Joi, 29 Noiembrie 2007
Prin copy/paste, cateva ziceri despre poezie pe care le-am comis mai devreme sau mai tarziu:
…………………
Mie poezia mi-a pus extraordinar de multa ordine ( si sens ) in viata.
E o “matematica a sufletului”; sufletul participa la ea intreg, in timp ce matematica se adreseaza direct doar partii rationale a lui.
Aceasta parte rationala e insa legata de toate celelalte - si le face sa participe la ceea ce se poate numi “poezia matematicii”.
Doar poezia profunda ne poate scoate din cacofonia diurna, din zilele fara noima.
“Merge” si proza, dar mi se pare o abordare mai putin serioasa si un compromis cu duhul confuziei si platitudinii…
***
In unele poezii bune este “doar” unicitatea clipei.
In altele si mai bune este importanta clipei pentru clipe.
***
Literatura si matematica mi se par inseparabile, precum (respectiv) timpul si spatiul.
Iar matematica este o arta. E, desigur, o sculptura in Adevar.
***
In orice poem urca sau coboara un lung sir de voci, intr-un cor al Timpului.
***
Mai sunt si vor mai fi si alte ziceri despre poezie…cand le pun pe aceeasi pagina, parca e o aglomerare prea mare de termeni care se repeta, iar tentatia mintii, dar si a termenilor insesi, e sa stabileasca raporturi de forta intre ei, sa forteze un fals intreg, care este nimeni alta decat moartea care ne asteapta la capatul unui viitor din ce in ce mai sarac…
Acest blog este dedicat navigatorilor si naufragiatilor. In aparenta, atat de deosebiti; in realitate, unii si aceiasi oameni; depinde de ochii prin care-i privim.
Ce inseamna pentru voi Al Phagora? Am mai pus intrebarea asta candva si o sa redau aici raspunsurile. Sper ca autorii lor nu se vor supara (prea tare:)
Intrebarea originara era:
“Pe cei care ati citit chestia asta v-as intreba:
Ce a insemnat pentru voi Al Phagora? Ce nu a insemnat?
Ce va spune si ce nu va spune? Raspundeti in graba si incet…”
Iar raspunsuri au fost:
” mie imi place poezia..dar Al Phagora ma duce cu gandul la un desert..La pustietate..Nush de ce” [ Cata]
” Poate fi orice insa numele fiind de origine arab pe mine ma duce la cu gandul la imensitatea superba a desertului in ochii cafenii ai unui beduin.” [ Adamescu ]
“Statul pe prispă, la o cabană, într-o staţiune! Cu bere, grătare şi mujdei pe masă!” [Ursu]
” “Poezia pare ca evoca un spatiu familiar, poate primordial pentru autor.
Numele Al Phagora pare a fi o sarada. Eu as opta pentru originea lui in asocierea cuvintelor “alpha” (prima litera in alfabetul grec) si “gora” (=munte, in slavona). Probabil ca autorul se regaseste pe sine in spatiul spiritual al Orientului crestin.
Pe de alta parte numele originar Alpha-Gora ( adica Muntele primordial) este ocultat prin separarea in Al Phagora, este invelit in iluzie .
Al-Phagora este deci spatiul nostru primordial, care a devenit indepartat, fantastic, asemenea unei Fata Morgana, sub valul unduitor al iluziei.
Tot iluzia este cea care transforma paradisul intr-un pustiu de nisip, asemenea desertului arab.
De remarcat este si prezenta imaginii fierului ( ca “fierul noptii”, “zgura”, culoarea cinabru - care este si a minereului ). E vorba deci de fierul care se iveste in creatie, de fierul nou.
In Univers, fierul se formeaza in etapa ultima a vietii unei stele, inainte ca praful stelar sa fie proiectat in cosmos si aglutinat in planete. ” [ Martina ]
Eu sunt de acord cu toate parerile de mai sus; iar parerea mea este insusi poemul de mai sus si nu am de gand s-o schimb.