joy

Ăsta este un articol pe care l-am scris într-un moment în care nenumărate “spume” mă năpădeau… Ştiu că citiţi pe 99% dintre bloguri despre frustrările autorilor aşa că mai bine beţi o bere şi uitaţi-vă pe geam decît să vă mai umpleţi capul şi cu ale mele!

În ultima vreme sînt ca un magnet pentru toţi imbecilii nepoliticoşi. La serviciu, pe stradă, la bloc, la sala de sport… Peste tot! Aşa că dacă nu spun cuiva ce mă doare acum, nu mai răspund de faptele mele ulterioare! Glumesc :) 

Ieri, pe ternul de tenis, un unineuronal urla ca un apucat la mine şi la colegul meu de sală să mergem mai repede de pe marginea terenului pentru că îl incomodăm… Un ramolit cu păr alb în cap, genul care dă dracu’ generaţia tînără pe motiv că e lipsită de respect (!) Vina mea: nu observasem că îi lasase mă-sa moştenire un complex sportiv… Şi ar fi trebuit să învăţ să zbor cînd eram mică, nu s-o frec aiurea pe maidane, şi să trec pe deasupra ca să nu îl deranjez pe trist, nu să merg pe marginea din capăt a terenului, singurul loc, de altfel, pe unde se poate ajunge pe celelte terenuri.

Aşa că la mine paharul s-a umplut şi cred că pe următorul mitocan care mai are ghinionul să ma calce pe bombeuri îl trimit cu adresă directă fix în coana mă-sa care, în loc să-l educe la timp era ocupată să-şi întindă rujul pe mufarină…

Joy

Dacă aş putea să-l opresc în loc… Să încremenească totul în jurul nostru exact în momentul cînd braţele nostre se împletesc nebune şi gurile noastre se sorb pătimaşe. Cînd trupurile nostre se contopesc de parcă am fi o singură fiinţă… Aş avea atunci la dispoziţie o eternitate ca să te iubesc.

Ce scurtă mi s-ar părea atunci eternitatea!

Joy

Credeţi în coincinenţe?

Iată cîteva doar dintre mine şi iubitul meu:

- folosim aceaşi marcă de parfum, eu - varianta feminină, el - pe cea masculină

- am facut cursul de calculatoare la aceeaşi şcoală, dar în ani diferiţi (operator PC, nu pentru că ne-ar fi folosit la ceva, dar ne trebuia o diplomă care să ateste… bla, bla)

- numele mic al mamei lui este acelaşi cu numele mic al mamei mele

- amîndouă sînt din acelaşi oraş

- iniţiala numelui nostru este aceeaşi, iar numele noastre sînt formate din acelaşi număr de litere

- el are o soră în zodie cu el, eu un frate în zodie cu mine

- visul fiecăruia, înainte de a fi împreună, era să-şi cumpere o casă; acum e un proiect comun

- ne place marea, ciocolata şi muzica; nu ne plac proştii şi lingăii, frigul

Oare să fie o coincidenţă faptul că ne-am găsit unul pe celălalt?

Joy

“Întrebare: Cîte bancuri cu blonde există? Raspuns: Niciunul. Toate sînt realitate!”

Ha! S-o credeţi voi! Dacă bancurile despre blonde se regăsesc în realitate, majoritatea au la origini o femeie cu rădăcinile părului de o cu totul altă culoare…

Uitaţi-vă la “celebrele” blonde din minunata noastră lume mondenă. Dacă una măcar e blondă natural, atunci, cu siguranţă, acea femeie gîndeşte! La fel se întîmplă şi în rîndul femeilor mai puţin celebre.

Dar istoria ne-a demonstrat că femeia blondă “dă bine” cam în orice împrejurare: pe scenă, în politică, în viaţa de zi cu zi… Pînă şi cea mai celebră păpuşă e blondă!

Acum stau şi mă întreb, oare chiar atît de zgîrciţi sînt scoţienii precum spun bancurile? Sau poliţiştii chiar atît de cretini? Iar oltenii… neeee, la olteni e discutabil, că prea cred că le ştiu pe toate!

Vă las să aprofundaţi subiectul.

Joy (blondă natural, pe cuvînt de onoare!)

… şi iar plictiseală. Plus că iar încep să cred că m-am născut obosită. Nu mai am chef de nimic. De cînd a început săptămîna statusul meu de messenger este “Dorm” şi, pe bune, mi-e somn de mor. Numa’ să nu încep să sforăi, că sînt la muncă şi poate îi deranjez pe alţii din somnul lor . E vară, miroase a concediu şi toată lumea îşi cam bagă picioarele în el de serviciu.

Nici de scris pe blog nu-mi mai arde. Asta e doar aşa, ca să am şi eu ce să zic!

Plictisealăăăăăă…

Joy