Sex, food and men

Inceput de zi. O cafea tare. Aromata. Mare. Un deliciu. O savoare pentru un boost si boom de zi. Imi plac inceputurile. Vin dupa un tratament intens de purificare, urmat de o masa sanatoasa cu adevarat, cu antreuri, felul 1, 2 si desert regal. Completa, luandu-mi timpul sa ma delectez cu fiecare dintre felurile oferite, chiar daca acest proces de savurare dureaza pana dimineata. Un fel de nunta, o ocazie speciala sarbatorind purificarea si noul inceput. Cafeaua vine la ceva timp, spre dimineata, pentru a celebra cu adevarat sfarsitul acelei mese si inceputul altora; fara excese, doar complete si delicioase, atat cat trebuie, fara sa-ti cada rau. Aceasta inseamna sa renunti la unele snakuri intre mese, pentru a te bucura deplin. Am remarcat ca o masa completa , la ore fixe, iti ofera o disciplina atat interna cat si externa, nu mai arzi de anxietate in cautarea unui gust, si poti savura dupa un ospat gustativ cafeaua aromata….bucurandu-te de rasarit, soarele bland de dupa amiaza sau amurg…O noua zi, crampeie delicioase de simtiri!

Exista mai multe forme de a manca, fiecare cu senzatia proprie. Experienta mea imi releva mai multe categorii decat cele 3 la care m-am gandit din prima….Se pare ca am strans 6 : 

Exista mancatul de nevoie – o functie a organismului,  un combustibil pentru energia vietii care se scurge. Un carbune pentru combustie, doi pentru a intretine focul. Carbune este orice…. Trei nu mai incap, nu permit flacari. Nu este posibil decat un foc mocnit, o combustie pentru aprindere. Supravietuire. Tristete si gri. Atat de rar, ca ploile mocanesti de…iarna. Este ca siu cum ai fi mentiunut in viata prin aparate. Aparatele LUI. 

Mancatul de foame – perpetuat de nevoia acuta de a umple stomacul. Totul tipa in tine, ai manca orice, numai sa te satisfaci, caci trecuse limita de « putina foame » si intrasem in larg, de pe canal, pe un lac intreg care tipa : veniti, veniti in mijloc sa ma simtiti ! Ai manca o vaca intreaga in sange si ai fi satisfacut. Undeva inauntru, fizic, total nesatisfacut din alte puncte de vedere, caci nu ai simtit mai nimic din gustul alimentelor, asta daca cumva aveau.Este o partida de sex in toaleta unui restaurant sau in masina, in parcare, tipand de nevoie, cu orgasm instant. Pe care in urmatoarele 5 minute l-ai uitat. 

Exista mancatul de alimentare de energie dupa un efort placut. Seamana cu mancatul de foame, dar nu are componenta de graba. Are o componenta ludica pregnanta, simti acut gustul fiecarui aliment, condimentele de langa, caldura mancarii gatite la 12 noaptea, potentat de starea de bine de dupa efortul placut, care a taiat foamea neagra si a filtrat-o, ramanand perceptia pura si bucuria mancatului. Inclina usor spre exces datorita simturilor care vor mai mult si mai mult, dar cu un minime fort de vointa se poate opri la timp, inainte de a aparea mancatul navalnico-nervos. Este o partida de sex satisfacatoare, moderat de lunga, ca un dialog, neplictisitoare, ne-tantrica,  un ras nebun si senzatii in cascada sau de rau cristalin si jucaus sub soarele prietenos de la ora 6 dupa-amiaza. 

Mancatul anxios (sau navalnico-nervos) este mancatul de nevoie, dar nu venit din nevoia de a supravietui, nevoia datorata foamei, nici chiar nevoia gustului aparuta la femeile insarcinate (nu pot scrie relevant despre acest tip de mancat deoarece nu am experienta proprie). Ci din nevoia de a gasi, implini, stinge sau afla ceva, este evadarea in mancare, este « marea evadare », de real, in alimente, incercand ca un nebun sa cauti acul in carul cu fan cand acul fusese pierdut in mare, sau pastile de somn in miezul noptii desi stii bine ca nu ai in casa, in speranta ca poate vei gasi ceva de cand aveai, este goana dupa barbatul vietii in discoteci, baruri, bautura sau alte senzatii, este o pierdere de sine ; sunt lacrimile varsate in vin rosu si ciocolata, innecata de fumul subtire si albastru al tigarilor slim, este vodka cu portocale de la 1 noaptea pe balcon, insotita de o punga de floricele care iti bombeaza stomacul, care ai fi preferat sa fie aplatizat sub mangaierile iubitului tradator, ale carui maini le-ai taia daca te-ar atinge, sau decaderea de sine din acceptul tanguitor care vrei sa cheme vremurile bune inapoi, insa te trezesti intr-o baltoaca de sange, naclaita, nedemna, cu frumusetea acoperita. Este puroiul din mancare, icre negre sau rosii, bruschete cu sosuri delicioase, pesti indepartati, fursecuri ademenitoare, cu viermi.Este pierderea dintr-o partida de sex care nu se mai termina, cu barbatul pe care nu doresti sa-l ai si maine, in care cauti disperata ceva, macar un orgasm mic, care sa-ti aburesca creierul cu uitarea, uitarea nimicului sau uitarea ultimului barbat care te-a facut sa suferi, desi ai putea sa ai un orgasm mare cu vibratorul din sertar urmand aceeasi anxietate a sexului. 

Mancatul pur – este mancatul de hrana sanatoasa, care iti face bine, atat la exterior cat si la interior, care te implineste dar nu in sunci, cu alimente gustoase din natura, suculente si putin preparate, pentru a simti viata din ele. Este un tip de mancat in care imi doresc sa acumulez mai multa experienta.Este o partida de amor tantric. Cu rauri de dragoste izvorand din ambele imimi, care ies, se impreuneaza si danseaza sub cerul instelat sau ploaia calda. Este moliciunea simtirii si curgerea cascadelor. 

Mancatul de show off – este mancatul de sushi dupa ce il pregatesti chiar tu. Sa arati ca poti. Iti place, desi nu te omori dupa el, parca nu ai manca si mai ales gati in fiecare zi. Nu neapart din comoditate, ci ca stii ca mai ai nevoie si de alimente proaspete si vii.Este partida de sex pe scaunul rosu cu spatar cu gratii de metal, de care ti-ai legat iubitul cu catusele roz si l-ai asezat in fata oglinzii, tu admirandu-te cocotata, la primul nivel, pe pantofii cu toc inalti de dantela neagra, si purtand mai sus lenjeria negru-transparenta cu 2 randuri de perle…

Niciodata nu mi-a placut gustul amar: fie el gref, martipan, schweppes sau cafeaua sau ciocolata neagra. Cred ca de fapt a fost o prejudecata, o impresie gresita despre gusturile mele proprii. Analizand alimentele cu gus amar, observ ca am o predilectie pentru ele. Desi am tendinta de a le respinge, sunt un deliciu profund si auto-cultivat pentru mine, dintr-un subconstient masochist, care vine dintr-o nuanta a personalitatii mele profund intelectuala si analitica, ingropata sub latura aparenta a simtirii. Amarul, un deliciu masochist al durerii, in consecinta al placerii. De obicei imi place sa asociez alimentele amare cu ceva dulce, asta daca nu au in componenta ele insele asa ceva. Nu sunt pur masochista, sunt o masochista hedonista. Daca vreti sa intelegeti acest termen, intrebati-ma, este un zbucium complet inutil si ineficient, in oricare directie. Este ceva complex si imprevizibil, deoarece gusturile se alterneaza in mod aleatoriu, in functie de zona in care iau primul contact cu limba, zonele diverselor papile gustative, contact  premeditat sau intamplator cu senzatii proprii sau vecine. Limba este un organ interesant, o harta bine definita a receptorilor de gust. Sut milimetri patrati care simt dulcele, altii amarul, altii acrul, si asa mai departe, alte parti ale limbii sunt imune la orice, insa rezoneaza de la receptorii din vecinatate. Sunt papilele moarte, invizibile sau insensibile, cu rolul lor..Ai impresia ca ai o experienta senzoriala care iti apartine, un gus amar de ciocolata tare, cu o nuanta de martipan dulce-amara, tipand ROZ, cand de fapt pur si simplu ai atins din intamplare receptorii de pe harta nestiuta. Daca fiecare ar cauta,gasi si invata harta, senzatiile ar fi studiate si apelate la comanda. Legile actioneaza in orice domeniu, nu esti evoluat daca reinventezi roata sau daca pui dubii existentiale rotii atat de clare din fata ta ! Legile par ca actioneaza chiar in domeniul sentimentelor, desi legea adevarata a inimii este doar una. Dupa voia ei si fara nicio harta. Cum apare poate sa dispara, asta daca nu o facem chiar intentionat rasucind si terfelind inima in cautarea hartii nestiute. Care poate fi acolo, cu har si gratie, dar cum o poti vedea daca te agiti gandind si cautand…. ? Oamenii pun in dubiu roti existente si vad prezente harti de iubire. Nu stiu nimic. Traiesc in valuri de ciocolata amara. Care manjesc hartile mintii si ale inimii. Nu vad nimic. Ma infrupt. Nu am inteles daca vreau capsuni in amar. Nu sunt suficient de dulci. Iar zaharul stiu ca e nociv. Poate ar trebui sa ies din valurile voluptoase si sa merg la cules capsuni. Proaspete. Sau struguri.Strugurii transcend toate timpurile si formele de expresie in forme si bucate variate, deserturi sau feluri principale…bauturi datatoare de viata si senzatii. Insa pot fi si stafide in ciocolata amara J, in doza minima.

Incep sa inteleg cu adevarat rostul bolii gustului de cauciuc, al abstinentei alimentare, al simtirii cauciucului, a texturii sale, a alunecarii, a scortoseniei sale, a septicitatii sale.Cateodata, in cazul in care esti nerabdatoare, este bine sa ai un zid de cauciuc in fata, in locul lucrurilor pe care ti le doresti. Sa inchizi ochii, sa-l explorezi, sa intelegi ce inseamna. Iar cand ii deschid, observ ca s-a transformat intr-o capsuna gigantica, servita pe o farfurie imaculata, doar pentru mine. Un aperitiv venit de sus. La ora cand trebuia si mi s-a facut pofta de o simpla capsuna. O iau natural, si o gust : zemoasa, dulce, gust care se transforma si il simt pana in strafunduri, care imi da viata rosie in sange din nou. O capsuna nearomata, plina de gust si viata. In mine. O experienta senzoriala scurta, intensa si profunda. Destul cat sa imi aduca aminte ca pot avea orice din capsuni atata timp cat stiu sa le gust. Si sa inteleg sezoanele: ale mele, ale capsunelor adevarate.

Sunt o femeie independenta, stiutoare fara sa fiu si « a tot », citita si cultivata. Hm, suna inspaimantator. Daca as mai fi si frumoasa as fi sperietoarea din lan. Cred ca de aceea mi se potriveste foarte bine « dansul mortii » - cine stie la ce ma refer, stie.Cert este ca datorita acestui statut am reusit sa ma diacnosticesc singura : am boala gustului de cauciuc ! Citisem despre ea, aproape ca simteam atunci si boala, de unde se vede ca aveam deja inclinatii spre a o contacta. Si iata ca intr-o zi, nu stiu daca buna, totul a inceput sa aiba gust de cauciuc. Odata ce ma indrept spre un fel de mancare, capata crusta si se transforma sub ochii mei, nici nu mai apuc sa-l gust ! Iar daca-l gust, e cauciuc  pur ! Colorat si uniform. Bleah. Cel mai senzual si apetisant fel de mancare care mi-a placut dintotdeauna, de oricine ar fi gatit, imediat in cauciuc ! Inclin sa cred ca totul este o conspiratie impotriva mea, ma simt ca intr-un film prost, sau in versiunea spaniola a filmului «Open your eyes », asa zis intelectuala. Si intr-adevar, poate fi o boala intelectuala, ca revolta a tuturor nuantelor simtite vreodata de mine care au intrat in greva. Si nu mai vor sa iasa, nu mai vor si mai rau, asa, in tolaneala si concediul lor in desert, se joaca cu burta la un soare turbat cu o bagheta magica, din intamplare neagra, care transforma totul in cauciuc. Colorat, ca de, sunt simturi in vacanta, isi mentin rangul.Si iata-ma pierduta in tara gonflabila a nimanui, a mea.Neputincioasa.In disperare de cauza iau un ac sa intep cauciucurile din farfurie – misca un pic din  inertia mecanicii mainii si atat. Ma intep pe mine. Poate visez. Sangerez. Dar nu sunt vatamata. Sunt intreaga.Ce sa fac cu cauciucul asta… ? Imi dau jos slapii, si in picioarele goale pasesc…Imi vizitez noua tara..