Capsuna
Incep sa inteleg cu adevarat rostul bolii gustului de cauciuc, al abstinentei alimentare, al simtirii cauciucului, a texturii sale, a alunecarii, a scortoseniei sale, a septicitatii sale.Cateodata, in cazul in care esti nerabdatoare, este bine sa ai un zid de cauciuc in fata, in locul lucrurilor pe care ti le doresti. Sa inchizi ochii, sa-l explorezi, sa intelegi ce inseamna. Iar cand ii deschid, observ ca s-a transformat intr-o capsuna gigantica, servita pe o farfurie imaculata, doar pentru mine. Un aperitiv venit de sus. La ora cand trebuia si mi s-a facut pofta de o simpla capsuna. O iau natural, si o gust : zemoasa, dulce, gust care se transforma si il simt pana in strafunduri, care imi da viata rosie in sange din nou. O capsuna nearomata, plina de gust si viata. In mine. O experienta senzoriala scurta, intensa si profunda. Destul cat sa imi aduca aminte ca pot avea orice din capsuni atata timp cat stiu sa le gust. Si sa inteleg sezoanele: ale mele, ale capsunelor adevarate.