joy

Vreau casă!

O garsonieră, nu foarte mare, dar locuibilă.

Paradoxul la noi este că o garsonieră nouă, într-un complex rezidenţial nefinalizat costă cam cît o bombă în Ferentari (are 15 m2, da’ e finisată şi are televizor LCD, cică!).

Deci, cumpărarea unei case, oricare ar fi ea, în România, cum se numeşte: sinucidere sau sport extrem?

Joy

Din categoria “cîntăreţi”:

Am fost sîmbătă la concert la Demis Roussos. O oră şi 40 de minute de spectacol live, simplu, dar frumos. Un spectacol ocazionat de împlinirea a 40 de ani de carieră muzicală. Recunosc că nu ştiam de la D. R. decît trei cîntece: “My friend, the wind”, “Goodbye my love, goodbye” şi “Forever and ever”. Nu o dată mi s-a întîmplat să ascult cîntecele lui încontinuu, timp de cîteva ore, fără să mă plictisesc sau să obosesc ascultîndu-le. Sîmbătă seara, din primul rînd al Sălii Palatului, am văzut ce anume au special aceşti oameni, care, pe drept cuvînt, pot fi numiţi “artişti”: ŞTIU SĂ TRANSMITĂ STARE, EMOŢIE, BUCURIE!

Ceva ce nu se vede: în drum spre culise Demis Roussos se sprijinea în baston. Însă asta nu-l împidică să susţină un concert!!!

Din categoria “cîntăcioşi” :

1. Subcategoria “chiloţăreală” (sau “guriste”): toată pleiada de (h)artiste siliconate, botuxate, susţinute, întreţinute, platinate, pleibeciste, afectate, ofuscate, unineuronale. Nu dau nume că fac reclamă şi eu nu promovez subcultura, prostia şi prostul gust. Sorry!

2. Subcategoria “trupe de băieţei frumoşi”: se găsesc şi pe la case mai mari, avem şi noi gîrlă. Varianta masculină a “chiloţărelii”. Dacă le sare cd-ul pe la diverse evenimente, pe unde sînt chemaţi să cînte(!), au dat-o în bară. Deşi, pentru public abia atunci începe distracţia! Dacă nu au parte de muzică, măcar să vadă cascadorii rîsului.

3. Subcategoria ”alţii/altele”: cam 80% din muzica uşoară românească (şi sînt chiar drăguţă cind afirm acest lucru). Trăiască ultima generaţie de aparatură de prelucrat voci, că altfel multe guri mureau de foame.

Joy

                            Motto: Sînt fericiri în care nu 

                                       mai crezi. Ele vin ca o 

                                       lovitură de trasnet şi

                                       te mistuie…

Îmi place chestia asta pe care am ales-o la Motto. Am găsit-o întîmplător şi am ţinut-o cîteva zile pe blog, aşa, pur şi simplu, fară să adaug nimic. Deşi…

A-ţi observat cîte bloguri deprima(n)te există?

Vă provoc!

Să ridice mîna cei care cred că sînt, cu adevarat, fericiţi!

Acum, să ridice  mîna şi cei care nu au nimic în comun cu starea de  fericire!

 joy