Jurnal: Mădălin-Cristian Focşa

Acum exact 90 de ani, într-o sală de marmură a unui palat, câteva sute de fruntaşi politici ai unei provincii a Imperiului Austro-Ungar, hotărau unirea acesteia cu Regatul României.

(Citeşte mai departe)

Azi, 25 octombrie, Majestatea Sa Regele împlineşte 87 ani.

Redau mai jos un articol scurt dar impresionant, preluat de pe blogul A.S.R. Principelui Radu:

Memento

In anul XIX al regasirii europene si democratice a Romaniei, Regele Mihai implineste, astazi, 87 de ani. In ochii sai se citeste limpede nu serenitatea desprinderii de zbuciumul lumii, ci ingrijoarea pentru Tara si Oamenii ei, pentru vremurile de incercari, care nu ne parasesc. Pentru modul neingaduit de superficial in care sunt luate libertatile si democratia, pentru dispretul crescand fata de institutii si pentru modelul deplorabil oferit de cei care isi ignora raspunderile fata de conducerea treburilor publice.

(Citeşte mai departe)

Mi-a picat în mână acum câteva zile un mic pliant din care am aflat despre canonizarea, pe 10 Mai anul acesta, a unui ţăran năsăudean care a trăit pe vremea habsburgilor. M-a impresionat povestea lui, şi cred că merită să v-o împărtăşesc şi vouă…

(Citeşte mai departe)

Aseară, vestea unei nenorociri pentru patrimoniul României a căzut ca un trăsnet: Biserica Evanghelică din Bistriţa a luat foc ! Nu mi-a venit să cred când am urmărit în direct la televizor cum se prăbuşea acoperişul turnului său inconfundabil, reper al Evului Mediu transilvan…

Un monument istoric de o valoare inestimabilă, vechi de aproape 600 de ani, pomenit în bulele papale şi simbolul unuia din cele 7 burguri ale Transilvaniei, ardea sub privirile neputincioase ale localnicilor şi chiar ale pompierilor, care nu erau în stare să facă prea mult, în condiţiile în care nu aveau utilaje pentru a interveni la înălţime. Ţi se rupea inima… (Citeşte mai departe)

Sau DE CE AM MERS NOI IERI LA COTROCENI

Astăzi se împlineşte un an de la Referendum-ul care a invalidat suspendarea preşedintelui Traian Băsescu. Bucureştenii au aşteptat un astfel de prilej pentru ca să poată avea acces în complexul Palatului Cotroceni şi în parcul acestuia, unul din simbolurile puterii în România modernă, şi - din păcate - şi în cea contemporană, care nu prea îl merită. (Citeşte mai departe)

Sâmbătă am mai trecut peste încă un 10 Mai - ziua Independenţei, fostă zi naţională

Un articol evocator şi foarte bine documentat, interesant mai ales pentru bucureşteni, puteţi citi aici. Autor: Raiden

Iată că, la ceas de sărbătoare, vine şi al doilea articol din seria dedicată aniversării Marii Uniri, din acest an. De astă dată despre Basarabia, sau jumătatea răsăriteană a Moldovei - cum ar fi mult mai potrivit să o numim, pentru că numele “Basarabia” (care însemna doar partea sudică, Bugeacul de azi) a fost dat de Rusia Ţaristă după 1812.
Ieri 27 martie, s-au împlinit 90 de ani de la semnarea actului istoric prin care Sfatul Ţării de la Chişinău proclama UNIREA Republicii Democratice Moldoveneşti cu Regatul României, revenirea acestei vechi provincii la sânul Ţării.

(Citeşte mai departe)

… cu oamini fără păreche” - spune un frumos cântec bătrânesc.

Cum de mulţi ani mă obsedează problema Maramureşului istoric, am citit azi pe wikipedia engleză un fragment de articol foarte interesant. E despre istoria frământată a acestui pământ după Unirea de la Alba Iulia din 1918.

(Citeşte mai departe)

Sâmbătă 2 februarie, pe o vreme însorită dar geroasă, am reuşit să ajung prima dată la Mogoşoaia. De mult îmi doream… Nu e nici greu: autobuzul 460 de la Laromet, sau maxi-taxi 508 de la Gara de Nord, sau în fine microbuzul de Buftea de la Piaţa Chibrit (cu care am mers noi: eu, Marius şi Ionela) te duc până în centrul satului, fie la indicatorul spre palat, fie mai departe la Primăria Mogoşoaia, în faţa căreia te întâmpină statuia marelui domnitor-martir:

                              Brâncoveanu a început să cumpere pământuri la Mogoşoaia când avea chiar vârsta mea, 27 de ani. Moşia era a văduvei boierului Mogoş (care era nobilul locului în secolul al XVII-lea, şi despre care s-a păstrat şi o frumoasă baladă populară, culeasă de Alecsandri - o puteţi citi aici). De la ea vine şi numele satului, care era deja atestat la 1598.

(Citeşte mai departe)

Articolul de mai jos l-am găsit întâmplător pe net, căutând altceva. Merită citit pentru că el confirmă vechimea extraordinară a celebrei biserici de lemn, scoţând-o din legendă prin faptul că acum 4 ani expertize ştiinţifice au dovedit că este cea mai veche biserică de lemn din spaţiul românesc !

Mai mult, datarea ei confirmă chiar legenda istorică, transformând-o în adevăr istoric. Şi anume, “descălecarea” lui Dragoş a avut loc totuşi în 1346, după războiul regelui maghiar din anul precedent purtat la răsărit de Carpaţi împotriva tătarilor !

(Citeşte mai departe)