Sex, food and men

Am vrut sa-i dau un titlui acestei scrieri, insa nu am reusit sa gasesc un reper viabil. Imediat mi-am dat seama ca nici nu trebuie sa ma stradui, este pur si simplu ceva diferit, ceva care am intuit ca exista, surprinzator de aproape, nu astepta decat evolutia mea si sa-l identific si vice versa, evolutia lui pentru a fi destul de copt pentru gust. Declansatorul a fost caldura pe care a emanat-o si am simtit-o din intamplare intr-o seara, ca o boare si deschiderea mea catre un nou gust, departe din tiparele mele (oare? azi am un dubiu). Cel putin asa se prefigureaza acum.Aroma de flori de camp: cu radacini adanc infipte in pamant, fresh desi imperfect si salbatic, se fierbe atat de greu in interior si pare atat de fiert la exterior. Atat de viguros si consistent. Nu este nici rece nici fierbinte, are o temperatura delicat-moderata, care intr-o clipa se transforma in gheata pura sau vulcan, are o putere de metamorfoza instant, reactie imediata la stimuli exteriori. Proaspat, desi cu aroma de cogniac pur. Cu arome de peste tot din lume, imbatatoare, parca aduse de vechile vapoare, desi cu o aparenta atat de moderna si nesofisticata. Misterios ascunzandu-si miezul, desi atat de evident si la suprafata. Intrigant  prin infantilitatea gustului perceput de…miros. Cu miros de mare in larg in furtuna, care aparent iti ofera siguranta, pentru a te inneca cand nu te astepti sau invers…aparent parand sa te innece prin esentele proprii veninoase, protejand persoana care a visat sa-l guste si oferindu-se.