Gust de cauciuc
Sunt o femeie independenta, stiutoare fara sa fiu si « a tot », citita si cultivata. Hm, suna inspaimantator. Daca as mai fi si frumoasa as fi sperietoarea din lan. Cred ca de aceea mi se potriveste foarte bine « dansul mortii » - cine stie la ce ma refer, stie.Cert este ca datorita acestui statut am reusit sa ma diacnosticesc singura : am boala gustului de cauciuc ! Citisem despre ea, aproape ca simteam atunci si boala, de unde se vede ca aveam deja inclinatii spre a o contacta. Si iata ca intr-o zi, nu stiu daca buna, totul a inceput sa aiba gust de cauciuc. Odata ce ma indrept spre un fel de mancare, capata crusta si se transforma sub ochii mei, nici nu mai apuc sa-l gust ! Iar daca-l gust, e cauciuc pur ! Colorat si uniform. Bleah. Cel mai senzual si apetisant fel de mancare care mi-a placut dintotdeauna, de oricine ar fi gatit, imediat in cauciuc ! Inclin sa cred ca totul este o conspiratie impotriva mea, ma simt ca intr-un film prost, sau in versiunea spaniola a filmului «Open your eyes », asa zis intelectuala. Si intr-adevar, poate fi o boala intelectuala, ca revolta a tuturor nuantelor simtite vreodata de mine care au intrat in greva. Si nu mai vor sa iasa, nu mai vor si mai rau, asa, in tolaneala si concediul lor in desert, se joaca cu burta la un soare turbat cu o bagheta magica, din intamplare neagra, care transforma totul in cauciuc. Colorat, ca de, sunt simturi in vacanta, isi mentin rangul.Si iata-ma pierduta in tara gonflabila a nimanui, a mea.Neputincioasa.In disperare de cauza iau un ac sa intep cauciucurile din farfurie – misca un pic din inertia mecanicii mainii si atat. Ma intep pe mine. Poate visez. Sangerez. Dar nu sunt vatamata. Sunt intreaga.Ce sa fac cu cauciucul asta… ? Imi dau jos slapii, si in picioarele goale pasesc…Imi vizitez noua tara..