doar eu-Blog

Draga mea, de ceva timp mã rogi sã-mi aduc aportul la un minunat blog, sã povestesc cât de minunat este ȋn X, cât de mult mã distrez.

Din motive de lene (asta e pe bune), voi posta “postul” aici, ȋn limba românã, iar pe tine ne voi ruga sã-l traduci ȋn “limbi strãine” şi sã-l poestezi.

Deci…

Este foarte tare ȋn exchange. Deşi nu dau dovadã foarte des, sunt o persoanã cu mult bun simț, şi de aceea nu vreau sã-i deranjez pe cei din @ prea mult, de aceea chiar dacã sunt aici de 1 lunã de zile, m-am ȋntalnit cu ei doar de 4 ori (“ȋntâlnire” ȋnseamnã contact cu minim 1 membru @, pentru o perioadã de minim 5 minute, maxim 3 ore), nu vreau sã-i deranjez.

De asemenea, nu i-am mai bãtut la cap cu frigiderul. Mã pot descurca şi fãrã el, aşa fãcea şi strã-bunica la ȋnceputul anilor 1900. Noroc cã la supermarket au frigidere şi au porții mici de carne, cât sã mãnânc odatã.

Cred ca am devenit “şopãcolic”, merg zilnic la cumpãrãturi: 2 iaurturi, 2 felii de carne (uneori mai iau şi cârnați) etc. Cartofii ȋi iau la 5 kile’, ȋi țin in dulap.

Am uitat sã zic de @: am nevoie de un numãr de ȋnregistrare fiscalã (cetãțean cinstit, plãtesc impozite), care se obține cu paşaportul, ȋn oraşul vecin. Termenul “de livrare” este de maxim 2 sãptãmâni. Am dat paşaportul din prima zi unei tipe din @, sã se ocupe de asta…se pare cã instituțile publice lucreazã ȋncet şi aici!

Poate cea mai tare fazã cu NIP-ul (aşa se numeşte) a fost când o altã tipã din @, mi-a spus sã ne ȋntâlnim, sã-mi fac NIP-ul aici. Am plecat de la muncã la 12. M-am vãzut cu ea, şi o ȋntreb cum de facem NIP-ul aici? “aşa a zis Luiza (VP ICX)”, zic “ȋnțeleg”, continui “cu Asia ai vorbit”, ea “nu”, zic “sun-o şi vezi ce e cu NIP-ul meu”, o sunã, şi i se spune cã se face ȋn oraşul vecin aşa cum era stabilit. VP-ul de ICX, a trimis doar “scavul”, fãrã sã verifice ce face “sclava” ailaltã. E, probleme ȋn comunicare. (poveste de acum 2 sãptãmâni).

E foarte tare, am un buddy! Dar nici pe el nu-l deranjez, ne-am vãzut odatã, la “petrecerea de bun venit” a mea. Atât!

Ultima chestie la capitoul @ este faptul cã din 24 tre’ sã mã car din cãmin. Le-am zis celor din @ de o sãptãmânã…şi ei sunt de treabã! Nu m-au deranjat de atunci sã-mi dea vre-o veste.

La job e super ok. Mã trezesc zilnic la 6:45 (nu 5 ca ȋn Cehia) iar cineva mã duce cu maşina şi mã aduce. E perfect. La asta chiar nu am de ce sã mã plâng…program de domnişoarã!

Am aceleaşi “bune obiceiuri” ca ȋn 2007: o țigarã la 9, 11, 13 şi 15 (+/- 10 minute).

Obiceiul de a citi “presa” on-line ȋntre 8 şi 9, l-am pierdut. Nu prea mai am când.

Din cele 8 ore de muncã, muncesc minim 7.5 ore, asta dacã nu mai fac câte ceva pe acasã, sã se facã 10-11 ore de muncã pe zi.

Poate de aceea nu am scris postul pânã acum, din ignoranțã J

Sincer, pânã acum, când eram in X, mã strãduiam sã fac ȋn 8 ore, ce aş putea sã fac ȋn 8. Acum mã straduiesc sã fac in 8 ore, chestii care ar lua 10 ore.

Mã bucur cã afacerea ȋncet-ȋncet creşte, iar sãptãmâna viitoare am o mare ȋntâlnire (şi importantã) ȋn care ȋmi voi prezenta strategia şi viziunea pentru urmãtorii 2 ani, voi negocia salariul, comisionul şi maşina.

Avantajul de “muncitor” este faptul cã (aşa cum ziceam şi prin octombrie 2008 ȋntr-un e-mail) fenomenul de “burtã” este totuşi reversibil. Am pierdut-o…nu mai e! O VÃD!

Ȋn rest sunt bine…dacã mai vrei artiole pentru blog, anunțã-mã !

PS. Dacã e prea tare articolul, cu prea multe poveşti super, poți posta pasaje.

PS’. Acest articol este un fel de pamflet. Cine are minte, va ȋnțelege…

Acum cateva secunde primesc un sms de la cineva din AIESEC Torun si ma intreaba: “How are you? When are you coming?”…deci nu cred…ma intreaba cand ajung, cand eu sunt aici de 5 zile !!!

Partea buna este faptul ca cineva din AIESEC a intrebat de mine!

Se duce de rapa de organizatia…:|

O sumarizare a celor mai importante “evenimente” din ultimele 4 zile.
Dupa ce sambata am fost la cumparaturi (cumparaturi minime, deoarece nu am frigider), am frecat duminica vremea, m-am uitat la seria “furios si iute”.

Luni am ajuns si eu la birou, cu o intarziere de 20 de minute. Am plecat cu 1 ora inainte de acasa, dar am incurcat autobuzele: in loc de 14 am luat 12. Am ajuns pana la urma la birou, si m-am prezentat direct la secretara: “deschide-mi usa”. Probabil ca nu eram singurul care cerea acest “serviciu”, ea a fost dotata cu telecomanda, dar acum nu trebuie sa-mi deschida usa de fiecare data (am cartela acum ).
Dupa “munca” m-a dus o colega la un Real, am facut cumparaturile…si surpriza: din nou am luat autobuzul gresit. M-am enervat, m-am dat jos si al luat taxiul. Deci credeam ca voi fi “pradat” am platit o suma rezonabila.

Marti, am ajuns corect la birou, cu autobuzul corect. Continui identificarea de clienti.

Ma simt usor frustrat deoarece singurul contact cu lumea este calculatorul, cei din AIESEC de 2 zile nu m-au intrebat ce fac (da’ e mai bine decat la soramea, pe ea nu au mai intrebat-o nimic de 2 saptamani! ). Nu am frigider, pot face cumparaturi pentru maxim 2 zile.

La lucruri amuzante pot sa trec faptul ca din nou “premiul” este de 1.000.000 de PLN (dar mi-a fost lene sa imortalizez panoul).

Cam atat…mi-e si lene sa scriu

6:17 – ne ridicam deasupra norilor, sunt “live”, tremura putin avionul, sunt nori de ploie si urasc asta, cacat, iar s-a tremurat. Scriu pentru ca vreau sa-mi alung usor teama. Recunosc ca sunt o persoana uneori sperioasa, sunt un fan “dezastre in aer” si alte emisiuni de genul. Cand ma infige avionul in scaun, caaacaaaaat…cand ma infige avionul in scaun la decolare ma cam sperii, e senza…ce frumos e…norii sunt jos, noi nu ma tremuram…ba parca putin; vorbeam de senzatie de a fi infipt in scaun, e ca la parcul de distractii, cu diferenta ca acolo “asa trebuie ssa fie”, in fine, s-a auzit “bip-ul” sa-mi scot centura, da’ lasa ca sta bine acolo, si pipi nu o sa ma duc sa fac…am mai incercat sa fac asta in avion dar nu a mers.
Intotdeuana am avut o repulsie fata de avioanele cu “elice”, cand vedeam avioanele cu elice, imi aduceam aminte de primele avioane, cand un pulet venea la elice si ii dadea “un vant” sa porneasca. Iata ca acest gand “negru” m-a ajuns, sunt langa aripa, la geam, si cand ma uit pe geam…vad o elice. Sincer, parca asa putin, undeva in strafundul meu, as avea pornirea din copilarie, cand imi bagam degetelul la ventilatoare ca sa le opresc, as vrea sa fac asta acum…na da’…, tantile au zis ca nu am voie sa scot capul pe geam.
M’da, o tanti primeste acum o racorire cu evantaiul si un pahar cu apa… “Pisi, ti-e rau? “.
Revenind, de data asta, plecand spre polonia cu avionul, a fost cam ca data trecuta, data trecuta erau cu mine in avion cei de la Ackent, acum in zborul de varsovia era asta
Cica o sa zbor 1 ora si 10 minute, avionul a plecat cu 15 minute mai tarziu, deci imi raman in budapesta 35 de minute pentru “bording”, asta daca totul e ok, ca altfel (desi parca mi-as dori) se va auzi in tot aeroportul “Mr. Munteanu it’s invaited to the gate X for bording to Warszaw”. Ar fi interesant.
Imi pare rau ca aparatul este in bagaj, si nu pot face poze la ce vad pe geam, e usor foarte tare ce vad. Pe geamul din stanga luna, pe geamul din dreapta soarele care straluceste.
Acum marele meu issue este daca astia o sa-mi dea de mancare, nu am intrebat, si pe rezervare nu scria nimic, si parca se aud “doi pitici care taie lemne la mine in burta”.
Acum nu se mai zduncina nimic, dar baraie…ati auzit cum face o drujba? Ganditi-va ca drujba aia e la ceafa acum! Brrrrrrrrr
In continuare nici un semn de “mic dejun”

6:34 ma opresc deocamdata aici…revin

6:55 am terminat micul dejun copios: un Trompi, o briosa si o cafea, trebuie sa recunosc ca, cafeaua era mai buna decat cea bauta in aeroport, poate si pentru faptul ca asta era moca, si cea din aeroport m-a costat 15 (cincisprezece) lei!
In timpul micului dejun am descoperit ca geamul din dreptul locului meu, e crapat :|, si am mai constata ca avionul are 64 de locuri, adica putin mai multe decat un autocar. Este atat de mic avionul incat usa serveste si pe post de scara. Pe ceas mai sunt 25 de minute de zbor…sper sa fie asa.

Acum imi aduc aminte chestia pe care o aveam in cap si la decolare: cele mai multe accidente aviatice au loc la decolare si aterizare…s-auzim numai de bine

8:44 arata ceasul calculatorului, practic este 7:44. Am plecat din Budapesta, dupa ce, chiar daca am trecut prin “transferuri”, mi-au mai controlat odata bagajul…nu prea inteleg de ce. Am cautat in aeroport loc de fumat, nu am gasit. Am trecut pe langa restaurante, dar nu am avut curaj sa ma uit la preturi…
CACAT…mi s-a adeverit banuiala, deci am plecat din Budapesta la 7:30 (ORA LOR), deci e inca dimineata…zbor cu aceeasi companie aeriana, si da…L-AM PRIMIT PE TROMPI, astept briosa si cafeaua…
Din nou m-a cuprins o usoara crispare si o mica frica la decolare (a venit un fel de ceva, vrea sa fie un fel de melc, dar de dimeniunea unei briose…m-am inselta, nu am primit briosa…bine ca mai schimb si eu meniul…cred ca astia au vorbit cu mama, ca mama mi-a zis “poate mai slabesti si tu putin in polonia”…), revenind, mi-a “tatait” putin fundul la decolare
In rest nimic interesant, avionul e cam gol, mai mare ca celalt, nu are elice
Ma gandeam la o chestie si in avionul celalt: ce s-a intapla, daca cutia goala de trompi as umfla-o, as pune-o usor pe podea, si as sparge-o cu piciorul?
Nea’ capitanu’ in avionu’ asta a avut “voce” si a zis ca ajungem in 50 de minute, deci la 8:20 ora Varsoviei ar trebui sa ajung in Varsovia, iar din snobism voi lua taxiul pana la gara. Estimez un echivalent a 50 lei drumul, dar e ok…as avea un tren la 9 pe care mi-as dori sa-l prind.

“Sa vedem, sa vedem, ce-o sa iasa…”

23:59 la noi, 22:59 aici: socoteala din avion, nu s-a potrivit cu sosirea bagajelor, si pana mi-am luat bagajul, s-a facut 9, si pierdusem trenul. Am luat taxiul (doar 28 lei :p ), mi-am bagat bagajul mate in dulapioarele din gara (trebuia sa platesc 8 zloti, am bagat 4, si am ramas fara monede – dar am fentat sistemul: i-am bagat o fisa de 50 de bani, si a luat-o ), si am luat un mic dejun copios si sanatos la KFC. In cele din urma pe la 13:40 am ajuns. M-a asteptat “reception coordinator”, ca sa ma duca la camin. Surprinza mare a fost faptul ca, desi este anul 1, deci invata de 1 an aici, nu estie orasul !!! am ajuns la camin, m-am cazat, camera e ok, stau singurel, dar…costa 600 zloti (600 lei), bucataria si celalte “utilitati” sunt pe o raza de 3 metrii. Mai am de rezoltat 2 mari issues-uri: frigiderul si netul. Asta este, asa patesc de fiecare data cand plec, cel putin 4-5 zile nu am net in camera. Cu frigiderul e mai trist, trebuie sa fac rost de unul…am eu o idee mareata, sa vedem daca merge.

Pe la 5 am fost lasat balta, trebuia sa mearga la un party!

E duminica, ora 19:09. Duminica viitoare la aceasta ora ar trebui sa fiu in tren la Sighisoara.
Nu am mai scris de mult timp deoarece, viata mea a intrat intr-o oarecare rutina, iar chestii extrem de importante nu s-au mai intamplat (cu exceptia faptului ca am am mai faost la cate o zgomoteca/club, iar miercuri din zgomotec m-am dus direct la servici, via camera sa fac un dus.

De ce m-am hotarat sa scriu? M-am hotarat sa scriu pentru a-mi varsa amarut, eu sincer chiar nu mai pot, cu colegii astia ai mei de camera.
Asta de stau eu, incerca sa acopere mirosul de transpiratie cu deodorat. Cand intru in camera, exista 3 posibilitati de miros (din pacate mereu va fi cel putin 1 miros. Exista situatii in care pot fi gasite toate cele 3): deodorat (bine inteles unul absolut comun si ieftin), transipratie, sau mancare.

Cel de mancare se datoreaza faptului, ca tmpitu’ nu inchide usa la camera, sau uneori este imposibil sa se inchida, deoarece usa este folosita pe post de cuier. Daca nu sunt agatate de usa, de multe ori se intampla sa-mi gasesc patul plin de hainele lui “curate” (an incercat sa fac poze la haina si la hanorac, dar datorita blitului jegul nu se vede clar). O alta problema este ca “nu pot sa dorm fara sa manac”. Cina lui, de zi cu zi, este: iaurt, paine si cartofi prajiti. In fiecare seara! Nu as avea nimic impotriva daca ar tine usa inchisa. Vineri ii tot ziceam, inchide usa, inchide usa. M-am plictisit sa-i tot zic.
Eram obosit, si acum 10 minute m-am trezit. M-am trezit in miros de chifltele facute de celalt tampit. Nici cu el nu mi-e rusine. Usa care da spre coridor, o tine deschiusa cand se gateste “ca sa se aeriseasca”. E ok, dar dupa ce s-a terminat gatitul usoa se mai tine deschisa inca 1 ora. Chestia naspa e ca daca usa de la intrare in modul, si usa de la mine din camera sunt deschise, vizibilitatea la mine in camera este 100% (acum, ca de obicei cand pitipoanca nu e la alalat in camera, se joaca amandoi fifa, sa vedeti ce urla!!! : ).

Asta micu’ al meu, are atata nesimtire in el, incat…desi caminul ofera asternuturi moca, inlocuibile lunar gratuit cu altele curate, el nu are. De la 1 aprilie de cand sunt in camera asta, el asa doarme asternuturi.JPG .

Eu chiar nu inteleg, cum reuseste asta sa agate fete! O explicatie care mi-a fost data este faptul ca nici cehi nu sunt foarte “spalatori” (confirm identificarea unor usoare mirosuri, la cativa colegi de la servici).

Mergand prin zgomoteci, aparea si el. Am putut sa-i vad stilul “avansat” de agatat. Daca un ceh, se duce, se baga inseama la pitzi, si pitzi il trimite la plimbare, el pleaca, si fiecare isi vede de ale lui. Nespalatu’ (nespalat, dar nu la modul peiorativ!) asta se duce, e trimis la plimbare, nu pleaca, si sta acolo, ca musca pe langa cacat. Stilul lui “avansat” de agatat, este stilul avansat de agatat al cocalarului din discotecile noastre.

Pentru el orice vine din turcia! Faceam sarmale pentru global village “sarmalele sunt turcesti”. Mancam cartofi cu fripura si mujdei “vezi ca si tu manaci iaurt”, explicat ca ei au iaurt, eu manac zmantana si usturoi…dar in general e usor imposibil sa te contrazici cu el. Orice vine din turcia. Da, recunosc: un lucru sigur vine din turcia: LABA!

Alte cacaturi nu-mi mai vin in minte.
Cu AIESEC, totul e ok. Saptamana asta m-am dus la LCM, usa inchisa. Dau telefoane si mi se spune ca nu e saptamana asta (tot timpul am skype-ul deschis, si si lcp-ul e mai tot timpul conectat, dar au uitat sa ma anunte).
Cu cei 4 membrii AIESEC care locuies in caminul meu, ne intelegem bine. Ne intalnim intamplator uneori pe coridor. Doi din ei sunt in EB, iar la mine pe plier sta o tipa din EB…

In incheiere, deshid o rubrica de sugestii. As vrea sa fac/zic, ceva de cacat la plecare. Ceva diplomatic, dar dureros, sa inteleaga mesajul ca ar fi bine sa se spele mai des…
Singura mea idee de pana acum, era sa cumpar un sapun ieftin, si sa i-l pun in dulap cu mesajul “mai spala-te!”
Sunt deschis ideilor noi.

PS. AM UITAT SA ZIC CA-L CHEAMA CACAT, numele de familie! (bine, de fapt, in loc de al doilea C e K, iar in loc de T e R), deci…(nu-l scriu, ca-l indexeaza google-ul)

Chiar a trecut timp decand nu am mai scris.

Lenea asta e dureroasa, dar sincer, nu numai lenea. Am zis ca nu are ro0st sa scriu 10 cacaturi mici, cel mai bin ear fi sa scriu un mare cacat.

Si iata, scriu un mare cacat.

Sunt la firma, cica muncesc…oricum ei sunt foarte incantati de mine, chiar daca sunt al 4-le trainee pe care ei il au. Daca eu mai muncesc sporadic, oare ce or fi facut aia dinaintea mea? Adica stiu…ucrainianca “socialize” cu orice mascul il gasesc, bulgarul noaptea era greu sa-l gasesti treaza, de restu’ nu stiu nimic.

Astazi, si in zilele saptamanii trecute, am inceput sa dau telefoane potentililor clineti. Nu o sa spun numele firmei, si nici numele sub care ma recomand (adica numele si prenulele ala cu “a”), pentru ca DL. GOOGLE ma va indexa. Si am mai patit-o in Polonia: l-a dus pe unu’ capu’ sa-mi de ape goolge numele si numele firmei, in intra direct pe blog. Oadata vorbeam cu el si imi zice “D-le M. v-am citit blogul, aveti niste comentarii foarte pertinente”, la care eu m-am blocat.

Revenind: sun la firme, in 80% din cazuri mi se raspunde cu “da” sau “alo”. In domeniul asta industrial in care ma invart eu “alo, sunt Vasilica, ati sunat la Miorita SRL” este ceva iesit din comun. Intreb eu “Miorita SRL”, si mi se raspunde cu un “aha” sau “ihi”.

Saptamana trecut a fost Global Village. Vreo 12-14 tari au fost acolo, inclusive salata noastra de beuf si sarmale. Toti au fost excitati. Masa mea a fost langa a turcilor, astfel am vazut cum Otomanul 1 isi ademeneste (sau mai bine zis, incearca sa-si ademeneasca) prada. “Vrei sa faci o poza cu mine”, daca a zis da, operatiunea continua. Daca a zis nu incepe cu comentarii de genul “pentru ca sunt turc? “, “nu sunt terrorist!”(fac o paranteza, universitatea are o “gazeta”, care se tot imparte prin scoala. Asta’ tuciuriu a aparut si el. Si ce povesteste el: cum l-a oprit politia pe strada, si a inceput sa le zica ca de ce l-au oprit? Doar pentru ca e turc? Asta nu inseamna ca e terrorist! ).

Continuam: pitzi (zic pitzi, pentru ca si aici e plin, si numai ele accepta propunerea irefuzabila) face cu el poza. El zice “sa-ti trimit poza, da-mi contul de facebook”. Daca ea ii da contul de facebook, din acel moment el considera treaba “ca si terminata” (eu cred, ca de multe ori treaba se termina manual !!!). Chestia ca el nu are “gusturi”, totul e ca “ea” sa corespunda unui singur principiu: sa aiba in posesie “3 gauri”.

Faza tare e ca la global village era o austrica, m-a prevenit “ e a mea”. I-ma zis bine, “ia-le tu pe toate”. La un momentdat vorbeam cu ea, si dupa, mai in gluma, mai in serios imi reaminteste ca el “marcase” primul teritoriul (cigar ma gandeam: saraca’ de ea, s-a pisat asta pe ea ).

Daca vrei sa-l enervezi pe asta’ micu’, ii spui ca capital Turciei este Istabul. MOARE DE CIUDA !!!

Aseara, vorbeam cu el, si iar se plangea ca mai are 1 luna in Cehia, si ca se intoarce in Turcia, si ca nu o sa mai f**a nimic, si ca o se uite la pozele cu fete pe care le are, si o sa-si mangaie “cobra”. Sincer, banuiam ca asa face…de aceea am avut grija sa evit ca el sa faca poza su sora’mea si gagica’mea (desi era foarte frustrate ca nu are poza cu ele). Mi-as fi dorit, sa am atat tupeu, sis a-I spun ceva pe limba lui (“hai sictir”).

Il intreb ce au fetele din Turcia. Imi spune ca nu se “f*t” inainte de casatorie. In acel moment leaderul din mine, se ridica si-I spune: porneste pe internet o campanile in Turcia. Baietii, daca dupa maxim 6 luni nu “asa”, sa se desparta de ele. Daca toti baietii o sa faca asa, poate vor avea noroc (acum imi dau seama ca a fost ceva misogin, si am vazut femeia/fata ca pe un produs). La care el imi spune “pai noi baietii, daca in noapte nuntii nu vedem ca sunt > le parasim, si zicem ca sunt >”. Nu am mai zis nimic. Nu aveam ce comenta. Era un caz classic de “si f****a si cu sufletu-n rai”. Adica, sa fie din “belsug”, dar cand e sa ma duc “la raft” sa fiu primul comparator.

De vineri pana in seara asta, am primit de la cineva din AIESEC o bicicleta. M-am tot plimbat week-endul asta cu ea, caci in tarile civilizate, ai benzi de bicilete, si nu numai atat, drumuri de biciclete ce leaga orasele. Pe astfel de drumuri poti ajunge in Slovacia si Austria. Asa, si ma dadeam eu pe acolo. In afara de peisajul minunat (am vrut sa fac poze, dar am zis sa nu va ofticati), vroiam sa catorva fete din Cehia, ca: daca ai semicursiera/cursiera/mountain bike pozitia de pedalare este “usor aplecat spre fata”, deci utilizarea unor bluze usor decoltate, poate crea o vizibilitate crescuta participantilor la trafic, ce circula din sens opus. De asemenea, utilizarea fustei “mini”, are interadevar avantajul “ventilatiei”, in cursul deplasarii, dar de asemenea participantii la trafic, ce vin din sens opus pot fi distrasi. Faptul ca la un momendat am parasit carosabilul, am parcurs circa 5 metrii prin urzici, iar dupa aceea m-am intors pe drum, nu are nicio legatura cu aspectele mai sus mentionate. Acest fapt dovedeste doar ca neatentia la ghidon, poate avea consecinte neplacute.

Dragii mei,

conform regulilor AIESEC, trebuie sa completez urmatorul formular. Trebuie sa mentionez 3 aspecte:
1 - nu a fost nevoie de viza (cetatean UE), de hartogaria legata de “munca” s-au ocupat cei de la serivci;
2 - am participat la 2 sedinte saptamanale AIESEC, mai bine zis am stat in birou in timpul sedintei doarece, sedinta era in ceha;
3 - cu tipa care ar trebui sa-mi fie “buddy” m-am vazut odata, la insistentele mele, si am fost la Zoo.

Dupa 11 Mai, pot completa chestionarul de mai jos. Pana tunci va rog spuneti-mi raspunsul corect, dupa parerea voastra, la urmatoarele intrebari:

A2 - One Month Evaluation for Host LC
1) Have you been satisfied with the airport pick-up and assistance provided in finding accomodation ?
NO, I have not received this service.
YES, But I am not satisfied.
YES, I am satisfied.
YES, I am extremely satisfied.
2) Have you been satisfied with the visa, work permit and tax support offered to you by the host LC ?
NO, I have not received this service.
YES, But I am not satisfied.
YES, I am satisfied.
YES, I am extremely satisfied.
3) Have your expectations been met in regards to the reception and involvement plan provided by the host LC ?
NO, I have not received this service.
YES, But I am not satisfied.
YES, I am satisfied.
YES, I am extremely satisfied.
4) Have you been satisfied with the first introduction meeting with the TN organization scheduled by AIESEC ?
NO, I have not received this service.
YES, But I am not satisfied.
YES, I am satisfied.
YES, I am extremely satisfied.
5) Have you been satisfied with the overall performance of the host LC ?
NO, I have not recieved any of the above services from my host AIESEC chapter.
YES, I have recieved some of the above services from my host AIESEC chapter but I am not satisfied.
YES, I am satisfied.
YES, I am extremely satisfied.

Dupa cina internationala de miercuri seara, in care carnea de miel a cam avut succes, si dupa ce am mancat diverse chestii (nu ma puneti sa le descriu ) am plecat la zgomoteca cu erasmusii si cu studentii de la doctorat.
A fost prima oara la zgomoteca de cand sunt aici. Trec peste amanuntele absolut neinteresante, gen…ghici, ghicitoarea mea, cine era acolo?*
Dupa niste vorca cu red bull, m-am apucat de dat din fund.
In timpul acestei actiuni de maxima implicare intelectuala, am studiat “zona”.
In primul rand nu erau “dulapuri” la intrare. Garderoba era moca, daca iti pierdeai “bonul”, trebuia doar sa astepti pana la inchidere, fara a plati “penalitati”.
Mie mi s-a parut ok stabilimentul, muzica, sa zicem ca ok, lumea de acolo ok (90% studenti), dar surpinzator, am intalnit si urmatoarele specii:
- “Cocalarus argintus”: se intalneste si in discotecile de la noi. Asemeni cocalarului intalnit in romania, il gasim pe “boxa”, poarta haine negre, ochelari de soare si lantul gros de argint la vedere. Trebuie mentionat faptul ca accesoriul principal, este nu foarte gros, grosimea degetului mic. Nu trebuie sa uitam gesturile largi intreprinse in timpul dansului.
- “Cocalarul maieus”: cocalarul care vine la discoteca “in maiou’ “ si pantaloni ¾. Se deosebeste de “specia” din romania prin faptul ca poarta pantofi sport, nu slapi.
- “Pitiponca disponibilitus”: se distinge prin “v-urile” adanci ale bluzei, fusta scurta sau pantalonii stramti. Tigara din mana, este accesoriul indispensabil.
In rest a fost ok. Pe la 2 juma’ m-am carat, ca la 6:15 aveam autobuz.

*Raspuns: 7-8 membrii AIESEC Zlin. Le-am facut doar cu mana, nu mi-am miscat curu’ pana la masa lor, dar nici ei.

in ultima saptamana si ceva, nu am mai scris deoarece contextul nu mi-a permis, am vazut ca nimeni nu a cerut insistent “republicari”, si chiar ma gandeam in seara asta sa ma opresc din scris, dar…

PLM…

o sa vorbesc despre otomani!

Faza care m-a disperat: al meu otoman, coleg de celula, e otoman 100%, fiind alta rasa, are un miros specific…asta e…nu e vina lui. Dar de multe ori, mirosul de transpiratie acopera acest miros. Hainele, nu stiu cat de des si le spala, eu niciodata nu l-am vazut sa duca rufe la spalatorie (acord la acest capitol prezumtia de nevinovatie: plec la 5 jumate si ma intors seara la 6. Are timp pentru astfel de activitati).
Acum cateva seari asta mi-am prajit niste ficat de pui: nu i-a placut, ma intreaba “e porc”?

In seara asta mai toti strainii din camin, aduc ceva de mancare din tara lor, si toata lumea mananaca de toate. Practic in cateva ore, manaci mancare de pe cateva continente. Deoarece aveam niste rezerve de sarmale si friptura de mile, m-am decis sa duc friptura de miel…o incalzeam, si iar vine asta “Domne, ce miroare?”, in gandul meu “e carnea aia care voi o mancati, si mie imi vine sa vomit doar cand ii simt mirosul”.

Alalat turc se plange de conditile din camin…saracu’, uita ca la el in tara sunt oameni care inca degetul si paharul cu apa tin loc de hartie igienica…

Al meu otoman, are un punct forte pentru care il apreciez: el are un scop in Cehia, si face orice sa si-l indeplineasca…nu dezvalui scopul inca…dar e un adevarat turc: aia care nu sunt gay, vin in Europa la futut…si el nu e gay!!!

Toata ziua sta pe facebook, cauta pitzi cehe. Acum 2 saptamani s-a dus pana in Slovacia sa se vada cu niste pitzii. In fiecare zi are planificata cel putin o intalnire…tot timpul ma tine la curent.

Nu trece zi sa nu-mi spuna cat de incantate sunt fetele de “cobra” lui…

In seara asta a trecut pe la noi prin camera, prietenul lui…negru. Si el are acelasi scop in Cehia.

Un prieten (nu-i spun numele, pentru a nui afecta imaginea :), imi recomanda sa ma imprietenesc cu un italian, si sa “ciugulesc” eu “farmiturile”. Italian nu am gasit, dar cred ca as avea mult de ciuguluit dupa ei…cred ca m-as satura…oare poate sa ti se “aplece” de la “ciugulit” ?

In fine, desi pare destul de tentant, parca nu as ciugului nimic…imi e teama de calitatea indoielnica a produsului…suprautilizarea si toate bonusurile cu “S” “incluse” in pretul de lista al produsului…

Mare-i gradina Domnului…dar sa-i vezi piscina!!!

Am facut un test interesant pe net.
Iata rezultatele: