joy

Se scurge absenta printre zecile de trecatori care pasesc grabiti pe trotuarele murdare. Din cind in cind se opreste, pret de citeva clipe, si ii priveste cu atentie.

Fetze obosite, cu cearcane adinci, incrincenate si golite de orice urma de expresie… Copii imbatriniti prematur si batrini uitati de vreme…

Colo, intr-un colt de strada, un barbat cu parul alb se sprijina, intr-un cot, de un gard. In cealalta mina ii atirna o sacosa jegoasa, din care ies minerul unei umbrele si un capat al unui ziar, facut sul. Daca il intrebi ce virsta are iti va spune ca abia a trecut pragul de 50 de ani. Daca il privesti, insa, ai tendinta sa-i mai adaugi vreo 15, cel putin. 

Citiva pasi mai in fata o femeie cu un copil se opreste in loc si, nervoasa, il apostrofeaza pe cel mic. E imbrcata in toale ieftine si in miini cara doua plase grele. De cea din dreapta, pina mai adineauri, statuse agatat copilul. Din venitul ei mizerabil i-a cumparat o inghetata la cornet, care, de caldura, se topeste si se prelinge incet pe mina si pe hainele micutului. Il sterge cu duritate, ii mai spune vreo doua, apoi isi reia povara si porneste mai departe.

Si fragmentele astea de viata sint rupte dintr-un peisaj aglomerat, imbicsit de praf, smog si vulgaritate.

Inchide ochii si paseste mai departe… Scenele de genul asta o deprima. Cauta cu privirea ceva frumos, ceva care sa contrasteze cu mizeria si saracia care o inconjoara. Dar in jurul ei sint doar oameni indiferenti, cladiri cenusii cu reclame chicioase pe fatade si zgomot. Prea mult zgomot…

JOY

Traiasca Vama veche, Vama sau cum s-o mai numi acum formatia care a cintat prima oara versurile astea… ca mare adevar grait-a!!!

Eu am mai multi, ca deh!, asa m-a lasat pe mine Al de sus: bogata in belele.

Si din experienta va spun, precum Crenga odata in povestile sale: sa te fereasca Dumnezeu de Omul Spin, Omul Ros’ si de seful… imatur!!!

Ala care paseaza la greu, dar traieste cu impresia ca tu esti, de fapt, persoana care nu prea face mare  lucru…

Care pune intrebari idioate (dar e sef, deci, te rog, tu esti cel idiot, ca esti subaltern si nu sti sa raspunzi)…

Care habar nu are sa se organizeze, dar daca ceva nu merge ca la carte - vorba vine - tot palmashu’ e de vina…

Care sufera daca zimbesti frumos altei persoane, doar ca sa-i intorci acelei persoane gestul, si care nu pierde ocazia sa te “atinga” ca, de ce cu el nu esti la fel de zimbitoare (mereu!)…

Care uita ca esti femeie si ai vrea si tu, in ajunul anumitor zile, sa pleci macar cu o ora mai devreme acasa…

Care nu intelege ca si tu ai mindrie, chiar daca ocupi scaunul de jos, si nu dai pe spate cind primesti de la el niste flori ofilite, pe care la rindul lui le-a primit de la nu stiu ce partener,  ca sa le duca la nevasta acasa…

Deci, dragii mei, bucurati-va de sefii vostri si rugati-va pentru sanatatea lor… Si, mai ales, tineti minte ce sa NU faceti cind veti ajunge sefi!

Subaltern/a: Joy

                 Dedicat tuturor barbatilor!

Orice om pastreaza in el, la maturitate, o urma a copilariei.

Tu, insa, esti asemeni unui baietel mare!

Pui intrebari al caror raspuns nu stiu sa ti-l dau, esti la fel de nerabdator ca un copil, ai acceasi lumina in ochi atunci cind iti ofer ceva, dar te si bosumfli atunci cind nu iti convine vreun lucru.

Daca spun ca barbatii, indiferent de virsta pe care o au, sint precum copiii, se supara cineva pe mine?

Joy

De cind s-a trecut la ora de vara parca nu ma mai satur de somn. Ma culc odata cu gainile (asa e vorba, ca nu stiu la ce ora merg galinaceele la culcare!), beau kilograme de bauturi cu cofeina si, cu toate astea, dorm pe mine.

Abia aud ceasul dimineata. De fapt, ma trezesc cu radioul, pentru ca nu suport sunetul ala strident de la ceas.

La munca dorm, pe strada dorm, cind ajung acasa pic de oboseala.

Cred ca m-am nascut obosita, pentru ca alta explicatie nu gasesc!

joy