Joi seară, pe scena Sălii Palatului, am asistat la un spectacol de excepţie. Maestrul Tudor Gheorghe a revenit ca actor în Capitală, după o pauză de 10 ani, în musicalul “Omul din La Mancha”, alături de colegi de la Teatrul Naţional din Craiova şi de orchestra dirijată de inegalabilul Marius Hristescu, cel care orchestrează şi producţiile muzicale din ultimii ani ale marelui artist oltean. (Citeşte mai departe)
Azi, 25 octombrie, Majestatea Sa Regele împlineşte 87 ani.
Redau mai jos un articol scurt dar impresionant, preluat de pe blogul A.S.R. Principelui Radu:
Memento
In anul XIX al regasirii europene si democratice a Romaniei, Regele Mihai implineste, astazi, 87 de ani. In ochii sai se citeste limpede nu serenitatea desprinderii de zbuciumul lumii, ci ingrijoarea pentru Tara si Oamenii ei, pentru vremurile de incercari, care nu ne parasesc. Pentru modul neingaduit de superficial in care sunt luate libertatile si democratia, pentru dispretul crescand fata de institutii si pentru modelul deplorabil oferit de cei care isi ignora raspunderile fata de conducerea treburilor publice.
Oare va veni ?
Oare mai am răbdare ?
Oare mai merită răbdarea ?
Oare nu vreau prea mult ?
Şi dacă-i lângă mine şi eu nu ştiu ?
…
Mi-a picat în mână acum câteva zile un mic pliant din care am aflat despre canonizarea, pe 10 Mai anul acesta, a unui ţăran năsăudean care a trăit pe vremea habsburgilor. M-a impresionat povestea lui, şi cred că merită să v-o împărtăşesc şi vouă…
Nu aş fi vrut să scriu aici despre fotbal, dacă subiectul de azi nu viza o anume atitudine civică, o mentalitate a societăţii în general.
Am asistat cu toţii aseară la eşecul lamentabil al echipei naţionale a României la “Euro 2008″. A fost nu atât un eşec prin prisma rezultatului final, cât o mare dezamăgire vis-a-vis de cum au abordat “tricolorii” acest joc. Poate ne aşteptam să pierdem calificarea, dar în nici un caz în această manieră…
Aseară, vestea unei nenorociri pentru patrimoniul României a căzut ca un trăsnet: Biserica Evanghelică din Bistriţa a luat foc ! Nu mi-a venit să cred când am urmărit în direct la televizor cum se prăbuşea acoperişul turnului său inconfundabil, reper al Evului Mediu transilvan…
Un monument istoric de o valoare inestimabilă, vechi de aproape 600 de ani, pomenit în bulele papale şi simbolul unuia din cele 7 burguri ale Transilvaniei, ardea sub privirile neputincioase ale localnicilor şi chiar ale pompierilor, care nu erau în stare să facă prea mult, în condiţiile în care nu aveau utilaje pentru a interveni la înălţime. Ţi se rupea inima… (Citeşte mai departe)
Sau DE CE AM MERS NOI IERI LA COTROCENI
Astăzi se împlineşte un an de la Referendum-ul care a invalidat suspendarea preşedintelui Traian Băsescu. Bucureştenii au aşteptat un astfel de prilej pentru ca să poată avea acces în complexul Palatului Cotroceni şi în parcul acestuia, unul din simbolurile puterii în România modernă, şi - din păcate - şi în cea contemporană, care nu prea îl merită. (Citeşte mai departe)
Fascinat şi eu de acest Om şi Român adevărat, am să preiau aici de pe blogul scriitorului Răzvan Codrescu (cunoscut publicului mai larg prin articolele publicate în Revista “Lumea Credinţei”), un articol pe marginea acestui subiect, în speranţa că voi trezi la rândul meu interesul pentru ceea ce transmite şi este acest actor care s-a “transformat” atât de frumos în ultimul an. În articolul de mai jos, cea mai mare parte este preluată de dl.Codrescu, la rândul său, de pe blogul jurnalistului Claudiu Târziu (am preferat să preiau de la Răzvan Codrescu pentru a include şi frumoasele sale cuvinte de început).
PRIMĂVARA LUI DAN PURIC
Un mic cadou pascal, alături de urările mele ca Învierea Domnului să vă păstreze tuturor speranţa în Învierea noastră a tuturor :
Icoana Învierii - frescă de pe tâmpla bisericii noi de la Slobozia - Câmpina (parohia mea).
Pictor: prof. Grigore Popescu-Muscel (2007)
