joy

                               (poza de pe www.mazgalici.ro)

Am o grămadă de subiecte despre care aş vrea să scriu pe blogul meu, dar, efectiv, nu mai am timp. Pe lîngă jobul zilnic şi revista pe care o scriu lunar (Insieme), m-am mai bagat în două proiecte foarte faine despre care vreau să vă povestesc cîndva. Aşa că ziua de 24 de ore nu-mi mai ajunge!

Totuşi, nu pot să nu remarc şi să nu scriu despre cel mai primar dintre primari, primarul Vanghelie Marean, care este, şi care, cu puţin noroc, la sfîrşitul carierei sale, va putea să scoată pe piaţă o colecţie de almanahe (ce vor deveni bestseller-uri, cu siguranţă!) care să cuprindă toate gafele pe care acest clasic în viaţă le-a făcut de-a lungul timpului.

Deci, nu pot să nu mă întreb: la ce fotomodel se gîndea Marean cînd a emis inepţia aia cu dimensiunile 69, 96, 69? Să fie, oare, primul manechin al ţării, mezina Lenuţa Băsescu, întîiul model al României?

Joy

Inspirată de Dan (http://danpop.wordpress.com/) care postează pe blogul lui teste de perspicacitate, care mie îmi plac foarte mult , şi mulţumită şi lui Cris (http://eblogs.ro/cristinel/) care îmi trimite mailuri interesante, vă propun şi eu un test de genul asta. Cei care l-aţi primit pe mail, rog nu dezvăluiţi secretul

Avem un om mut, acesta vrea sa cumpere o perie de dinti. Cum se exprima?  Incepe sa-i imite vanzatorului ca se

spala pe dinti, acesta il intelege si reusesc tranzactia.

Avem un om orb, care vrea sa-si cumpere ochelari de soare, cum se va exprima?

Joy

http://www.persiangap.com

Un site unde poti sa verifici cine sta pe invizibil pe Yahoo, cine e online si cine e offline!

Poveste adevarata…..

O femeie recent divortata isi petrecu prima zi impachetindu-si lucrurile in cutii si valize.

A doua zi a venit un camion si a incarcat totul, inclusiv mobila. A treia zi, s-a asezat pe jos, in sufrageria goala, a pus muzica in surdina, a asezat doua luminari, doua kile de creveti, o farfurie de icre si o sticla de vin alb pus la gheata. Cind a terminat de mincat, a demontat toate barele de la perdelele din fiecare camera, le-a scos capacele laterale, a indesat inauntru icrele si crevetii care ii ramasesera, a pus capacele la loc si a asezat din nou barele la geamuri.

Cind s-a intors, fostul sot s-a mutat cu amanta si cu noua lui mobila. In primele zile totul fu perfect. Insa in curind, incet, incet, casa a inceput sa puta. Au incercat de toate: au facut curatenie, au aerisit…au revizat gurile de ventilatie pentru eventualitatea ca s-ar pute gasi soareci morti inauntru, au spalat covoarele… In fiecare coltisor de casa au pus deodorante electrice, au golit zeci de butelii de spray. Au cheltui o gramada de bani sa schimbe covoarele… In zadar. Nimic nu functiona. Nimeni nu le mai venea in vizita, angajatii refuzau sa lucreze si pina si fata care facea curatenie in casa i-a abandonat. Disperati, fostul sot si amanta au hotarit sa se mute. Dupa o luna inca nu gasisera pe nimeni dispus sa cumpere casa. Cei de la agentiile imobiliare nici nu mai raspundeau la telefon. In final au cumparat o casa noua.

Intr-o zi fosta sotie il suna ca sa stabileasca detaliile divortului si din treacat il intreaba cum o mai duce. El raspunde ca vinde casa, fara insa sa-i dea vreo explicatie. Ea il asculta calma, apoi ii zice ca o sa vorbeasca cu avocatul, sa vada cum ar putea face sa cumpere ea casa. Banuind ca ea n-are nici o idee de adevaratul motiv pentru care o vinde, ii propune a zecea parte din pretul real al locuintei ca sa scape cit mai repede. Femeia accepta si in citeva ore avocatul ii aduce actele la semnat. O saptamina mai tirziu, barbatul si amanta se  oprira la poarta casei,observind surizatori cum muncitorii impachetau lucrurile si le urcau in camion.

Totul… inclusiv barele de la perdele!

IMI PLAC ISTORIILE CU FINAL FERICIT… TIE NU?

German Dehesa spunea ceva asemanator: “Noi, barbatii, ar trebui sa intelegem ca femeile sint invincibile, imparabile si de neintrecut…“

Dedicat bărbaţilor! Ei reprezintă majoritatea prietenilor mei, iar eu îmi iubesc prietenii

Ok. Cu toţii ştim ce drame trăiesc femeile. Sînt arhi-mega-cunoscute. De cele mai multe ori, iscate din nimic. Un kilogram în plus, un rid în colţul ochilor, o unghie ruptă, părul care nu stă cum trebuie sau hainele care nu mai sînt la modă, deşi abia au fost cumpărate… toate stîrnesc adevărate furtuni într-un pahar cu apă.

Dar mult mai interesante mi se par dramele bărbaţilor. Ce, credeaţi că ei nu au aşa ceva??? Total greşit!

Prima şi care începe devreme de tot, undeva după copilărie şi odată cu intrarea în adolescenţă, şi care durează, practic, toată viaţa, este legată de mărimea… penisului. Pe măsură ce cresc, învaţă că acest lucru poate fi suplinit de mărimea contului din bancă, al maşinii din parcare/garaj şi al dimensiunii viloiului. Nu vreau să se înţeleagă că toţi cei care posedă ce-am înşirat eu mai sus sînt complexaţi!

Un amic mi-a mai sugerat o altă dramă a bărbaţilor, tot de factură… sexuală. Veşnica întrebare, a avut sau nu orgasm? Dramatic, nu? Merci, Cris (CristineL - Interzis proshtilor !)

O altă dramă de dimensiuni impresionante este cea legată de pierderea podoabei capilare (ştiţi cum e cu părul deştept…). Dar pentru că natura compensează pierderile, pe măsură ce părul se duce, ea, natura, îi binecuvîntează pe majoritatea cu ceea ce popular numim, “monument în cinstea eroului cazut”,  adică cu burtă (femeile isteţe s-au prins cine e “eroul căzut“).

Şi ştiţi cum se numesc femeile care nu pun botul la vrăjelile lor? Eu le zic deştepte, dar o să fiu contrazisă. Asta intră tot la capitolul drame, eşecuri, nereuşite. Rezultatul: cu cît mai multe refuzuri la activ, cu atît mai mare drama.

Iar dacă credeaţi că femeile bîrfesc, atunci nu cred că aţi fost foarte atenţi la discuţiile sexului tare. Pentru că ceea ce fac ei nu se cheamă bîrfă, ci discuţii, nu-i aşa? Dacă aţi avut ocazia să-i ascultaţi, atunci ştiţi că am dreptate. Asta nu face parte din categoria drame, dar nu puteam să ratez ocazia. V-am spus că sînt cam scîrbă de la o vreme!

Aştept cu interes participarea voastră la completarea dramelor pe care bărbaţii le trăiesc zilnic. E un subiect interesant rău de tot!

Joy                              

Am o problemă de socializare de la un timp. Efectiv, nu mai suport o seamă de oameni. Nu numai că nu-i mai suport, dar am şi o tendinţă nebună de a-i pune la punct. Verbal, direct, fără menajamente. Diplomaţia mea s-a dus naibii. Nu mai am puterea să înghit falşii, ipocriţii, profitorii, mitocanii, infatuaţii, vulgul dus la extreme şi afişat cu ostentaţie. Mai ales cînd îi văd cum îmi dau tîrcoale şi se dau drept prieteni.

Cum oamenii ok şi de treabă sînt din ce în ce mai rari, cum răbdarea mea e sublimă, dar, de la o vreme încoace lipseşte cu desăvîrşire, am ajuns, ceea ce se cheamă, o scîrbă . Aproape că îmi convine să se spună despre mine că sînt a dracului, decît proastă.

Mă întreb, oare unde se termină PRIETENIA şi unde începe INTERESUL?

Joy

Secretul succesului - cazi de 7 ori, te ridici de 8!

Am avut încredere într-un om pe care îl consideram minunat. Nu o încredere oarbă, asta n-o să am niciodată în cineva. Scepticismul şi raţionalul tipic zodiei mele, loviturile primite de-a lungul timpului, experienţa cu oamenii şi intuiţia mă fac să fiu mereu atentă.

Cu toate astea am acordat o şansă acelui om. L-am ajutat atunci cînd semenii săi i-au întors spatele, cînd era bolnav şi deprimat, şi l-am susţinut atunci cînd îşi pierdea încrederea în el. Gîndeam la fel, avusesem experienţe de viaţă similare şi aveam aceleaşi obiective.Vieţile noastre erau oarecum coincidente. Ceea ce ne cerusem reciproc era respect şi sinceritate.

Am oferit respect şi sinceritate. Am primit, la schimb, minciuni şi trădare.

Simţeam că ceva nu e în regulă şi bănuiam ce. Nu o dată i-am spus că îl bănuiesc de acel lucru. A fost singurul motiv de ceartă între noi doi. De fiecare dată mă făcea să mă simt vinovată că îi reproşam aşa ceva.

N-a trecut multă vreme şi bănuielile mele au devenit certitudine. Era chiar mai mult decît îi reproşasem eu.

Şi, din nefericire pentru el, dovezile peste care am dat (şi pe care le păstrez) îi pot distuge imagine, carieră, viaţă… tot. Iar asta n-ar fi decît începutul. Acţiunile lui (mai bine zis, prostia lui) pot disturge şi vieţile altor oameni, unii la fel de josnici şi de murdari cum s-a dovedit a fi el. Dar pot distruge şi vieţi nevinovate.

Nu regret că am aflat, chiar dacă toată povestea mi-a lăsat un gust amar. Ba chiar sînt fericită că am putut să văd cum este în realitate ACUM şi nu cînd ar fi fost prea tîrziu.

Aş putea să mă răzbun… dar merită?

Joy

- Ca romanu’ nu-i nici unu’, unde-s mulţi putea fi unu!!

- Fie pîinea cît de rea, tot şi-o fura cineva.

- Cine NE viziteza ne face ONOARE, cine NU, PLACERE.

- De urata nu-i frumoasa, da’i desteapta, proasta dracului’!

- Cine e harnic si munceste are tot ce vrea.Cine-i lenes si chiuleste are tot asa.

- Ne nastem goi, uzi si flaminzi. De abia dupa aceea lucrurile se inrautatesc.

- Cand nevasta tace, sa n-o-ntrerupi.

- In viata sunt doua cuvinte care deschid multe usi: “trage” si “impinge” .

- Capul care a plecat, sabia nu-l taie.

- Omul intelept isi face vara sanie si iarna o pune pe foc.

- Cine fura azi un ou si se lasa prins…e bou!!!

- Proverb marinaresc: “Iubeste-ti copilul ca si cum ar fi al tau”.

- Nicio fapta buna nu scapa nepedepsita!

- Cum iti asterni, cum vine altul si se culca in locul tau.

- Ai carte, ai cu ce så te stergi.

- Daca totul a iesit bine,inseamna ca ai gresit undeva.

- Mama prostilor e mereu gravida…

- Prietenul la bani se cunoaste.

- Mai bine burtos de la bere decat cocosat de la munca!

- Lasa pe maine ce poti face azi ca poate maine nu mai este nevoie.

- Cand ai intrat in rahat pana la nas, tine-ti gura inchisa.

- Nu esti beat atata timp cat poti sta intins pe podea fara sa te sprijini.

- Pauzele lungi si dese, cheia marilor succese !

Paranormalul nu e un subiect care să mă atragă prea tare. Poate pentru simplul fapt că sînt un om raţional, poate prea raţional, care caută mereu răspunsuri la ceea ce, generic numim, miracole.

Acum cîteva zile, săptămîna trecută parcă, la Măruţă în emisiune, a fost invitată o cucoană care îşi descoperise, cică, puteri paranormale şi reuşea, zicea ea, să schimbe gustul băuturilor cu ajutorul bioenergiei, puterii minţii sau ceva de genul. Ideea este că schimbarea s-ar fi făcut după ce, timp de cîteva minute, doamna în cauză s-ar fi concentrat asupra paharelor şi şi-ar fi plimbat mîna asupra lor. Mai mult, ea susţinea că făcuse nu ştiu cîte cursuri şi şcoli menite să-i îmbunătăţească “prestaţiile”.

Tema emisiunii “Happy Hour” a fost aleasă după ce PRO TV a prezentat un reportaj cu un “vindecător”, Joao de Deus (John of God), un personaj care a făcut o avere din necazurile muritorilor (părerea mea!), care văd în acest individ ultima lor speranţă de însănătoşire.

Aşa cum era de aşteptat, invitata despre care spun a fost pusă să demonstreze, iar cei care trebuiau să dea “verdictul” (Măruţă, cele două veveriţe şi Horia Brenciu) nu au simţit nicio diferenţă între băuturile din paharele “nelucrate” şi cele supuse concentrării cucoanei. Ca să nu pice de ţepară le-a explicat celor care au gustat că, fie nu au credinţă (frate, fraza asta este mereu băgată atunci cînd cei din jur nu pot fi prostiţi!), fie fumează sau vrăjeli de genul.

Trag linie sub cele două “personaje”: cel mioritic, adică tanti cu paharele, şi cel de talie internaţională, vindecătorul minune din Brazilia. Nu sînt singurele exemple de şarlatanie, geme lumea de ei. Indivizi a căror singură “putere miraculoasă” este manipularea minţii unor oameni de bună credinţă, pe care disperarea îi face  să încerce orice.

Nu spun că e bine să fii mereu sceptic, aşa ca subsemnata , dar nici să te încrezi în toţi imbecilii care profită de naivitatea şi necazul oamenilor nu e bine.

Joy