Inghetata
Inghetata. Un produs sezonier in principal, 90% volum de vanzari in sezon. Visul unor nebuni de a creste vanzarile in extrasezon. Tineri entuziasti angajati ca brand manageri in internationale, dornici de afirmare.
Conceptul de iubire adevarata, care transcede tot, neconditionata si indreptata catre o persoana, toata viata.
Considerat de unii un concept la fel de ciclic ca vanzarile de inghetata. Crezi ca vine, vine caci il simti o perioada si apoi trece, mai repede ca vara. Visul de extindere permanenta- lasat in grija visatorilor , scriitorilor romantici si poetilor.
Brand manageri dornici sa darame un zid si sa dovedeasca ca exista viata in iarna, cu numele pus pe un panou si o prima uriasa…Lucru care de multe ori ii face sa esueze. Inghetata ar trebui iubita pentru a se dezvolta in extra sezon. Nici o strategie de marketing conventionala nu a dat rezultate.
Idealisti si visatori care cauta dragostea adevarata, ii extrag esenta, daca o gasesc, in cel mai fericit caz, si realizeaza experimente, care de multe ori fac boom. Alteori, in cautarea unui ideal, nesatisfacuti, dezamagiti de relaitatea cruda, isi curma zilele, dragostea sau inima, si-o ingheata uneori, punand capat cautarii dupa nenumarate lovituri in ziduri aparent moi si roz, de o duritate fantastica. Si de multe ori datorita ochelarilor roz. Predispusi la Alzheimer si diviziune interna.
Sunt Monique, o credincioasa; in iubirea adevarata. Sper sa o gasesc, cred in ea si o caut activ. Ma perfectionez intre timp, de la precipitat am invatat sa merg mai molcom si sa ma uit in jur, calm si atent, dau gratie pasilor, am grija de articulatii si pe unde calc. Inainte fugeam haotic, un maraton masurat in kilometrii si minute, crezand ca daca imi fortific muschii voi ajunge acolo departe unde e iubirea mea. Gresit. Drumul este pentru a fi admirat, iar destinatia este doar cireasa de pe inghetata. Am ales sa nu aleg inghetata de la dozatorul din coltul blocului, ci sa merg pe jos, sau cu masina, in noapte sau zi, ghidandu-ma dupa semne, acolo unde ma duce drumul, pentru care imi iau responsabilitatea la fiecare intersectie, in cautarea gelateriei unde este inghetata mea speciala, cu cireasa. Iar cireasa poate fi sau nu. Uneori poti avea surpriza, placuta, de a gasi o bucata de migdala in ciocolata in loc. Si zambesti .
hei!chiar ma intrebam ce s-a intamplat cu tine…ne-ai lipsit!frumos articol…ce bine ar fi daca toti am avea puterea de a alege ce tip de inghetata sa mancam,sa fim in stare de a-i spune nu dozatorului de la colt…
August 13, 2008 | #
Multumesc mult Roxana. Am fost in vacanta, insa promit ca sunt activa. De fapt puterea e mereu in noi, depinde doar de noi daca o activam sau nu, asta e alegerea de fapt.Sa iei o gura de aer si sa fii pregatit de calatorie, sa vezi mastile de pe drum, sa recunosti dozatoarele invelite in castele de carton si sa mergi mai departe.
Pe drum insa s-ar putea sa fie cald, s-ar putea sa ai nevoie de cate ceva…si atunci, in conditiile in care in definitiv suntem umane si avem nevoie de energie putem atenta, nu chiar la dozatorul din colt, macar la un Nestea usor, dintr-un supermarket care functioneaza macar dupa niste reguli de igiena, care iti ofera o anumita diversitate si siguranta, pentru a ne incarca bateriile. Arome simple, predictibile, 95% apa cu putin zahar pentru energie. Eu cel putin nu am ajuns la stadiul de sfanta si ma bucur de umanitatea mea in limitele stabilite de mine. Ideea e sa nu zabovesti si sa uiti de drum. Te bucuri de Nestea, ii multumesti ca exista, esti constienta ca se topeste repede, ca iti satisface o nevoie de moment care ar fi persistat altfel si s-ar fi transformat intr-un monstru puternic.
Va doresc drum bun, cu soare si briza racoroasa, cat mai putine pauze, curaj si incredere!
August 13, 2008 | #
sper ca nu s a pierdt…scrisesem o pagina
Septembrie 13, 2008 | #