joy

Salut! Azi am primit un mail interesant… Daca sunteti curiosi sa vedeti despre ce e vorba cititi-l si voi. Chiar merita!  

 *Lectia 1*

Un tip intra sub dus exact in momentul in care nevasta-sa iese din cada. Subit, se aude soneria apartamentului. Dupa o discutie scurta in care sa decida care dintre ei sa mearga sa raspunda, femeia iese, se inveleste intr-un prosop de baie, coboara scarile si deschide usa de la intrare. Era Bob, vecinul de palier. Inainte sa poata spune un cuvant, Bob o intrerupe:

- Iti dau $800 pe loc daca lasi sa cada prosopul de baie cu care esti acoperita.

Putin mirata, femeia ezita cateva secunde, dupa care desface prosopul si ramane goala in fata lui Bob. El o priveste din cap pana-n picioare, dupa care ii intinde 8 bancnote de $100. Surprinsa de aceasta intamplare, dar multumita de mica avere pe care tocmai o facuse in mai putin de 2 minute, femeia urca si intra din nou in baie. Sotul sau, care era inca sub dus, o intreaba:

- Cine-a fost?

- Bob, vecinul nostru de palier.

- Ah, perfect. Ti-a dat cei $800 pe care mi-i datora?

*Morala:* Daca impartasiti la timp partenerilor dumneavoastra informatiile critice relative la credit si la riscuri, puteti evita o proasta publicitate.  

*Lectia 2**

La volanul masinii sale, in drum spre biserica, un preot trece pe langa o calugarita care mergea pe jos. Se opreste si se ofera sa o duca pana la manastire. Ea accepta, se urca in masina si, incrucisandu-si picioarele, lasa la vedere niste coapse superbe. Preotul nu se poate abtine si tot fixand picioarele tinerei calugarite, pierde pentru cateva momente controlul autovehicolului. Dupa ce reuseste sa stapaneasca din nou masina, pune dintr-odata mana dreapta pe picioarele maicutei. Ea il priveste si spune:

- Parinte, va amintiti Psalmul 129?

Rusinat, preotul se retrage subit si-si prezinta scuzele. Putin mai incolo, sub indemnul tentatiei, profita de schimbarea vitezei pentru a incepe din nou. Si maicuta il apostrofeaza prompt:

- Parinte, va amintiti Psalmul 129?

Parintele roseste din nou din cap pana-n picioare si retrage din nou mana de pe picioarele pasagerei, balbaind:

- Imi pare rau, sora, trupul imi este foarte slab. Ajung la manastire, calugarita coboara din masina fara sa spuna un cuvant, si-i arunca o ultima privire plina de intelesuri. Preotul se grabeste catre prima Biblie pe care o gaseste si cauta Psalmul 129: “Mergi mai departe, cauta intotdeuna sus si-ti vei gasi gloria.”  

*Morala:* In meseria dvs., fiti intotdeauna bine informati, pentru ca altfel riscati sa faceti greseli de neiertat.

 *Lectia 3**  

Un agent, un angajat la birou si un director de personal ies impreuna in pauza de pranz si, cum mergeau ei catre un mic restaurant sa ia masa, gasesc intr-un morman de gunoaie o lampa cu ulei veche. O freaca s-o lustruiasca si iata ca vad un duh iesind dintr-o data la lumina.

 - De obicei eu indeplinesc 3 dorinte, dar cum voi sunteti 3, am sa va indeplinesc cate una la fiecare. Angajatul de la birou intra repede in fata gesticuland:

 - Eu, eu! Vreau sa fiu pe o plaja alba din Bahamas , intr-o vacanta care sa nu se termine niciodata si fara sa am griji care sa ma impiedice cumva sa ma bucur de frumusetea vietii.

Nici nu termina bine si puf! angajatul dispare imediat. Agentul iese si el in fata:

 - Eu, eu! Eu vreau sa savurez o “pina colada” pe o plaja din Tahiti, impreuna cu femeia visurilor mele. Si puf! si agentul dispare.

- E randul tau, spuse duhul uitandu-se la directorul de personal.

- Vreau ca astia doi sa fie inapoi la birou pana se termina ora de masa!  

 *Morala:* Lasati intotdeauna superiorul (ierarhic) sa-si exprime primul dorintele.

Joy

Am promis sa va fac cunostinta cu oameni interesanti si ma tin de cuvint.

In urma cu vreo doi ani, cind credeam ca, in sfirsit!, tot ceea ce tine de capitolul scoala, indiferent de forma ei de studiu, se incheiase pentru mine, m-am hotarit sa invat limba spaniola. Ma “lovisem” de-a lungul timpului, pe rind, de limba rusa, engleza si franceza si nu ma pasionase niciuna. Pentru mine spaniola avea ceva magic, imi facea pur si simplu placere sa o ascult. M-am hotarit sa fac un curs si m-am inscris la “Institutul M. Cervantes” din Bucuresti. De fitze m-am dus acolo… Sau poate ca nu?!

Fac o paranteza si va marturisesc ca nu pot sa-mi fac o parere corecta despre un om la prima vedere (de parca nu v-ati dat seama pina acum!)… De cele mai multe ori cei care imi par interesanti la inceput se dovedesc a fi nesarati si insipizi cind ajung sa-i cunosc, si invers.

Revin… Dati-mi voie sa va fac cunostinta cu unul dintre cei mai amuzanti, interesanti si captivanti oameni pe care i-am intilnit in viata mea. Si, credeti-ma pe cuvint: am intilnit o multime de oameni pina acum, din toate categoriile sociale!

Se numeste Daniel si s-a intimplat sa-mi fie  profesor. La prima vedere acesta persoana nu-mi spunea nimic. Ba chiar  ma intrebam ce mare brinza de curs mi-am ales, ca la ce fatza are profu’ mai bine investeam banii in altceva… Porcarii pe care mintile noastre le debiteaza atunci cind creierul se blocheaza in zona prejudecatilor si ipocriziei. Si sa nu-mi spuna cineva ca nu a patit-o niciodata in viata sa! 

Se nascuse in Oviedo si tot acolo isi petrecuse primii 20 de ani din viata. Avea acum aproape 40 si fusese pe rind jurnalist, profesor de actorie si profesor de limba spaniola. Renuntase la slujba de profesor de limba spaniola de la New York pentru Bucuresti. Motiva asta spunind ca se plia pe modul de viata al romanilor si ii placeau enorm barurile si cluburile din Bucuresti.  Armata o facuse in Africa. Avea un frate geman, fusese casatorit cu o nemtoaica si aveau impreuna un copil. Era divortat si pe deplin convins ca asa va ramine tot restul zilelor sale. Fumase prima tigare cu marijuana de fata cu tatal sau, dar nu era un drogat. Fusese doar o experienta, pentru ca era genul care traia viata la maxim. Vorbea foarte prost romana (nu stia niciodata cum e corect: a fa, fi, fu …), iar noi, cursantii primului modul al Nivelului 1 de studiu (incepatorii incepatorilor) mixam o romano-spaniolo-englezo-franceza de toata frumusetea. Despre masina autohtona obisnuia sa spuna ca Dacia nunca muera! (nu stiu cit de corect este gramatical) si ne povestea ca automobilul familiei in copilaria lui a fost o Dacie (faceti si voi socoteala ce tip acu’ mai bine de 30 de ani), care facuse fata cu succes necesitatilor familiei sale numeroase.

De unde stiu atitea despre viata lui? Ei bine, cam astea au fost primele mele lectii de spaniola… Am inceput sa ma familiarizez cu spaniola cunoscind, de fapt, un om. Un om cu care reuseai sa comunici mai mult decit ai fi facut-o cu unul cu care vorbeai aceeasi limba… Care avea darul sa te faca sa uiti pentru citeva ore de griji si probleme… Care te facea sa rizi, sa te emotionezi, sa traiesti doar prin cuvinte… Nu credeti ca pe lumea asta exista astfel de oameni? Probabil nu i-ati intilnit inca!

Daca sunteti curiosi sa aflati ce reactie a avut regina Spaniei cind, la o vizita in Romania, i-a fost prezentat un domn, mindru posesor al unei proaspat vopsite creste albastre, treceti pe la Cervantes si ascultati-i povestea… Sau daca vreti sa aflati cele mai ieftine, bune si originale locuri de distractie… Sau, pur si simplu, daca vreti sa va binedispuneti si sa invatati si ceva nou in acelasi timp… Sau doar daca vreti sa va auziti strigati mi reina si mi rey…

Pe curind,

Joy

Episodul 3

Cu riscul de a va plictisi, am sa va povestesc astazi despre ce v-am promis episodul trecut: Target-ul nefericitei!

In general, cam tot ce misca… In special, oamenii fericiti! Orice zimbet, orice stare de bine, orice implinire, orice, dar absolut orice poate aduce vreo urma de zimbet pe chipul celor din jurul ei o face sa intre in sevraj. Daca mai esti si femeie (si sa te fereasca Sfintul sa mai fii si implinita pe plan profesional si familial) ajungi victima sigura.

Nu sint naiva! Sint constienta ca exista oameni care sufera de fiece farima de bine a celor din jurul lor. Intr-o masura mai mica sau mai mare ne lovim in fiecare zi de ei.

Scopul meu nu a fost acela de a scoate in evidenta un caz unic. Am vrut doar sa va impartasesc dintr-o experienta pe care citiva oameni obisnuiti sint nevoiti sa o traiasca zilnic la locul de munca.

Cind am inceput sa scriu despre acest subiect aveam impresia ca o sa umplu pagini… M-am inselat! Acum cred ca i-am dat deja o  importanta mai mare decit i se cuvine…

Pe lumea asta sint atitia oameni cu adevarat interesanti, oameni care chiar au ce spune celor din jurul lor! Sint persoane despre care merita intr-adevar sa povestesti.

Sfirsit!

P.S.:Joy este un blog optimist care are drept scop sa descreteasca fruntile celor care il acceseaza… Povestile care vor urma vor fi despre oameni interesanti, optimisti, inteligenti, cu simtul umorului.

Pe curind,

Joy

EPISODUL 2

Asa dupa cum v-am promis, continui povestea mea si vin cu exemple din “minunata” relatie a individei cu mediul inconjurator… Mediu din care, din nefericire pentru ea, fac si eu parte!

Exemplu: Conform proverbului: “Prostul pina nu-i fudul, parca nu e prost destul”, respectiva, desi lasa de dorit la gramatica limbii romane, cultura generala, bun simt, maniere, respect, pe scurt, cam la tot ce inglobeaza notiunea de “om”, are momente (neinspirate) cind te jigneste si te minimalizeaza de fata cu persoane straine. Spun neinspirate pentru ca, de cele mai multe ori, in astfel de momente isi da singura cu stingul in dreptul, lasind, fireste, exact impresia opusa!

Sa ma enervez pentru ca are un astfel de comportament? Sa-i atrag atentia? Sa o fac sa-si dea sema ca ea e cea care are de pierdut? Ce rost ar avea… Nu face decit sa-si sape groapa singura! Si o face cu atita profesionalism si indeminare, ca parca e si pacat sa o opresti!

Devine interesant? Pentru ca, daca raspunsul vostru este unul pozitiv, promit ca miine va voi povesti care este target-ul ei in ceea ce priveste indreptarea urii si veninului…

Iar daca si voi aveti astfel de “exemplare” prin jurul vostru, luati-va inima in dinti si vorbiti despre el (despre exemplar!)… Cind impartasesti celor din jurul tau experientele pe care le traiesti obtii o dubla satisfactie: pe de o parte traiesti senzatia de liniste pe care o ai dupa ce vorbesti de problemele tale, iar pe de alta parte cei care iti citesc povestea si care traiesc ceva asemanator pot sa-si dea seama ca nu sint singuri…

Promit sa va “ascult” si sa duc mai departe intimplarile pe care le traiti cu OAMENII DE LINGA VOI!

Va urma!

Joy

EPISODUL 1.

Sa aveti la serviciu un/o coleg/a al carui/carei unic scop este sa-i sape pe ceilalti? Si asta nu pentru ca in felul asta ar reusi sa promoveze sau si-ar asigura stabilitatea jobului. Pur si simplu pentru ca duce o viata mizerabila, fara niciun fel de bucurie si sufera efectiv pentru orice mica clipa de fericire surprinsa pe chipul colegilor.

Sa va dau exemplu de la mine de la serviciu! Pentru cei care studiaza psihologia, psihiatria, orice incepe cu psiho… astept un raspuns profesionist si promit in schimb ca le pun la  dispozitie “material didactic” despre un exemplar rar. Garantez un studiu de real succes :)!

Subiectul: femeie.

Virsta: aproximativ 35.

Mod de viata: insipid, inodor si incolor…Dar aceste “proprietati” nu se manifesta ca la apa, care este vitala pentru oameni… Au efect nociv si omoara cheful de viata al tuturor celor cu care intra in contact.

Prima impresie pe care o lasa: ce tipa amabila!

A doua impresie: javra dracului!

A treia impresie: saraca, mi-e mila de ea! Trebuie sa fi tare nefericit sa duci o astfel de viata… Sa incerc sa o ajut, poate…

A patra impresie (si probabil ultima, cea care ramine pe veci intiparita in memoria, retina si constiinta celui cu care intra in contact!): Trebuie exterminata!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Asemenea exemplare nu trebuie sa se reproduca!

Acum e prea  devreme sa-mi dati dreptate! La sfirsitul povestii (desi toate povestile de genul asta ajung sa se sfirseasca, ineviatbil, la Socola, Balaceanca, Gh. Marinescu & Co.) parerea voastra se va modifica radical!

Pentru astazi este suficienta prezentarea mea… Cei care o cunosc si care ajung sa citeasca aceste rinduri, astept sustinerea voastra!

Pentru restul… Daca v-am facut curiosi nu pierdeti continuarea din zilele urmatoare! Am sa vin cu exemple concrete pentru ca voi, cei care le cititi, sa va puteti face o parere exacta.

Si stiti care e scopul acestor rinduri? Acela de a va reaminti, atunci cind ajungeti intr-un punct in care simtiti ca nu mai puteti sa rezistati efectiv la serviciu, ca intotdeauna se poate si mai rau! Si ca raul pe care il cunosti este raul cel mai putin periculos… Iar, pe de alta parte, punem pariu ca o sa va placa povestea mea?

Va urma!

Joy

Se intampla in viata sa iubesti dar sa fii ranit … iti vrei viata de la capat, vrei sa uiti tot, dar amintirile sunt mereu in inima ta amintindu-ti ca iubirea este cel mai frumos lucru care te poate condamna la suferinta…

… de Octavian Paler

-Ai vrea sa-mi iei un interviu deci?…zise Dumnezeu.

-Daca ai timp.. am raspuns eu.

Dumnezeu a zâmbit, spunând:

-Timpul meu este eternitatea. Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?

-Ce te surprinde cel mai mult la oameni?

Dumnezeu a raspuns:

-Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, apoi iarasi tânjesc sa fie copii; ca îsi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi îsi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea; faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait. Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp. Apoi am intrebat:

-Ca un parinte, care sunt câteva din lectiile de viata, pe care ai dori sa le învete copiii Tai?

-Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc si ca dureaza mai multi ani ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar pur si simplu nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca de asemenea trebuie sa se ierte pe ei insisi.

-Multumesc pentru timpul acordat..am zis umil. Ar mai fi ceva : ce ai dori ca oamenii sa stie ?

Dumnezeu m-a privit zâmbind si a zis:

-Doar faptul ca sunt aici, intotdeuna.