N-am cuvinte…

Continutul acestui blog a fost transferat pe http://florinm.wordpress.com/

Asadar, ne vedem acolo

Pe 2 decembrie 2008, s-au împlinit zece ani de când cel mai cunoscut duhovnic român a trecut la cele veşnice. Povăţuitor a mii de credincioşi peste jumătate de secol, Părintele Arhimandrit Cleopa Ilie a trecut la Domnul în noaptea de 1 spre 2 decembrie 1998.

Pe 5 decembrie 1998, la inmormantarea parintelui, I.P.S. Bartolomeu, Arhiepiscopul Clujului si-a incheiat cuvantul cu urmatoarele:

<<Parinte Cleopa, in seara aceasta, Mos Nicolae le aduce daruri copiilor cuminti. In seara aceasta Mos Nicolae ii va face un dar copilului Cleopa. Il va astepta la poarta Imparatiei cerurilor, i-o va deschide alaturi de Sfântul Petru si-l va infatisa lui Dumnezeu. Si va spune: “Doamne, iata pe copilul Cleopa, pe acesta Tu, prin Prea Sfânta Ta Maica, l-ai ales de la vârsta de un an sa Te slujeasca si sa Te marturiseasca. Primeste-l pentru ca Tu l-ai ales, Tu l-ai chemat la Tine si, de acum, in curtile Tale fa-i salas”.>>

(more…)

De ce este nevoie de rugaciuni lungi? Ca prin rugaciunea lunga, facuta cu osardie, sa incalzim inimile noastre reci, invartosate prin petrecerea indelungata in deserta­ciune - caci este lucru nefiresc a crede, cu atat mai mult a pretinde, ca inima invechita in deser­taciunea acestei vieti sa se poata patrunde in scurta vreme de caldura credintei si dragostei de Dumnezeu in timpul rugaciunii. Nu, pentru aceasta e nevoie de osteneala si iar osteneala, de vreme si iar vreme. Imparatia Cerurilor se ia cu sila, si silitorii o rapesc pe ea (Mt. 11, 12). Impa­ratia lui Dumnezeu nu vine grabnic in inima, cand oamenii fug de ea cu atata osardie. Domnul insusi vesteste voia Sa ca noi sa ne rugam nu pu­tina vreme atunci cand ne-o da pilda pe vaduva care indelungata vreme se tot ducea la judecator, suparandu-l cu rugamintile sale (Lc. 18, 2-6). Domnul, Tatal nostru Ceresc, stie dinainte cererea noastra (Mt. 6, 8), stie de ce avem nevoie, dar noi nu-L stim pe El cum trebuie, suntem foarte credinciosi desertaciunii lumesti, nu Tatalui Ce­resc; si iata ca El, dupa intelepciunea si milosti­virea Sa, preface nevoile noastre in prilej de ne intoarce catre Dansul. “Intoarceti-va, copiii Mei rataciti, macar acum, la Mine, Tatal vostru, cu toata inima voastra, daca mai inainte vreme ati fost departe de Mine; macar acum incalziti cu credinta si cu dragostea inimile voastre, care mai inainte erau reci, intorcandu-le catre Mine”.

Nu face la rugaciune placurile trupului lenevos - nu te grabi: trupul, plic­tisit si apasat de lucrarea sfanta, se grabeste sa termine cat mai repede ca sa se odihneasca ori sa se apuce de lucruri trupesti, lumesti.

(more…)

Vine Sfantul Nicolae si apoi Nasterea Domnului, Craciunul - doua sarbatori atat de dragi copiilor si adultilor, deopotriva. Magazinele sunt pline de jucarii, de globuri, de beteala - toate stralucitoare, aducatoare de bucurie. Daca bucuria celor mici este sincera, cum este bucuria noastra, cea provocata de chimvale, de beteala si de brazi impodobiti? Daca ne bucuram doar de acestea, de frigiderele pe care le vom avea pline, dupa posibilitati, vom fi ceva mai mult decat o niste maimute carora le-ai dat niste banane.

Cati dintre noi facem efortul de a intelege cu adevarat ce s-a intamplat acum 2000 de ani, pe 25 decembrie? Cati dintre noi auzim bataia la usa inimii noastre a Sfintei Fecioare Maria in cautarea unui adapost pentru Domnul nostru? Cati dintre noi deschidem? De ce nu deschidem? Pentru ca majoritatea nu pricep ca acela care bate e chiar El. Ei vad doar o femeie obosita, imbracata saracacios, cu mana intinsa si spun: “Las-o si pe-asta, ca gaseste ea ceva, nu trebuie sa-i dau eu. Cine stie cati bani face asta intr-o zi, pe cand eu muncesc o luna pentru a-mi duce traiul…”. Cred ca la fel au gandit si cei din Bethleem, cand n-au raspuns strigatului de ajutor al Mamei ce era gata sa nasca. N-aveau de unde sa stie pe Cine poarta in pantece, dar din pricina micimii inimii lor nu i-au deschis.

Sa tinem postul cu smerenie, sa multumim Domnului. Si sa ne bucuram la sfarsitul postului cu sufletul curat, spovediti fiind, si daca ne este permis sa primim Sfant Trupul si Sangele Domnului, cu familiile noastre, bucurandu-ne impreuna, cu tot cu copii. Iar acestora mai mici, pe langa nelipsitele rugaciuni, n-ar fi frumos sa le impodobim sufletele si cu stihuri minunate, asa cum sunt cele de mai jos, ale lui Cosbuc?

Pomul Crăciunului

de George Cosbuc

Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Pădurea iarna doarme, c’aşa vrea Dumnezeu.

Şi numai câte-un viscol o bate uneori,
Ea plânge atunci cu hohot, cuprinsă de fiori.

Şi tace-apoi şi-adoarme, când viscolele pier,
În noaptea asta însă, vin îngerii din cer.

Şi zboară’ncet de-alungul pădurilor de brad,
Şi cântă’ncet; şi mere şi flori din sân le cad.

Iar florile s’anină de ramuri până jos
Şi-i cântec şi lumina şi-aşa e de frumos!

Iar brazii se deşteaptă, se miră asta ce-i,
Se bucură şi cântă ca îngerii şi ei.

Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ţi trimite dintr’însă Dumnezeu.

Un înger rupse-o creangă din brazii cu făclii,
Aşa cum au găsit-o, cu flori şi jucării.

Departe într-un staul e’n faţă-acum Iisus,
Şi îngerii, o, câte şi câte i-au adus.

Dar el e bun si’mparte la toţi câţi îl iubesc,
Tu vino, şi te’nchină, zi: “Doamne-ţi mulţumesc”.

Astazi am citit pe site-ul Ortodoxia tinerilor un articol deopotriva provocator si interesant, intitulat “De ce mi-e draga Romania?”

Autorul articolului se destainuie, scriind ca ii e draga Romania pentru ca e o tara superba, pentru ca are peisaje extraordinare, are munte, mare, dealuri, campii, delta; pentru ca e o tara ortodoxa si poti gasi o biserica oriunde te-ai duce; pentru manastiri, pentru traditii, pentru colinde. Si ce loc mai frumos in care sa petreci Craciunul si Invierea Domnului poti afla mai frumos si mai potrivit decat acasa?

Si sunt atatea si atatea motive pentru care iubim cu adevarat Romania!

Dar, din pacate, statul nu ne ofera atat de multe din punctul de vedere al facilitatilor, din punctul de vedere al ajutoarelor, al subventiilor pentru cei care chiar muncesc/produc, al sprijinului pentru intreprinzatorii tineri, al transparentei institutiilor, al locuintelor sociale… In schimb, ni se ofera coruptie generalizata, prostie, nesimtire si lipsa de educatie la tot pasul, mai ales in orase, care cu cat sunt mai mari, cu atat mai mult aceste defecte sunt mai la vedere si capata accente de virtuti.

(more…)