Cetăţi de nisip
Stranii repere ale mersului: structuri sedimentare, clădite din mişcările mării şi vântului. Dune de nisip - ridicate la răspântii unde un suflu le întâlneşte pe altele. Ploi şi valuri năruiesc şi înalţă ziduri.
Niciun sâmbure de vulcan, nicio energie lăuntrică. Înăuntrul lor e doar absenţa; sunt singurele locuri în care vidul e împrejmuit.
Nemărginitul rece înalţă rostiri în nisip; tot el le va şterge, când îşi vor fi încheiat rostul.
1 Iunie 2009 la 8:25 pm
Mi-a placut constructia “sambure de vulcan”….mereu te-am considerat filosoful-poet:)
30 Iunie 2009 la 8:35 am
La multi ani, Nautilus!
Fie ca sufletul tau sa te conduca pe caile dorite de el.. 
Cu siguranta azi esti omul care aduce vesti atat de bune! A inviat eblogsul nostru! 
:) Iti multumesc pentru asa o veste..
1 Iulie 2009 la 12:08 pm
Iulia, nu ştiu dacă sunt măcar un pic filosof sau poet. Se spune că filosof poate fi oricine - dacă o ia pe un drum mai drept şi mai greu - în timp ce poeţii sunt aleşi fără voia lor.
Cristia, mulţumesc
Anul ăsta singura urare online a venit de la tine… sunt convins că-i de bine !
2 Iulie 2009 la 12:57 pm
La multi ani!!!Imi pare rau ca am aflat mai tarziu…La multi ani!!!Sa ai puterea de a-ti lasa dorintele sa devina realitate!:)