Aripi de inger
14 01 2008Citiva ingeri plictisiti si-au fortat norocul si-au indraznit sa paseasca dincolo de portile Edenului. S-au oprit pret de-o clipa si au inspirat cu nesat aer de falsa libertate. In momentul acela ochii lor s-au inchis si piepturile li s-au ridicat… Dar exact in secunda urmatoare fulgii din aripile lor au inceput sa cada, unul cite unul.
Jos, pe Pamint, toti muritorii si-au saltat deodata ochii inspre cer, nedumeriti. Colo sus, in aer, fulgii de inger semanau cu cei de zapada… Dar cind au atins fetele oamenilor s-au transformat instantaneu in lacrimi. Abia cind ingerii si-au lepadat de tot aripile muritorii si-au dat seama ca pling.
***
Aceiasi ingeri nebuni si-au fortat si mai tare norocul. Minati de mirajul falsei libertati abia dobindite si-au urmat calea aripilor pierdute. Dar aici, jos, se simteau stingheri… Intilneau acum sentimente straine lor: ura, frica, rautate, lacomie, tristete, durere. Au incercat sa-i determine pe muritorii tristi si grabiti pe care-i intilneau in calea lor sa-si reaminteasca ceva ce stiusera odata, iar acum uitasera: sa rida, sa daruiasca, sa le pese, sa iubeasca, sa fie fericiti… In zadar, insa!
Abatuti si obositi s-au oprit sa se odihneasca intr-o pajiste inverzita, strabatuta de un izvor. Peisajul le aducea atit de tare aminte de locul pe care-l parasisera intr-un acces de nebunie. Regretau nespus si ar fi dat orice sa se intoarca inapoi! Dar nu numai ca erau departe de casa… Casa lor era acolo, sus, iar ei nu mai aveau aripi ca sa poata zbura. Era acum rindul ingerilor sa plinga. Dar lacrimile lor, cind atingeau pamintul, se transformau in nestemate, semn ca si fara aripi tot fiinte divine ramineau.
In deznadejdea lor au simtit deodata cum niste miini gingase le mingiiau fetele si incercau sa le stearga lacrimile. Cu ochii impaienjeniti de plins au vazut ca alinarea venea din suflete pure de copii.
Si atunci miracolul s-a produs! Ca prin farmec aripile lor au inceput sa creasca pina au devenit suficient de puternice pentru ca ei sa-si poata lua zborul spre casa.
N-au plecat insa inainte de a face o promisiune: ca de acolo, de sus, vor veghea fiecare suflet de copil. Doar asa vor fi siguri ca nu-si vor mai pierde niciodata aripile!!!
***
Incheiere!
Nu uita sa-ti pese de cei care pling, nu uita sa-i mingii pe cei care au nevoie de alinare, nu uita sa rizi si sa iubesti. Si, mai ales, nu uita sa fi fericit ca atunci cind erai copil si inima ta era pura. Vei simti cum, linga tine, sta un inger caruia tocmai i-ai redat aripile!
Gabriella 12 Ian. 2008
Categories : Simple Joy
Loc de dat cu... parerea!