Gura profunda de aer….Liniste….Ploaie calma si rara … Inca o gura de aer….