Definirea gustului
Mi-am dat seama ca putine alimente nu sunt nocive pentru organism.
Toata foamea si nemultumirea mea provin din acest lucru – cautarea esentei si nu a cantitatii, nici macar a felului.
Imi doresc foarte mult sa gasesc prana si sa nu mai alerg pe strazi in cautare de mancare. Sunt consteinta ca asta inseamna renuntarea la hedonismul pur.
Sfasierea vine tocmai din aceasta neconcordanta: umanitatea care se revolta mai rau ca oricand, fiind amenintata de existenta pranei care invariabil este din ce in ce mai aproape ca si concept asimilabil.
Deghizarile hidoase ale pranei, care au fost un fel de condimente de foc sfarmate, mi-au dat dovada existentei sale - din moment ce exista o forma care se opune.
Pana atunci, este o adevarata provocare de a gasi hrana, curata si buna, care sa ma sature si sa-mi dea energie, buna la gust si in acelasi timp sa am in minte sa nu devin dependenta de ea, sa stiu in orice moment ca este doar o mancare de la care nu poti sa ai alte asteptari decat de la o mancare! Greu de asimilat, insa nimeni nu a trait cu acelasi fel de mancare toata viata. Intotdeauna exista variatie, chiar daca uneori este la nivel de reteta – in cel mai bun caz, si salate sau aperitive. Exista mereu un aliment de baza, chiar mai multe, care se alterneaza si sunt lasate experimentarii si imaginatiei. Magicianul care le transforma esti chiar tu. Prin simturi sau faptic – iar faptic chiar nu mai este o obligativitate.
Retetele se schimba mereu si mancarurile se pot oxida inainte de a fi consummate. Daca esti suficient de stupid le poti manca oxidate, pe riscul fiecaruia . Am invatat sa recunosc pojghita oxidarii si sa le refuz. Orice forma si servire deosebita ar avea, chiar si un sushi perfect este supus oxidarii cand sta prea mult in soare sa iasa in evidenta. Nici macar painea nu l-ar putea salva.
Am invatat sa refuz mancaruri care nu imi plac, de la prima lingurita. Oricat m-ar incerca chelnerii sa ma convinga ca e proaspata o supa de legume, in sensul ca a fost gatita atunci, punand legume congelate in apa cu un cubulet de Knorr, eu nu sunt compatibila cu modul in care acea mancare a fost gatita si am dreptul sa spun nu, nu o voi manca, eu refuz sa gust din cubuletul Knorr ce a fost pus inauntru in loc de borsul natural in care puteau fi fierte niste legume proaspete – nimic sofisticat; nu este decat lipsa de dragoste. O voi plati, iar uneori plata consta in acel timp care l-ai acordat, timpul alocat, in care ai realizat ca nu ti se potriveste mancarea. Ce ma surprinde placut a fost ca acel chelner nu mi-a pus pe nota costul supei, respectand alegerea si modul abordat; i-am lasat bacsis dublul costului supei; numai daca lumea ar fi plina de mai multi chelneri din acestia, ar putea fi facuta o schimbare si poate bucatarul s-ar gandi singur sa puna bors si legume proaspete in supa.