Sex, food and men

Ascultand un incredibil solo de vioara am realizat cat de norocoasa sunt ca pot simti, cate niveluri de simtire exista, cate mai sunt pe care nu le pot percepe, si cum oamenii traiesc la diferite etaje de simtire, ceea ce nu inseamna ca la etajul 7 e mai bine decat la 4. Sarbatoarea muzicii pe note, cu tort la final.
Acorduri de vioara. Etaje. Staturi dintr-un tort. Barbati. Viata.
Sunt etaje cu diferite perspective si privelisti, sunt nivele si straturi intr-un tort delicios, cu un blat de cacao, un strat de crema de vanilie, un start subtire de gem de zmeura, alt blat de cacao, o crema de ciocolata si un blat de vanilie peste care troneaza o crusta senzuala si moale de martipan.
Unii au preferinte si receptori doar pentru un singur ingredient. Mie, de cand ma stiu, mi-au placut torturile inalte, cu crema, glazuri si blaturi diferite intr-o bucata care sa le cuprinda pe toate, sa formeze un amalgam de gusturi pe care sa le pot diferentia, culmea, sa am libertatea sa aleg doar doua intr-o muscatura daca simt asa, ca apoi sa ma delectez cu urmatoarele 2 straturi, sa-mi fac propria combinatie, un pic de martipan de pe glazura cu un pic de ciocolata de pe primul blat, compensat apoi cu o usoara crema fina de vanilie pura, si atat, ca la sfarsit, intr-o accelerare a vartejului gusturilor, sa le incerc pe toate, printr-o muscatura indrazneata si profunda din intreaga bucata de tort. Ahh…
Am redescoperit deliciile torturilor combinate. Dupa o perioada de negare. In deplina puritate alba a simturilor. Starturile pot fi: o prietenie cu un barbat atat de reala si…vibrationala care emotioneaza profund , precum o crema fina de vanilie cu aroma delicata de lamaie, o prietenie intelectuala cu un barbat matur, precum un mar copt cu nuci si scortisoara care apreciaza cuptorul in care s-a incalzit, o legatura pura de sex precum stratul fin de zmeura, crocant si satisfacator, o surpriza placuta precum miezul bomboanei Mozart in miez de noapte, si o tachinare placuta precum combinatia dintre ciocolata alba si cea neagra, topite…Ah, si un mar acru care s-a a ramas singur in cos, anti-social, asteptand recolta :). Si in afara tortului sunt:un fulg de zapada care ma priveste de la geam visand sa se transforme in ornament pentru Craciunul de peste 3 luni, altul care nu spera decat sa se topeasca pe ramura unei crengi de toamna in parc si un fulger care cum a aparut, asa a disparut de la fereastra mea, dar care a luminat aceasta bucata ofertanta de tort numit viata dulce.

Sunt o romantica incurabila. Care sta in turnul de fildes cu preocuparile ei, din cand in cand scanand orizontul. Oare a inceput sezonul orhideelor ? In mod categoric as fi simntit asta in aer…Nu simt decat mirosul sarat al marii seara sau al pamantului umed dimineata. Cele mai reale senzatii din actuala mea viata. As putea trai conectata in pamant, cu iarba mangaindu-ma, oferindu-se mie, invelita in fan si spalata de ploaie. Mutata de vant dintr-un loc in altul. Hranita cu seminte, band apa din rau si dupa amiaza mancand mango.
Dar iata-ma in oras, la etajul 4, la fereastra, cautand orhidee. Din pacate, nu orice floare de camp este o orhidee, desi as fi vrut atat de mult. Din pacate nu orice orhidee este orhidee. Rabdarea este o virtute imi amintesc, odata necunoascuta, practicata, acum in sfarsit acceptata. In sezonul rabdarii si al linistii, exista cioco-caviarul, mici bilute de ciocolata, cu aparenta inselatoare de caviar adevarat, de icre de peste pretios, insa de ciocolata reala si pura, crocante si amuzante daca te repezi asupra lor sa le simti, care se topesc usor sub limba daca le tii acolo intr-un exercitiu de rabdare si declinare a gustului, transformandu-se intr-o masa de ciocolata usor amara, gustoasa si fina. Le iei usor cu limba din borcanul plat si elegant, si in mod surprinzator pastilutele nu se uda, raman semete. Doar cele care au intrat pe fagasul gustului sunt partenerele mele de joaca, intr-un sincron alintat si inghesuit. Inca un rand si inca un rand. Cu ele nu poti face excese, da, le iei si le iei dar pana intr-un punct. Avantaj eleganta si rafinament. Inlatura excesele nocive. Insa, pentru a face deliciul gustativ maxim si a obtine superlativul rafinamentului, dupa o jumatate de borcan de cioco-caviar urmeza 2 masline cu ardei iute, care sa neutralizeze gustul dulce-amar, sa condimenteze ceea ce era un desert dulce si sa-l aseze definitiv in experienta gustativa satisfacatoare din aceasta seara. Un exercitiu real. Care inseamna mai mult decat partidele de dragoste sau sex care mi s-au propus in aceasta seara de catre fosti sau potentiali iubiti, orhidee devenite septice intre timp sau flori de camp. Carpe diem. Uneori, inseamna asta: eu, cioco-caviar, masline cu ardei iute si laptop roz.