Elena Băsescu a strans deja cele 100.000 de semnături?

30 03 2009

Vezi articolul:

“Elena Băsescu a strans deja cele 100.000 de semnături?

Elena Basescu a strans deja cele 100.000 de semnaturi?

Elena Basescu a reusit sa stranga cele 100.000 de semnaturi necesare pentru a-si depune candidatura la alegerile europarlamentare. Sau cel putin asa sustine democrat-liberalul Florin Popescu.

In urma cu aproximativ doua saptamani, Elena Basescu a demisionat din PD-L pentru a candida ca independent pentru Parlamentul European, informeaza Ziua.
“Elena Basescu va garantez ca va castiga, si-a strans deja semnaturile, desi se fac glumite pe seama ei”, a declarat in cadrul unei emisiuni Realitatea TV Florin Popescu, vicepresedinte PD-L.
“Am ales sa plec din PD-L din dragoste pentru partid si cred ca presa a scris ce a scris despre mine doar pentru ca sunt fata presedintelui. Mai am foarte mult de muncit ca sa ma compar cu tatal meu si tot ce imi doresc e sa candidez pentru ca vreau sa reprezint Romania, nu sa o conduc”, a declarat Elena Basescu intr-un interviu televizat in momentul in care si-a dat demisia din PD-L.”

Sursa: www.ziare.com

Dacă vă întrebaţi dacă într-adevăr mezina a strîns semnăturile sau e doar un zvon în presă, părerea mea este că a reuşit (nici nu era aşa greu, nu?). Însă, dacă vă întrebaţi şi cum a reuşit acest lucru duduia Băsescu, atunci e bine să ştiţi că cei care au ajutat-o au fost tot colegii din partidul din care a demisionat. Foştii colegi, cu funcţii înalte în diferite instituţii, şi-au obligat subalternii să semneze pentru EBA şi astfel a fost posibilă strîngerea celor 100000 de semnături. Acest lucru se poate verifica studiind listele şi văzînd unde lucrează cei care au semnat şi din ce partid fac parte şefii lor.



Din tabloid

30 03 2009

Azi dimineaţă, în metrou, unde lumea se cultivă cu îndîrjire din minunatele articole ale tabloidelor, am citit pe prima pagină a unui astfel de, hai să-i zic “ziar”, că juna Ramona Gabor nu ar accepta niciodată un iubit mai scund decît ea, făcînd referire la soţul surioarei, cumnăţelul (V)Iri Columbeanu.

Dacă stăm să dăm crezare aceloraşi tabloide, nici surioara nu acceptă iubiţi mai scunzi, (V)Iri fiind, de fapt, soţul şi susţinătorul material (alias “finanţatorul”), şi nu iubitul.  Iubiţii Monicăi au fost/sînt toţi mai înalţi. :)

Cititorii mei care nu au habar cine sînt Ramona Gabor şi cuplul Monica&Irinel Columbeanu le spun că n-au pierdut nimic, ba, dimpotrivă.

Joy



Altă întrebare

29 03 2009

Ce e de preferat: un om mincinos, dar care te avertizează să nu ai încredere în el pentru că minte, sau un om sincer, care îţi spune să ai încredere în el, dar care îţi trădează încrederea?

JOY



Dacă credeţi că puteţi să învăţaţi ceva din asta…

25 03 2009

Partea a doua

S-a făcut opt seara şi EL a sunat-o. Cu toate că ştia că a rănit-o, EA îl iubea (îl mai iubeşte încă!) şi a vorbit frumos cu EL. Şi-au povestit o grămadă de lucruri, îi venea să rîdă şi să plîngă în acelaşi timp… Le venea aşa de uşor să stea de vorbă. Asta a fost, însă, şi unul din avantajele lor, cînd EA credea că ei doi formează o pereche: comunicarea. Puteau să-şi spună orice fără teamă (cîţi oameni mai vorbesc astăzi?).

Încă de la început EL i-a spus EI că are un defect: este sincer! Nu-l credea,  nimeni nu este complet sincer şi atunci s-a decis să-i demonstreze şi acest lucru, pe lîngă ceea ce vroia să-l facă să înţeleagă atunci cînd a intrat în jocul ăsta, şi anume că aleargă după iluzii cînd, de fapt, are lîngă EL ceea ce caută.

Au vorbit aproape trei ore. Despre viaţa de zi cu zi, despre copilărie, despre oameni… Nu o mai lungesc. La final, EA i-a spus că nu a fost sinceră în totalitate cu EL şi că nu vrea să-l rănească, n-a vrut asta niciodată. A vrut doar să-l facă să înţeleagă că fericirea nu ţi-o dă o fabrică de iluzii, aşa cum este Internetul, ci cei din jur pe care, din păcate, îi ignorăm sau neglijăm, atunci cînd îi avem, şi regretăm că nu mai sînt lîngă noi, atunci cînd îi pierdem. Sweetfiregirl era doar un personaj fabricat, aşa cum sînt majoritatea pe Net. I-a spus că se va gîndi dacă dimineaţă îi va spune cum o cheamă.

Dimineaţa s-au salutat şi EL a întrebat-o iar cum se numeşte. Nu i-a zis. I-a scris, în schimb, o explicaţie sinceră, din inimă, că scopul EI a fost să-l facă să înţeleagă ceea ce v-am scris eu mai sus.

Ştie că a procedat urît dîndu-se drept o altă persoană, dar altfel EL nu ar fi ascultat-o. Si EA n-a vrut să vorbească doar ca să nu tacă, deoarece fără demonstraţie orgoliul lui de mascul nu i-ar fi dat dreptate, ar fi contrazis-o vehement.

Şi nici cu EL nu vrea să fie, dacă asta nu-l face fericit. Pentru EA fericirea LUI a fost mereu importantă şi, oricum, încă de la prima lor întîlnire i-a spus că merită un om mult mai bun decît e EA.

Cîndva îi va dezvălui că EA a fost Sweetfiregirl, dacă va crede de cuviinţă că e cazul. Dacă nu, speră că şi-a învăţat lecţiile şi că următoaerei femei pe care o va primi în viaţa lui îi va da o şansă.

Nu îi judecaţi prea aspru pe niciunul dintre ei, poate că le este sortit să fie împreună, dar le trebuie timp ca să îşi dea seama. :)

Sfîrşit

Joy



Dacă credeţi că puteţi să învăţaţi ceva din asta…

24 03 2009

Partea Întîi

Povestea asta este cît se poate de adevărată!

EL i-a spus EI că vrea să fie singur, că nu poate să fie cu nimeni (!) şi că, dacă vreodată se va hotărî să fie cu EA, o va căuta. Minciuni! Nu avea nici măcar curajul să-i spună în faţă că nu mai vrea o relaţie cu EA. Asta nu i-a spus decît după un timp, cînd relaţia lor evoluase şi cînd EA îl iubea mai mult decît orice pe lumea asta. Iar pentru că îl iubea i-a respectat dorinţa, a plecat cu inima făcută praf, ştiind că “vreodată” nu înseamnă altceva decît “niciodată”.  Asta se întîmpla de Ziua Femeii!

Dar lucrurile nu pot fi îngropate pur şi simplu. EA nu mai avea nimic de pierdut. S-a hotărît să afle ce anume a determinat schimbarea LUI. Pentru că în mod normal la o discuţie deschisă nu ar fi auzit decît aceleaşi cuvinte, “eu nu mai pot să iubesc, sînt nebun şi vreau să fiu singur”, s-a hotărît să-l abordeze sub un nume fals. A ajutat-o şi faptul că LUI îi plăcea să stea pe site-uri de “socializare”. Aşa că a luat numele de sweetfiregirl şi de aici n-a mai fost decît un pas.

Au intrat în vorbă foarte repede, deşi EA s-a gîndit îndelung cu ce mesaj îl va aborda. A abordat-o el, destul de politicos (era un domn, totuşi!) şi conversaţia a început să curgă de la sine.

Aşa a aflat că în lista fostelor LUI iubiri EA nu figura, nu era nominalizată nici măcar ca o aventură, deşi EA a fost cea care îl ajutase atunci cînd lumea întragă îi întorsese spatele. A aflat depre EL tot ce ştiuse şi înainte referitor la viaţa privată (deşi EL a fost cam lăudăros, trebuia să impresioneze, nu?), iar pînă la sfîrşitul primei conversaţii o invitase deja la un restaurant de ziua lui (care se apropia), la munte (unde urma să plece o săptămînă), dar se oferise să vină şi EL acolo unde îi spusese EA că ar locui (la Constanţa).   Au făcut schimb de numere de telefon (EA i-a dat un număr de Rds pe care nu-l folosise niciodată în relaţia cu EL) şi EL i-a promis că seara, la ora 8.00 o va suna.

Toate astea EL o făcea cu un id: sweetfiregirl!

A invitat id-ul chiar şi la EL acasă, acolo unde se născuse şi crescuse. Era prima oară cînd vorbeau dar, se pare că  nu conta: EL vroia să fie cu Sweetfiregirl!.

Sfîrşitul primei părţi.

Joy



Impresii despre comunism!

19 03 2009

De vreo săptămînă mă conversez pe messenger cu un tip din Cuba. Pentru că eu am restricţionat yahoo-ul la muncă, ca să stau, totuşi, pe mess, intru pe nişte site-uri care au mai multe opţiuni, printre care şi o opţiune gen Noi2, ca pe Neogen.

Aşa am făcut cunoştinţă cu Julio Cesar, cu care, sinceră să fiu nu intram în vorbă dacă nu-mi scria în spaniolă (limba oficială care se vorbeşte in Cuba). E un tip foarte isteţ, care lucrează în televiziune, cameraman.

Cuba este o ţară comunistă, iar multe dintre cele povestite de Julio îmi aduc aminte de România de dinainte de 89. Cu toate astea, comparativ cu ţara noastră, ei mi se par mult mai “open mind” faţă de cum eram noi atunci. Poate şi exotismul ţării mă face să vad lucrurile mai colorat. Pentru mine, România comunistă apare mereu gri, în amintirile mele (aveam 13 ani la Revoluţie, că ştiu că o să mă întrebaţi asta!).

La fel ca România, Cuba are o singură televiziune: Instituto de radio y television (Institutul de radio şi televiziune). Dar, spre deosebire de noi, ei nu au doar două ore de program în care este difuzată numai imaginea conducătorului mult iubit. Au canale de sport, muzică, canale culturale etc…. acum, cît de patriotice sînt, nu ştiu!!!

Astăzi m-a întrebat dacă mi-a plăcut în perioada comunistă. Eu, una nu regret comunismul, cu excepţia cîtorva aspecte. I-am spus că atunci lumea avea bani, dar nu se găsea mîncare, rămîneam fără lumină şi fără căldură aproape tot timpul şi exista cenzură. Dar oamenii încă aveau valori, erau mai culţi şi mai educaţi. Acum sîntem o ţară liberă, care nu a înţeles prea bine semnificaţia libertăţii, găsim de toate de cumpărat, dar, din păcate, ducem lipsă de bani. I-am explicat că actuala criză economică ne-a prins datori la bănci şi că numărul şomerilor este în creştere.

La fel ca noi atunci, nici ei acum nu pot ieşi din ţară, decît foarte greu. Dar, pentru că turismul la ei este principala sursă de venit (voiajele în Caraibe sînt un lux pentru europeni!), se intră în ţară mai uşor decît de intra odată la noi.

Joy



Maxima

17 03 2009

E foarte uşor să-i facem pe oameni să plîngă. Greu este să-i facem să rîdă.

Joy



ATENŢIE LA BUZUNARE!!!

15 03 2009

Dacă vă duceţi să vă faceţi cumpărăturile în Piaţa Obor, atenţie la ţiganii care vînd la tarabe… Te fură pe faţă şi, din păcate, nu ai cum să reacţionezi!!!

Am fost ieri în Piaţa Obor şi m-am oprit la o tarabă să cumpăr ceva. I-am dat vînzătorului, un ţigan ordinar, aşa cum de altfel sînt majoritatea în piaţă la Obor, o bancnotă de 50 de lei şi, în momentul în care mi-am luat marfa, a schimbat-o cu una de 5 lei. În mîna lui nu mai erau banii pe care eu îi dădusem, ci cei pe care îi luase, cred, de sub tarabă. Am vrut să reacţionez, dar lîngă el mai stăteau doi zdrahoni de vorbă, la fel de mari şi negri ca el. În spatele meu nu mai era nicio persoană şi, oricum, nu sare nimeni să te ajute dacă păţeşti ceva.

Dacă ma acuză cineva de rasism sau alt rahat de genul asta nu pot decît să-i “urez” ce i-am urat şi nenorocitului căruia nu-i mai ajunge cîntarul să fure.

 ATENŢIE LA ŢIGANII CARE VÎND LA TARABE ÎN PIEŢE!!!

Joy



Reguli valabile in perioada de criza economica

11 03 2009

1) In perioada crizei financiare poti face o mica avere doar daca pornesti de la una mai mare.
2) Guvernul roman va asigura slujbe pentru someri pe perioada crizei financiare. Ele vor fi oficiate de preoti, episcopi si mitropoliti.

3) Care este diferenta dintre un bancher si o pizza mare? Cu pizza mare langa tine nu mori de foame.
4) De ce nu se mai uita agentii imobiliari pe geam dimineata la lucru? Pentru ca nu ar avea ce face dupa-masa!
5) Dorind sa-i faca o surpriza sotului care era mare banker, sotia ii face o vizita la birou. Intra si il vede stand linistit cu secretara in brate. Fara sa ezite bancherul spune: …domnilor, o fi criza financiara, dar eu nu pot lucra doar cu un scaun in birou!
6) Un om mascat cu pusca intro banca: “nu vreau bani, vreau sa vi-i imprumutati unii la altii!”
7) Criza financiara poate fi mai rea decat un divort. Te poate lasa cu mai putin de 50% din avere.

Sursa: ROL.ro



De te doare mintea…

10 03 2009

Fragment dintr-o “epistolă” trimisă de un lider de sindicat, un adevărat clasic în viaţă, unui director!!!

“Asistam la un management psihologic prin care se vrea ca liderii de sindicat sa fie clone esopiene, concepute in zatul administratiei, avind o identitate de epigon sisific – intr-o mare a NISTILOR, niciodata recunoscuti ca PERSOANA, ca EU. In aceasta situatie va solicit – ca si invocare ontologica – sa renuntati la ratiunea cum ca “liderul” de sindicat este “tabula rasa” perpetuu, sigilat aprioric oricarei evolutii spirituale. Fara sa am pretentia unui antropolog insist asupra RESPECTULUI OMULUI ca entitate spirituala cu deschidere spre orice gnoza. Respectul nu trebuie sa fie determinat de spiritul de casta care, intr-un exces de zel, poate oricind sa duca la antropofogism social cu sfirsit nefast pentru ambele parti: sindicat-administratie.”

Rog puţinii cititorii ai blogului meu să-mi facă şi mie o analiză pe text, ca să nu mor… blondă!

Joy