Vata de zahar
Nici o asteptare.
Ma plimb relaxata prin orasul semicunoscut bucurandu-ma de micile delicii ale redescoperirii unor stradute, cladiri sau ornamente in cladiri pe langa care am mai trecut dar nu observasem niciodata anumite detalii. O vreme calduta, placuta, aer curat si vara tarzie la munte.
Poate da, as manca intr-un restaurant, insa ma bucur atat de mult de plimbare incat nu acesta este scopul, nici macar nu mi-e foame. Daca descopar unul care ma atrage bine, daca nu, nu.
Demult sunt in cautarea restaurantului perfect. Nu credeam ca poarta catre o alta dimensiune se va ivi atunci. Intr-o clipa. Am vazut si am recunoscut totul. Parca stiam dintotdeauna.
O cladire pe langa care trecusem de nenumarate ori ascundea o alta poarta spre care niciodata nu am vazut-o, si depindea doar de starea mea vederea ei. In momentul in care eram EU. Profund emotionata, intru; inima imi bate si descopar taramul magic. Tot ce am visat este acolo, real, palpabil. Ating, simt, miros noul spatiu. Un puzzle de vise, viata vibranta, draperii albe in vant, tablouri multicolore reprezentand viata, lumanari cu palpairi misterioase si schimbatoare. Castelul unui print, podea lucioasa.
O vata de zahar aparuta din bagheta magica a cuiva. A cuiva mai presus de noi toti. Ar putea fi bagheta mea pierduta demult, intr-o alta viata in haul unei prapastii cand ma luptam pentru dragoste. Ea actioneaza de acolo. Acum. In momentul regasirii.
O vata de zahar vrajita, cu sclipiri multicolore, care pluteste in aer in dreptul mainii mele, oferindu-se mie, cu scanteieri colorate si jucause, care te imbie, te fac sa zambesti. Sta dreapta inaintea mea. Este atat de neasteptat…imi ating obrazul de ea, e reala. Inca o data, ma mangaie..ma gadila in acelasi timp, ma imbie sa stau cu obrazul lipit de ea, aproape nemiscata, doar cat sa-I simt consistenta pe obraz, apoi ma misc usor spre buze..Ma imbratiseaza, ii inspire aroma, o simt aproape in papile desi nu am gustat-o inca. Miroase bine, a roz, a fericire. Stiu ca e a mea si mi se ofera. Ma bucur de forma sa falica, de tandretea sa semeata, de miros, de scainteiere, savurez daruirea sa….Gata, destul, simt ca trebuie sa trec mai departe, o ating cu limba…ii simt gustul precum aroma, insotita de explozii mici, consecutive, dupa traseul care il ia in mine. Observ, savurez experienta minunata. O sarut cu buzele deplin, se topeste acolo, sarutandu-ma la randul ei. Apoi, indraznet, iau o fasie mai groasa cu limba pentru a-I simti duritatea, vascozitatea, consistenta, care ramane in final o imbratisare profunda a simturilor, extinzandu-se peste tot, acopera tot, total. Restul, traseul meu , cerculetele care le fac cu limba, creind-mi propriul meu drum in ea, locurile pe care mi le descopera si indica cu sclipiri sunt continuarea povestii de amor ludice si pasionale. Ma lasa sa merg pe vai, prin nori, dansand printre ei; in final ea insasi se transforma in nori, reali, pufosi si albi, care ma imbratiseaza total. Ma desfat, dansand in imbratisarea lor, pe parchetul lucios in noapte si devin una cu mine. Plutesc. Nu sunt in nori , nici pe nori. Norii sunt in mine acum.