Ce este omul?
Omul este o fiinta cu corp animalic (vietor) superior tuturor vietuitoarelor pamantului, aerului si apelor, atata timp cat else conduce dupa Duhul Lui Dumnezeu si dupa legile Lui. El este compus din doua parti: trup si suflet.
Ce este trupul?
Trupul omenesc este partea materiala facuta din pamant de Dumnezeu. El se hraneste din produsele pamantului. Dupa moarte, trupul omului se preface iarasi in pamant, pana la invierea obsteasca.
“Unde vor fi doi sau trei adunati intru numele Meu, acolo sunt in mijlocul lor”
(Mat. 18, 20)
Traim niste vremuri foarte ciudate, sau oamenii sunt ciudati? Sunt niste intrebari la care este foarte greu de raspuns. Si totusi…
Multi tineri, in special, doresc sa puna bazele unei afaceri proprii. Sunt din ce in ce mai multi cei care vor asta. Dar cati trec la fapte? Isi fac planuri, de fapt doar incep sa-si faca, pentru ca la inceput cauta o idee. Intreaba prieteni, trag cu urechea la altii, sunt atenti la emisiuni TV de profil pe care, intamplator, le nimeresc cand se joaca cu telecomanda, se gandesc ei insisi sau discuta in familie despre asta.
Cati dintre ei gasesc o idee buna? Cati dintre ei dispun de capitalul necesar? Cati dintre ei dispun de cunostintele necesare demararii si dezvoltarii afacerii respective? Ce pot face ca sa raspunda favorabil intrebarilor de mai inainte? Parerea mea: ASOCIEREA. Pentru ca asociindu-se, vor participa impreuna din toate punctele de vedere la nasterea, mentinerea, cresterea afacerii s.a.m.d.
Multe şi de multe feluri sunt meşteşugurile urătorului de bine diavol, binecuvântaţilor fraţi, cu care se luptă să piardă sufletele creştinilor. Din cele multe însă, trei sunt mai de căpetenie. Cea dintâi meşteşugire a lui este lupta să împiedice pe creştini să nu facă vreun bine desăvârşit. A doua meşteşugire a lui este, dacă se va birui şi nu va putea să-i împiedice, a nu-i lăsa să facă binele pe care îl începuse după Dumnezeu şi cum se cuvine.
Iar a treia meşteşugire este a face pe creştini, după ce ar isprăvi binele acela după Dumnezeu, să se mândrească şi să se slăvească în deşert pentru acel bine pe care l-au făcut, ca prin mândrie să-şi piardă plata; aşa hotărăşte preacuviosul Ioan, arhitectonul scării celei cereşti: „Trei gropi ne sapă nouă dracii; şi întâi se luptă, ca pe lucrul cel bun să-l oprească de a se face. Iar al doilea, după întâia lor biruire, ca nu cumva după Dumnezeu lucrul cel întâmplat să se facă. Iar după ce furii şi pe acest scop al lor nu-1 dobândesc, atunci de aceea cu lesnire venind de faţă în sufletul nostru, ne fericesc pe noi, ca şi cum după Dumnezeu întru toate am petrece” (Cuv. 26, pentru desluşire).
Am discutat cu diferiti tineri si am ramas stupefiat de ceea ce mi-au auzit urechile: foarte multi (din ce in ce mai multi) sunt impotriva preotilor, a sfintilor, a cartilor sfinte, a Bisericii ca entitate, institutie si simbolistica, a icoanelor, a oricaror lucruri nepipaibile. Nu cred in credinta altora, cred numai ca oamenii simt o nevoie de a se raporta la ceva superior, ceva numit, din intamplare Dumnezeu, Allah, Budha etc., in functie de cultura, religia sau educatia lor.
Nu pot sa inteleaga ce inseamna inspiratie divina…
Aduc cuvinte jignitoare preotilor, icoanelor, sfintilor, tagaduindu-le existenta, rolul sau calitatile…