joy

Aţi simţit vreodată nevoia să vă reluaţi viaţa de la zero?

Să renunţaţi la tot ce aveţi şi să plecaţi undeva, în lumea largă, unde să nu vă cunoască nimeni…

Ştiu că sună radical, nebunesc, poate chiar aiurea, că unora li se va părea o mare prostie. Cum să renunţi brusc la tot ce ai, mai ales dacă ai muncit ca un căpiat o viaţă şi ai făcut o grămadă de sacrificii?

Da, chiar aşa! Să nu mai vrei nimic din ce ai.

Să-ţi doreşti, mai bine spus să tînjeşti, să fii într-un alt loc, de preferat undeva unde nu ai mai fost niciodată, unde să nu te ştie nimeni şi tu, la rîndul tău, să nu cunoşti pe nimeni. Să ai un job nou, o casă nouă, o viaţă nouă… Să fii un John Doe şi nimic mai mult.

Şi cum s-ar putea numi o experienţă de acest gen: o nouă şansă sau fatalitate?

Joy

Ieri am stat cîteva ore pe o bancă în parcul IOR.

Îmi place mult parcul ăsta, e unul din motivele pentru care nu aş locui în nicio altă zonă a Bucureştiului. Aici băncile sînt aşezate cu faţa spre lac. Aş sta aşa, fără sa fac nimic, doar să privesc la raţele sălbatice care se plimbă liniştite cu cîrdurile de pui, la broaştele ţestoase sau la peştii care înoată fără nicio grijă, ore în şir…

Sînt atîtea locuri frumoase în Bucureşti unde chiar te poţi relaxa fără sa te coste prea mult.

După cîteva săptămîni de agitaţie, am preţuit seara de ieri aşa cum poate, dacă aş fi petrecut acele cîteva ore în alt moment al vieţii mele, nu aş fi ştiut să le preţuiesc.

Cred că uneori trecem prea grăbiţi prin viaţă şi scăpăm din vedere lucrurile mărunte care ne pot aduce momente de linişte, de pace şi de relaxare. Nici nu ne dă seama cîtă nevoie avem de astfel de momente.

http://www.compendium.ro/adrian/parcul_ior.htm

Joy

N-am mai scris nimic de vreo doua saptamini si-mi scade “ratingul” in Zelist. Nici macar poza cu Marean de la ultimul articol sau faptul ca Piticu mi-a comentat cindva pe blog nu ma mai ajuta ;) .

Dar absenta mea a fost justificata!

Fara a ma fi molipsit de la madam Udrea care, ca sa citez un pseodojurnalist (parerea mea!), incearca “sa mute capitala Romaniei in Delta Dunarii”, am incercat si eu, alaturi de o mica echipa, sa aducem pe harta tarii noastre inca un obiectiv turistic.

Este vorba de Clubul Insieme Grand Resort, deschis in localitatea Pitaru, comuna Potlogi din judetul Dambovita. Pentru cei care nu stiu, Pitaru este locul natal al marelui pictor Nicolae Grigorescu, iar in cadrul Clubului se mai gaseste si azi un vechi conac boieresc construit de Filip Lens, de numele caruia se leaga si constructia Casei Vernescu.

Pe 15 mai aici a avut loc un dublu eveniment: celebrarea a 171 de ani de la nasterea pictorului si inaugurarea Clubului. Subsemnata a avut, la evenimentul cu pricina, ”calitatea” de Event Manager (adica, mai pe romaneste, omul care se cocoseaza muncind inainte, in timpul si dupa eveniment).

Asa ca, de saracul meu blog nu prea am mai avut timp, in ultimele zile fiind ocupata sa scriu comunicate de presa, materiale pentru mapa jurnalistilor, plus sa fac alte o mie si una de lucruri.

Dar cite gagici se mai pot lauda ca mine ca au reusit sa-i aduca pe toti membrii Holograf intr-o camera de hotel? De povestit la nepoti, nu alta! Hai, nu va ginditi la prostii, au cintat la deschiderea Clubului si, la sosire, printre altele, i-am dus sa vada si camerele hotelului de 3 stele de aici.

Doar doua vorbe vreau sa mai spun despre Clubul cu pricina: are la baza un concept unic in Romania si se afla la doar 45 de kilometri de Bucuresti, la o aruncatura de bat practic, deci este locul ideal atunci cind te-ai saturat de capitala si vrei sa evadezi undeva. Si va avea foarte curind doua lucruri deosebite: manej si salina artificiala. Pentru mai multe detalii despre ce poti sa gasesi acolo, intrati pe site-ul www.insiemegrandresort.ro. Nu v-am facut curiosi?

O sa pun poze la articol imediat ce scap de laptop si ma reintorc la computerul meu cu mouse . Adica, de luni incolo.

Joy