Am devenit atit de rai incit am uitat cum e sa mai fim buni?

Am devenit atit de rai de am ajuns sa IUBIM durerea, umilinta, nedreptatea, suferinta, nepasarea si am ajuns sa URIM fericirea, dragostea, respectul, marinimia?

Am devenit atit de rai incit am pierdut putrea de a mai ierta?

Am devenit atit de rai de am ajuns sa preferam scenele incarcate de violenta in locul celor pline de tandrete?

Am devenit atit de rai ca am uitat bucuria din zimbetul unui copil si starea de bine pe care ti-o da cuvintul “multumesc!”?

Am devenit atit de rai incit nu mai stim sa respectam?

Am devenit atit de rai intr-atit incit nu ne mai pasa?

Am devenit atit de rai (si, culmea, ne face placere!), dar nu avem curajul s-o recunoastem?

Am devenit atit de rai????

Fara rautate,

Joy

N-am chef sa mai scriu nimic… Unicul meu neuron de blonda e de mult lesinat… Totusi,  nu ma lasa sufletul sa nu va mai bag putin in seama. Asa ca… dupa principiul “Cartile din carti se scriu”, va ofer in continuare:

 Dictionar de marketing

Vezi un tip superb la o petrecere. Te duci la el si ii spui: “Sunt foarte buna la pat”. Asta e MARKETING.

Vezi un tip superb la o petrecere. Una din prietenele tale se duce la el si, aratand spre tine, ii spune: “Este foarte buna la pat”. Asta e ADVERTISING.

Vezi un tip superb la o petrecere. Te duci la el si ii ceri numarul de telefon. A doua zi il suni si ii spui: “Sunt foarte buna la pat”. Asta e TELEMARKETING.

Vezi un tip superb la o petrecere. Te ridici si iti aranjezi rochia. Te indrepti spre el si ii torni o bautura. Spui: “Imi dai voie? ” si te apleci usor sa-i indrepti cravata, lipindu-ti piepul de bratul sau. Apoi il privesti dulce si spui: “Apropos, sunt foarte buna la pat”. Astea e PUBLIC RELATIONS.

Vezi un tip superb la o petrecere. Se ridica, vine la tine si iti spune: “Am auzit ca esti foarte buna in pat”. Asta e BRAND RECOGNITION.

Vezi un tip superb la o petrecere. Il convingi sa mearga acasa cu una dintre cele mai bune prietene ale tale. Asta e SALES REPRESENTATIVE.

Tipa nu se descurca singura, si te suna sa mergi si tu la el acasa. Asta este TECHNICAL SUPPORT.

Te indrepti spre o petrecere unde stii ca vor fi niste tipi superbi. Totusi, gandul ca in casele pe langa care treci sunt o multime de alti tipi superbi pe care ai vrea sa-i cunosti te innebuneste, asa ca te urci pe cel mai apropiat acoperis si strigi: “Sunt foarte buna la pat”. Asta e SPAM.

Este ca a-ti mai invatat ceva util azi?

Cu drag,

Joy

Inca mai cred in povestile cu zine! Sau, ma rog, nu chiar in povestile cu zine…

Cred in povestile de dragoste care dureaza vesnic, in care El si Ea se gasesc unul pe celalalt si pornesc amindoi intr-o nesfirsita si minunata calatorie pe drumul iubirii. Iar asta tine O VIATA!

O sa spuneti ca sint visatoare, cu capul in nori, rupta de realitate s.a. Ei ash! Sint o persoana perfect normala care incerca doar sa inteleaga.

Ati vazut pe strada perechi de batrini tinindu-se de mina? Este ca v-ati oprit pentru o clipa si i-ati admirat? Sau cupluri care indiferent de necazurile prin care trec reusesc sa ramina uniti si se iubesc la  fel de mult, sau poate chiar mai mult?

Ce-i motiveaza pe acesti oameni sa fie asa?

Oare ei nu traiesc in aceeasi lume ca si restul muritorilor, nu au parte de aceleasi necazuri si bucurii,  nu se lovesc de aceleasi griji cotidiene?

Deci, care este SECRETUL? Reteta magica…

De ce Asa si nu Altfel?

Cu… nedumerire si drag,

Joy

            Varianta autohtona!

Am citit pe us and the city (si, apropo, nu te certam, doar imi dadeam si eu cu parerea:)!)  o povestioara despre Gigel &Ginutza ce poate fi usor incadrata la categoria de-a risu’-plinsu’.

Si, poate, n-as fi facut altceva decit sa o citesc + sa adaug si eu un comentariu (vorba celor de la Fara Zahar: “Nu ma pot abtine, bis… “) dupa care mi-as fi vazut de viata mea in continuare, iar de scris as fi scris despre dragoste, prietenie, sinceritate, chestii de-alea motivationale, pozitive, de ridicat moralu’ bla, bla… Nu (virgula!) ca n-ar fi bune si astea, da’ cui dracu ii mai arde in ziua de azi de chestii profunde. Nu-ti stirneste enteresu’, n-are sare si piper, nu e tare, adevarata, mishto, cool etc., ce mai, NU VINDE!

Asa  ca, oricit de mult mi-as fi dorit sa trec peste povestile de dragoste autohtone fara sa comentez (de data asta pe larg ca trebe sa-mi spun ofu’), nu pot!

Ce Gigi&Gina? Insipizi, inodori si incolori (dar vitali!) ca apa! Apa de ploaie…

Hrebe’ jr.&Elenutza a lu’ Base, Iioonn Tziri’ (evident jr.)&Maria (indiferent de starea civila tot Marinescu)… Deja de-acum celebrii Prigoana (sr. de data asta!)&Bahmu’… Nu mai putin celebrii Nutzica Udrea&Cocos&capitanul Base’ - tata lu’ aia mica de mai sus… (Ce? Aveti probleme  cu geometria? Nu va plac triunghiurile?) Aoleu, uitam cuplu’ Iri+Mony=love… Mai sint multi????Chivu&cine e saptamina asta la rind ca eu mi-s batrina si senila si mai uit? Cherida Oana si trubaduru’ Pepe (cam fumati astia din urma, da’ merge!) Hai c-am obosit deja… N.r.: Ordinea e intimplatoare.

La astia, frate, dragoste cu nabadai… Dragoste de bani, de celebritate… Pai ce credeati? Ca vorbim de sentimente… What the fuck is…sentimente?

Toa(n)ta media, da’ toa(n)ta, toa(n)ta!, arata/vorbesc/scriu/ in draci despre cetatenii de mai sus ca despre a doua venire a lui Mesia (pentru privitorii/cititorii pasionati la greu  doar de lumea sou-bizului Mesia=Isus… Cum frate, care Isus? Mintuitoru’… )

Shakespeare ar fi murit si ar fi inviat de ciuda de vreo citeva ori daca ar fi stiut ce povesti rateaza pentru ca s-a nascut atunci si nu acum.

Oare cum ar fi aratat povestea de dragoste a lui Romeo si a minunatei lui Julieta AZI?

El, baiatu’ lu’ tata, bazat, plin de bani, cu masina ultimu’ ragnet, tinut pe la scoli prin strainatate,  (re)venit in frumoasa si eterna Romanie, client frecvent al cluburilor de fitze, inconjurat neaparat de bunaciuni…

Ea, bunaciune, siliconata (da’ nu-i adevarat, e naturala, vorbeste lumea de invidie!), fata doldora de talent plecata pe calea afirmarii, care nu se poate afisa decit la bratul Lui in deja amintitele cluburi de fitze… Ori fata lu’ tata (natural, vezi cazul Eleutza Basesco), ori fata lu’ tata (adoptiv, vezi cazul Viri), neaparat eminenta (superdesteapta, adica) si care nu sta din interes cu El, ci din dragoste (a nu se citi Din dragoste, bre!).

O pun de-o combinatie amindoi, da’ nu prea mult timp ca intervine rutina si lumea ii uita, si-si incep minunata poveste de amoare pe plaiurile mioritice.

Balconu’ e cel din vila lu’ papa, vila pe care batrinul o detine fie la Snagov, fie la Pipera (fie in ambele locatii) si sub balcon e neaparat o piscina. In curte caleasca este inlocuita de o masina bengoasa (pe care, oricum,  nu prea ai pe unde s-o conduci, pentru ca in patria-muma, Romania, nu s-au inventat si starzi pentru ea, da’ asta o stim doar noi, plebea, invidiosii)…

Idila se consuma pe ruta: Capitala Romaniei (in speta, Bucuresti) - locatii exotice, via orase de unde sa-ti procuri o garderoba mai acatarii… Paris, Milano, d-alea’, stiti voi… cu shtaif.

Evident, ca nu recunosc nici de-ai dracu’ ca intre ei ar fi ceva. Pai, nu suspansu’ ne face viata mai frumoasa? Sau ne omoara? Cum era?

Si d-aici incolo povestea se cunoaste… Multa vilva, mult tam-tam, toti vorbesc, toti comenteaza, creste rating-ul, punct ochit, punct lovit.

Tineretul ii ia drept exemplu, batrinii ii blameaza/judeca/condamana… Toti isi dau cu parerea… Dar nu asta a fost scopul, sa-i stie lumea?

Asa ca, ce Ginutza&… cum il chema pe barba-su? Romeo&Julieta, frate… Varianta autohtona!

Ca-i mai tare!

Va pup… dezinteresat! Cum era sloganu’??? A!!! Mi-am amintit… Iubiti-va mult! Bleah…

Cu drag,

Joy

de Octavian Paller

Avem timp pentru toate. 

Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine, avem timp sa citim si sa scriem, sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris, avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam, avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu. 

Avem timp pentru ambitii si boli, sa invinovatim destinul si amanuntele, avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile, avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam, avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem, avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea, avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem. Avem timp pentru toate. Nu e timp doar pentru putina tandrete. Cand sa facem si asta - murim. 

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !! 

Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca.Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita. Restul … depinde de ceilalti. Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie altora s-ar putea sa nu le pese.Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere. Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi. Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata, CI PE CINE ai. Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute. Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva. Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca, ci cu ceea ce poti tu sa faci. Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor, ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a le rezolva. Am invatat ca oricum ai taia orice lucru are doua fete. Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde. S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi. Am invatat ca poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti. Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie indiferent de consecinte. Am invatat ca sunt oameni care te iubesc, dar nu stiu s-o arate. Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat. Dar nu am dreptul sa fiu si rau. Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta, iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata. Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul. Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten oricum te va rani din cand in cand. Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta. Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii. Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti. Am invatat ca indiferent cat de mult suferi, lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta. Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea, dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii. Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc. Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc. Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc, si nu faptele sale. Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru si pot vedea ceva total diferit. Am invatat ca indiferent de consecinte cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata. Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore de catre oameni care nici nu te cunosc. Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta. Am invatat ca scrisul ca si vorbitul poate linisti durerile sufletesti. Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult iti sunt luati prea repede … Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile. Am invatat sa iubesc ca sa pot sa fiu iubit.

Idealurile sunt ca stelele: s-ar putea sa nu le atingem, dar ne pot calauzi in viata.

Esti inteligent daca nu crezi decat jumatate din ceea ce auzi; esti intelept daca sti care jumatate!

Succesul nu este niciodata final, iar infrangerea nu este niciodata fatala; ceea ce ramane in ultima instanta este curajul .

Poti pierde banii - e rau. Poti pierde un prieten - e si mai rau. Dar daca ti-ai pierdut curajul si speranta - ai pierdut aproape totul.

… ca s-ar putea sa se intimple!

Asa se spune din batrini si intelegi cu adevarat despre ce e vorba in propozitie (ca sa ma exprim plastic) doar dupa ce o patesti.

Intr-o masura mai mica sau mai mare fiecare dintre noi isi doreste ”ceva”.

Ai un vis, o dorinta… Sau, pur si simplu, vrei sa schimbi ceva din viata ta pentru ca situatia actuala nu te mai multumeste…

Si incepi sa visezi la acel “ceva”. La inceput te gindesti doar la ce-ar fi daca… . Pe urma dorinta incepe sa creasca. Iti faci planuri cum sa obtii ceea ce vrei… Sint situatii in care ai face orice pentru asta. Si, la un moment dat, daca dorinta este suficient de puternica incit sa te acapareze cu totul, ajungi sa te simti ca si cum ai fi obtinut deja ceea ce ti-ai dorit.

Hai, ca stiti senzatia! E ca in afaceri cind vizualizezi obiectivele… Pentru cei care nu stiu asta tine de strategie.

Pe tine insa nu te intereseaza aspectul asta. Tu vrei sa obtii ceva si asta e tot ce conteaza.

Si… pentru ca ti-ai dorit cu toata fiinta ta… s-a intimplat… Ai luptat si ai obtinut ce-ti doreai! Bravo…

De multe ori, insa, satisfactia nu  e pe masura sperantelor tale. Aici e drama!

Problema nu e cum sa-ti indeplinesti visele, ci visul in sine. Gindeste-te de doua ori inainte de a merge mai departe! Cind la final ajungi sa contabilizezi poti sa constati ca ai fost atit de prins de idee incit ai uitat sa mai iei in considerare si alte aspecte.  Nu uita ca un nene a spus cindva ca exista o masura in toate, iar altcineva l-a completat spunind ca mai binele este dusmanul binelui.

Este foarte bine sa lupti pentru ceva… este chiar indicat. Lucrurile cu adevarat importante au fost infaptuite de cei care au crezut cu adevarat in ele si au luptat pentru crezul lor.

Dar asigura-te ca merita. Asigura-te ca nu neglijezi exact lucrurile care, de fapt, conteaza cu adevarat.

In rest, tot ce-ti trebuie este vointa, siguranta ca poti, incredere deplina in fortele tale si o doza de nebunie (asta din urma e ca ingredientul secret din mincare!).

Cam atit…

Cu drag,

Joy

Greu joc… Am vrut sa fac echipa cu Kafka si am cautat in Verdictul si alte povestiri… Imi place mult Kafka… Dar la pagina 111 se termina Metamorfoza… Am zis pas, dar va recomand din tot sufletul povestirea asta… Este preferata mea si, daca o veti citi, veti intelege de ce!

Asa ca m-am decis sa continui tot cu Cartarescu (nenea Mircea, ti-au facut gagicile pe eblogs reclama la greu!)… Am cumparat De ce iubim femeile (o sa zici ca erai sigur/a ca din cartea asta o sa fie citatul… si ce?) cu scopul de  o oferi in dar unei persoane foarte dragi mie (imi place sa dau in dar carti)…

Asteptam pe cineva intr-o librarie chiar linga standul unde era cartea respectiva. Am luat-o si am deschis la intimplare. Sau poate ca nu! Exact la paginile 110/111. Capitolul Iubim cu un creier de copil. Citez din 111:

“Am fost mult mai socat de remarcile astea decit mi-as fi imaginat. Cum sa te plictisesti de frumusetea insasi, de neatins si de neconceput? De cea pentru care ti-ai da si pielea de pe tine?Ce-si putea dori un barbat mai mult decit sa-si poata trece bratul in jurul mijlocului ei, sa o intinda incetisor pe pat… Sa o scoata din invelisul ei de dantela matasoasa… De-aici incolo imaginatia mea se bloca, nu-mi puteam inchipui cum e sa faci dragoste. De cite ori ma gindeam cum ar fi vedeam doar un ocean roz care se rasuceste asupra ta si te sufoca…

Am cunoscut apoi femei reale, femei imaginare, femei din vis, femei din carti, femei din reclame, femei din filme, femei din videoclipuri. Femei din revistele porno. Fiecare altfel si fiecare cu altceva de oferit. M-am indragostit de citeva si de fiecare data a fost la fel: primul semn ca as putea-o iubi a fost mereu ca nu m-am putut… “

Restul, fie il cititi voi, fie va lasati imaginatia libera sa gaseasca raspuns la intrebare. Jocul  are reguli si nu vreau sa trisez! Doar 111…

Pentru capitolul asta am cumparat cartea. Ma gindeam ca aici cel pentru care o cumparasem va gasi raspunsuri la intrebarile care ii macina sufletul si mintea. De cind am cumparat-o si pina azi n-am indraznit sa i-o dau. Ceva ma opreste de fiecare data…

Cam asta e… Multumesc us and the city! Dau leapsa mai departe tuturor celor care citesc si vor sa intre in joc si, de fitze, lui Morar (Viata si acordeoane).

Cu drag,

Joy

Am avut o perioada “albastra” tare … care tindea sa capete nuante “negre”… Ce nu intelegeti? Starea aia de melancolie blegoasa cu tendinte de deprimare. Toate in jurul meu pareau a-mi fi potrivnice, oamenii, situatiile … tot, ce mai! Nu sint genul pesimist si cu atacuri de panica. Nici optimista complet nu sint. Imi place sa cred ca sint o persoana realista care stie sa vada lectia din lucrurile mai  putin bune si bucuria din intimplarile fericite.

Cu toate astea parca o luasem razna… Ascultam numai muzica trista, citeam numai chestii de induiosat “cordu’”, zimbeam fortat (pentru mine zimbetul are o importanta foarte mare!) si parca nimic nu ma mai multumea.

Chestia aia de sus, titlul, nu e o revelatie care m-a lovit peste noapte si pe care, ca sa impresionez (wow, ce dashteapta m-am trezit eu azi!), m-am hotarit sa o spun tuturor. Sint convinsa ca ati mai auzit vorbindu-se despre astfel de lucruri.

Asa ca, la un moment dat, mi s-a cam luat de stat in starea aia bicolora negru-albastru si m-am decis sa-mi imbogatesc paleta de culori “optice”.

De ce sa ma fac cu nervii daca cei din jurul meu au uitat sa se bucure de viata si se manifesta ca atare (sti, situatia aia cind nefericitii incearca sa te faca sa fi ca ei)? Ce rost are sa ma omor daca unele lucruri nu merg “ca la carte”? Nu zicea cineva ceva despre situatiile cind nu merge bine de prima oara…? Nu merge…foarte bine! Fie vezi ce n-ai facut bine si o iei de la capat, daca intr-adevar merita, fie iti bagi picioarele (ce, voi nu folositi expresia?) si faci altceva. Simplu. De parca mai ai si alte varinte!

Esti dezmagit, deprimat, descurajat? Vrei sa asculti muzica trista pentru ca asta se pliaza pe sufletul  tau? Asculta. Vrei sa citesti povesti deprimante  sau sa vezi filme fara happy-end-uri? Cine te opreste. Iti plingi de mila ca un fraier, dar nu faci nimic ca sa-ti imbunatatesti starea? Poti sa plingi cit poftesti ca, oricum, nu e nimeni care sa traiasca starile astea in locul tau. Ai facut toate astea?  Si te simti din ce in ce mai deprimat? Pai, si ce pretentii ai?

Acum incerca si reversul! E ca la boala… dai semne de ea, trateaza-te! Ai toate ”simptomele” descrise mai sus? Inconjoara-te de chestii pozitive: asculta muzica vesela, stai pe linga oameni capabili sa-ti schimbe starea … Te simti mai bine? Gindesti mai limpede? Vezi situatia altfel si te simti in stare sa o rezolvi?

Pai ce-ti spuneam eu? TU CONTROLEZI FERICIREA!

Nu vreau sa ma crezi pe cuvint, vreau sa incerci!

Si stiti ce cuvinte mi-au sagetat gindurile in timp ce scriam: “Zimbeste chiar si atunci cind esti trist. Nu se stie niciodata cine s-ar putea indragosti de zimbetul tau!” Punem pariu?

Cu drag,

Joy

Iubeste-ma cand o merit cel mai putin, atunci am nevoie cel mai mult.