Sex, food and men

Experienta orgasmica
Pura
Exploziva
Dupa zile de fructe, pestele e un mare deliciu. Consistent si acrisor de la zeama de lamaie, fraged. Baclavaua, cea mai dulce si tandra ispita, combinatia ideala intre coca moale, prietenoasa, insirpoata, gustoasa si nuca crocanta, totul foarte zemos si foarte incitant…Fiecare muscatura iti produce delicii instante, urmate de fragezimea simpla si delicate a aluatului, nuca dura care se sfarama sexy si inghititura finala care te duce in paradis. Un stimulent gustativ cu efect garantat.
Ma gandesc ca abstinenta are un rol bine definit. Desi e un fel de involutie, uneori frustranta, alteori aducatoare de satisfactie sinelui in pofida egoului infrant, e o purificare pentru a aprecia lucrurile de zi cu zi, de care te saturi sau nu ti se mai par interesante. In loc sa cauti altele si altele si altele, noi, mai picante, mai gustoase, mai dulci, mai sarate, combinatii ciudate si exotice, sosuri grele, carnuri, la infinit, pana la insatisfactia si blocajul total datorat saturarii, te intorci la basic….Basicul basicului. Apoi fiecare gram de orice peste basic ti se pare cea mai inaltatoare senzatie, apreciind si simtind fiecare ingredient din combinatia simpla. Stiind esenta, foarte bine, asimiland-o, vezi altfel lucrurile. Fiecare fir de zahar pe o capsuna coapta se simte si produce ceva. Profund.
Puddingul de ciocolata (de soia) este cireasa de pe tort. Insa nu poti sa-l inghiti simplu din lingurita fara sa te privezi de niste senzatii absolute fantastice cand il apllici un pic peste buze, sa simti mai bine savoarea. Ciocolata e de devorat, de lins, e lupta in noroi cu iubitul, e o imbatare a simturilor, este hedonismul suprem, este iubirea in sirop de ciocolata pe cearceaf de matase…
O muzica lenta Lhasa, Abro la ventana, ca o briza usoara, adierea unui curent racoros pe pielea goala, intinsa pe canapeaua bej in lumina difuza portocalie, 2 Campari Orange inainte de cina dupa un dans care mi-a trezit simturile… asta e paradisul. Hedonist. Individualist.
Fantastica abstinenta. Purificare. Alb. Soarele il mangaie fara sa il arda.

O sclipire.
Realizez sursa toxicitatii si identific tiparele mele gustative.
Intr-un moment de luciditate.
De ce intotdeauna cand mananc condimentele de foc se intampla ceva nociv.
De ce uneori nu accept livrarea intarziata si in cazul condimentelor o acceptam….
De vina nu sunt condimentele de foc. Ele in sine sunt niste plante tocate, picante, insa sanatoase si pure.
Livrarea lor intarziata, intr-un mix dubios ar putea fi o cauza, intotdeauna in contratimp cu dorinta mea, efemera, spontana si impulsiva si ireala!!!!-intotdeauna valabila in cazul condimentelor, si cel mai si cel mai rau, dublata de ambitia si setarea mea de a le manca cu orice prêt pentru ca le vreau si marea intunecime strapunsa de lumina unei singure lumanari tremurande la care le servesc. Le infulecam in ciuda, intr-o confirmare a posesiunii si atasamentului maxim, o inchistare asupra a ceea ce credeam ca ma reprezinta. Si tot circul asta, toate efectele nocive de dupa, tot raul, toata nefericirea, toata urticarea, doar pentru ca mi-am zis odata ca sunt mancarea mea preferata. Iar ele mi-au spotit ca le apartin , total, si ca intr-o vraja am crezut, ametita de foc, lumini, muzica si perne….
E iata, ca nu mai sunt. Condimentele le pastrez. Ele poate vor da bine altcandva in alta combinatie. Combinatia pe care o stiam e scoasa din gusturile mele. Reset. Natural.
Preferintele mele s-au schimbat, pentru o mancare servita in lumina soarelui bland, pe malul unui lac, pe o terasa de lemn natur deschis, la briza unui vanaticel racoros care nu te pune la zid, in aer liber, intr-o libertate si o acceptare totala, si servesc un peste proaspat cu legume si capere, multa lamaie si mamaliguta in saramura, cu un pic de ardei iute din buzunar….

Desi stomacul meu nu era in cea mai buna forma, am ales sa ma duc sa mananc la un restaurant indian, spunandu-mi ca o sa comand ceva soft.
Imi place atmosfera din restaurantul meu indian favorit, unde ma regasesc intotdeauna. Este un loc frumos, bine aranjat, decorat, cu lumanari care lasa umbre pe pereti iar desenele astfel conturate lasa loc imaginatiei pentru interpretari reale sau imaginare.
Un punct de plecare pentru discutii filozofice ce se termina tarziu in noapte.
Intentia mea ca toata cina sa fie risk free era o mare amagire, de care culmea, eram constienta de cand am ales modalitatea de a-mi petrece seara.
Nu-mi imaginam ca va fi inceputul calm si sfatos al unei seri furtunoase, care se va sfarsi cu pahare si farfurii sparte, cioburi, vant turbat, pasiune, ratiune (!!!), consecinte si…haz.
Orezul basmatic s-a transformat intr-un orez fierbinte si picant, in care am adaugat tot ce se putea adauga in materie de gust, aroma. Consteinta. Stiind ca dimineata urmatoare va fi o provocare totul cand voi deschide ochii. Ca o mana de zarzavat adaugata sadic intr-o ciorba care fierbe si este deja foarte aproape sa dea pe afara. Cu un boom foarte previzibil, aproape voluptuos, ciorba da pe afara, cuptorul, podeaua se stropesc, apa si legumele se infiltreaza dupa dulap. Cine e de vina, cel ce fierbea ciorba la limita maxima sau cel care a aruncat mana de zarzavat cu intentia de a o face mai gustoasa, mai groasa, mai consistenta, mai picanta sau mai degraba cu speranta inconsteinta sa dea pe afara ca oportunitate de curatenie generala…..? Cine strange mizeria, cine va face la loc curat in casa, de ce trebuie sa facem impreuna curat, responsabilitatea e amandoura, de ce am spus asta, trebuie sa facem compromisuri, intrebari care se repeta continuu si obsedant. Culmea e ca ambii am dori sa gustam o ciorba buna intr-o casa curata! Si totusi, casa arata ca dupa razboi, udata de ciorba si lacrimi. O liniste pluteste in aer. Stam unul in fata altuia, pe podea. Zambim, eu iau o rosie zemoasa si tuflita de pe jos si o mananc, cu zambet sagalnic pe buze, el ia un castravete cu care gesticuleaza spre mine ca si cum ar fi un pistol, apoi musca din el, un pic rusinat dar sagalnic spre mine.
Focul s-a stins.
Dezastrul ramane.
O amagire moarta.
Linistea de dupa furtuna si dorinta de a face curatenie in casa mea.
Desi imi trece prin cap sa comand supa de pui care asteapta cuminte la locul ei, ca si compensare de dupa dezastrul picant, prefer sa tin o cura de dezintoxicare.