Pentru cei care mai cred in vise

29 11 2007

Toti visam! Si eu, si tu, si catelul ala mic care s-a facut covrig de frig pe gura de canal din care ies aburi… Si toate visele noastre sint atit de reusite!

Visele lui pot parea simple pentru cei ca noi. Un loc caldut, un ciolan plin cu carne, numa’ bun de infulecat, un tovaras de joaca, un suflet care sa-l iubeasca si care sa nu-l mai loveasca ori de cite ori il vede ca da fericit din codita.

Si visele tale pot parea simple pentru altii. Pentru ca visele tale se rezuma doar la partea materiala a vietii. Bani multi, case mari si luxoase, masini scumpe… Cit de complicat poate fi?

Visele mele, insa, nu sint simple deloc! In ele tu apari mereu zimbind si nu te dranjeaza ca eu nu sufar ca tine pentru ca nu m-am nascut bogata. Ai puterea sa intelegi ca lucrurile pe care eu pun pret nu se cumpara cu bani, ca nu au niciun fel de valoare materiala, dar ca sint foarte valoroase.

Te visez fericit doar pentru ca ti-ai dat seama ca fericirea se gaseste, de fapt, in zimbetul unui copil sau in mingierea persoanei iubite…

Te visez linistit pentru ca intelegi ca toate aspectele mai putin placute ale vietii de care noi ne lovim nu sint altceva decit lectii din care trebuie sa invatam…

Si te mai visez iubind… Pentru ca tu sti ca asa este normal, pentru ca tu sti ca suferinta din dragoste este ceva firesc, de care nu trebuie sa te temi, si pentru ca esti destul de matur ca sa-ti dai seama ca dragostea adevarata nu e deloc egoista!

Joy



Privind viata (fragmente)

27 11 2007

de G. Ibraileanu

Nu marturisi sentimentul nobil pentru care ai facut o actiune, caci nu vei fi crezut. Inventeaza unul mai putin nobil si da-l ca motiv al actiunii tale, pentru ca oamenii sa nu-ti atribuie unul rau de tot.

Nu spune nimic nobil despre tine, caci nimeni nu te va crede. Nu spune nimic rau despre tine, caci toti te vor crede.

De cite ori te vad sincer, am impresia ca, in razboiul tuturora contra tuturora, tu ti-ai lasat zalele acasa.

Inteligentii joaca roluri fata cu altii; prostii joaca roluri fata cu ei insisi si, daca sint prea prosti, reusesc sa se insele singuri.

La furie, mintea celui inteligent intra in ebulitie (= fierbere, agitatie, efervescenta), a prostului se sleieste.

Un prost nu spune lucruri inteligente, dar un inteligent spune multe prostii. O suta de mii de prosti nu fac un inteligent, dar o suta de mii de inteligenti fac un prost. In lume, prioritatea o are prostia.

Ambitia de a straluci este goana dupa sufragiile prostilor. Ambitia de a nu fi desconsiderat este frica de a nu te oglindi defavorabil in mintea celor inteligenti.

Omul, creind civilizatia, a facut tot ce a putut ca sa-si dezvolte inteligenta pe dezagregarea instinctelor. Si acuma nu-i ajunge toata inteligenta ca sa suplineasca ceea ce faceau instinctele fara nici o sfortare.

De-a lungul evolutiei, nu se observa cresterea nici unui alt organ al omului, afara de creier, conditia materiala a constintii. Ar fi interesant de stiut daca mai exista un alt animal care sa fi suferit in cursul vremii o asemenea nenorocire.

Daca generosul si obiectivul elefant, si nu isterica si libidinoasa maimuta, ar fi avut creierul mai dezvoltat, ce admirabil ar fi omul.

Invatatii au reconstituit cu imaginatia pitecantropul. Dar numai femeile au ocazia sa-l vada, in anumite momente.

In padurile primitive - ciomagul; in societate - sarcasmul. Expresia fizica a sentimentului, aceeasi: aratarea caninilor.

Sint oameni pentru care viata e insuportabila, iar acceptarea mortii imposibila.

Cind cineva persifleaza morala, toate probabilitatile sint ca e un om de treaba. Cind cineva predica necontenit morala, toate probabilitatile sint ca e un om plin de pacate.

Cind un amant incepe sa ia alure de sot, femeia se  simte nenorocita, oricit de ideal s-ar purta el, caci ia nu-si luase un amant pentru ca sa aiba doi soti.

Cind un barbat iubitor de confort moral isi paraseste femeia si iubeste pe alta, e foarte iritat ca-i mai lipseste o conditie ca sa fie complet fericit: aprobarea femeii parasite.

Sint barbati care nu pot cuceri o femeie, decit daca se prezinta singuri la concurs si nu o pot pastra decit daca nu se iveste un concurent. Asemenea barbati in realitate sint interimari, niciodata titulari.

Iti parasesti prietenii si alergi dupa sufletul, atit de deosebit de al tau, al unei femei, tocmai in momentul cind spui ca vrei un suflet care sa te inteleaga. Ipocritule, tu vrei sa imbogatesti registrele starii civile.

Nimic mai nivelator decit prezenta femeii iubite cu pasiune. De obicei, ea  da inteligenta prostului si timpeste pe cel inteligent.

Ranile amorului propriu sint din cele mai dureroase, dar de cele mai multe ori provoaca risul.

Gindeste-te ca si tu si acela care te insulta, intr-o zi sau alta aveti sa stati cu miinile pe piept si cu luminarile la cap.

Daca apucind pe un drum ti-ai rupt un picior, nu regreta ca n-ai apucat pe altul, caci nu sti daca nu ti le rupeai pe amindoua.

Inteligentii se impart in doua: buni si rai. Prostii se impart in una: rai.

In amor omul se multumeste cu un nimic, si nu se multumeste cu nimic.

Tot ce nu este etern este zadarnic. Nimic nu este etern.

joy



Care pe care!

25 11 2007

<<Deosebirea dintre dominarea femeii de catra barbat si dominarea barbatului de catra femeie este deosebirea dintre tiranie si dictatura sclavilor. Cind nu domina nici unul, nici altul, e razboi civil.>>

                                                Garabet Ibraileanu



Lumea basmelor

18 11 2007

Prima oara te-am intilnit in copilarie. Cu toata inocenta mea am stiut ca tu esti acela. In basmele mele printul pe cal alb avea intotdeauna chipul tau.

Din nefericire, urma sa aiba loc prima noastra despartire. Trebuia sa cresc si imaginea printului se contura din ce in ce mai vag in mintea mea, odata cu virsta. Undeva, insa, in adincul sufletului meu, stiam sigur ca, intr-un fel  sau altul, noi doi aveam sa ne mai intilnim.

Multi ani mai tirziu traiam alaturi de tine prima mea poveste de dragoste. Te regaseam, in sfirsit, si nu-mi venea sa cred ca este adevarat! Incepusem sa ma consolez cu ideea ca totul fusese  aievea doar in imaginatia mea de copil.

De data asta nu mai erai printul pe cal alb. Tu erai cel care inventa basmele si le faceai sa devina realitate. Iar eu eram intotdeauna printesa ta!

Linga tine soarele iesea din spuma marii mai frumos ca nicicind, scoicile se deschideau doar pentru ca eu sa le culeg perlele, iar stelele cazatoare indeplineau pe loc dorintele mele.

Din pacate, nici atunci n-am ramas impreuna. Trebuia sa ne despartim din nou pentru ca nu adunasem suficienta maturitate. Viata nu ne lovise destul si nu suferisem indeajuns de mult pentru a ne pretui cu adevarat. Eu nici macar nu eram in stare sa-ti arat cit de mult te iubeam.

Si asa a mai trecut o vreme. Fiecare dintre noi si-a urmat, in continuare, propriul destin. Sentimentul ca noi doi aveam sa ne mai intilnim inca o data nu ma parasise inca. Adunasem, in tot  acest timp, suficienta maturiate. Pierdusem oameni dragi si invatasem,  astfel,  sa iubesc si sa pretuiesc.

Acum, ultima oara, ne-am intilnit in lumea reala. Eram convinsa ca sintem amindoi suficient de pregatiti pentru a ramine impreuna pentru totdeauna, iar, la batrinete, sa putem sa depanam linistiti firul basmului nostru. 

Dar nu e deloc asa. Nu mai credem niciunul dintre noi in basme. Tu nici macar nu mai sti sa iubesti! Printul pe cal alb si printesa s-au transformat in doi oameni prea ocupati ca sa mai creada chiar si in propria lor poveste de iubire…

Si-am incalecat pe-o sa…

Joy



Teo Trandafir

13 11 2007

Am vrut sa intitulez  articolul ”Pro Teo Trandafir”, dar  m-am gindit ca o sa se interpreteze. Nu vreau sa vorbesc despre cazul Pro Tv/Teo Trandafir sau despre ceea ce se  mai discuta prin media in ultima vreme referitor la “esecul” Romantica si cochetarea ei cu alte televiziuni.

Vreau sa aduc in discutie comentariile pe care unii oameni de presa, de la care ai o oarecare pretentie, le fac in ultima vreme.

Azi am auzit la un post de radio (nu-i dau numele pentru ca personal nu cred ca mai merita sa-si vada numele scris nici macar pe un blog umil si fara mari pretentii cum este al  meu!) cum doi moderatori care se considera adevarati “formatori de opinie” o desfiintau, pur si simplu, pe Teo.

Plecind de la un interviu pe care aceasta l-a dat de curind si de la un articol postat pe blogul lui Tolontan, cei doi tineri domni au dat un adevarat “recital” de caterinca ieftina si de prost gust, umilind, pe nedrept, un om de televiziune deosebit, care ne-a aratat intotdeauna ca publicul telespectator (indiferent de rasa, religie sau sex) merita, in primul rind, respectat.

Tot ce vreau este sa le transmit  celor doi “baietasi” un mesaj:

1. Poate ca Teo a facut rating cu manele, dar, dragilor, si voi faceti rating tot cu subcultura.

2. Unii probabil dau pe spate la umorul vostru necenzurat, dar, in ultima vreme, ati devenit dependenti de prost-gust, mahalageala si cam tot ce gusta vulgul care contribuie la ratingul vostru.

3. Pe Teo nu am auzit-o facind greseli de exprimare (si emisiunea ei era  tot live ca si a voastra!), pe cind voi, aveti noroc ca va secondati si  astfel va scoateti unul pe celalalt. Singuri, cred ca a-ti fi fost un dezastru!

4. Faceti amindoi si televiziune. Insa unul dintre voi are succes gratie echipei in care a intrat, iar celalalt… pe ce canal ziceai ca ai emisiunea?

5. Cea din urma, dar nu ultima: v-a crescut audienta cind v-ati luat de Teo, nu-i asa?

Joy



MULTI ANI TRAIASCA…

8 11 2007

Multi ani traiasca, La  multi aniiiiiiiiiiiii…

Multi ani traiasca, multi ani traiasca,

La multi aniiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii….

MIHAI, MIHAELA, GABRIEL, GABRIELA!!!!!!



Formula succesului!

7 11 2007

Individ nascut sub o stea norocoasa +

Pasiune pentru… +

Munca la greu +

Ceva inteligenta =

Succes garantat!!!!!

Proportiile variaza de la individ la individ…

Joy



JOS CENZURA!!!!!

5 11 2007

Am un milion de draci… un catralion… un infinit de draci!!! Spumeeeeeeeeeeeeeee…

Imi vine sa strig, sa urlu, sa lovesc. :0

De ce dracului ne cacam atita pe noi ca traim intr-o tara libera, ca sintem open mind, ca nu (ne) cenzuram?

O facem si inca “foarte bine”!

Stati sa va explic de unde mi se trage starea asta…

Niste tovarasi extrem de inteligenti (hahaha!!!), cu initiativa si preocupati de binele institutiei la care lucreaza, dupa nu stiu ce logica… fara logica, ne restrictioneaza accesul la informatie. Motivul, cica, ar fi ca se perturba desfasurarea activitatii angajatilor, astia nu mai dau randament si, implicit, scade productivitatea muncii. Va suna cunoscute frazele??? Hai mey, ca doar a-ti mai prins si voi nintzelush de comunism!

“Minunatele” personaje care m-au adus pe mine la  starea pe care v-o descriam mai sus sint “specialistii in IT” (din nou HaHaHa!!!) de la mine de la munca.

Pe scurt: AVEM ACCESUL LA INTERNET RESTRICTIONAT!!!!

Da’ frate, nu asa, oricum!!!! Nuuuuuuuuuu…

Pina mai acum vreo saptamina aveai restrictionat accesul la mail si la mess pe yahoo, la site-urile posturilor de radio, la unele pagini care contineau cuvintul “game”, dar si la unele care contineau  cuvintul “comunicare” (!). Pina si site-ul unei marci de sampon era restrictionat.

Acum restrictiile sint si mai dure!!!!!!!

Fac o paranteza ca sa va zic ca nu conteaza ca mie, de exemplu, nu mi-au facut adresa de mail, desi erau obligati din prima zi sa-mi faca pentru ca pe postul pe care lucrez un mail este la fel de important ca telefonul. Iar eu am venit de vreo doi ani aici! Da’ pina la pensie mai am vreo 30 si asa  ca nu disper. Inchid paranteza.

Acum au restrictionat pina si accesul la unele site-uri ale unor firme, companii, institutii cu care noi colaboram.

Dar, tineti-va bine!!!!! Accesul la site-uri “dedicate” doar celor peste 18 ani sint, cum altfel, decit libere.

Asa ca, draga Cristinel, cu toata dorinta sincera de a gasi o cale libera ca sa vad si eu clipul lui Enrique Iglesias de care mi-ai spus, nu am reusit!!!!! :(

Joy (s-o credeti voi!)



Jocul Destinului

1 11 2007

Catarata pe virful unui munte am incercat sa dau de tine in adincimea albastra a marii; dar valurile ei agitate mi-au spus ca nu le-ai trecut niciodata pragul crestelor albe de spuma…

Mina in mina cu o raza de soare te-am cautat in cotloanele intunecatelor paduri. Dar copaci adormiti de sute de  ani si-au clatinat crengile in semn de protest ca-i trezisem din somn si mi-am dat seama ca pasii tai nu calcasera niciodata pe-acolo…

Pe aripile unui fulg  subtirel de nea am vrut sa-ti dau de urma in inima infocata a verilor, insa picaturile de ploaie m-au convins ca fiinta ta se topise asemeni fulgului…

Cu miinile goale,  cuprinzind tot Pamintul, am pipait bolta cerului si stelele au inceput sa cada pe rind, omorind una cite una sperantele mele…

Si cind credeam ca totul e pierdut un licurici intirziat si obosit mi-a luminat o idee!

… Mi-am dat seama ca nu ai fost plecat niciodata, ca nicicind n-ai parasit inima mea!

                                                     (17 iunie 1996)

Gabriella