Prolog
A venit toamna, dragii mei…Şi iată că, după 3 ani şi mai bine de când am trecut personal prin furcile caudine ale selectării/preselectării la concursul de miss/ter/tress pentru Balul Bobocilor a veni vremea să am şi eu “tupeul” de a îndrăzni să spun câteva cuvinte despre o după-amiază pe cât de educativă, pe atât de romantică şi nu în ultimul rând plină de umor de calitate…Actorii, micii boboci s-au străduit să mai descreţească frunţile celor din sală, demonstrând totodată că nu e nimic mai frumos pe lume decât să fii copil, mult prea copil ca să mai aparţii lumii acelea utopice din cântecelul lui Mihai Constantinescu…”O lume minunată în care vei găsi…numai copii!”
Proba Nr.1 (”Să ne prezentăm - nu pe noi, ce credeaţi? Să prezentăm “fatzeta noastră cool”)
- Bună! Mă numesc Maricica, am 16 ani şi…lucrurile rele sunt pasiunea mea…!
- Sunt mândră că sunt eleva acestui liceu (confundă numele liceului - emoţii, deh!). Ca peste 3 secunde să adauge cu mult mai multă încredere în sine: Nu-mi place şcoala deloc! (câtă sinceritate, cât nonconformism, chiar sub nasul directoarei…). Dar mai ales câtă originalitate, faţă de ce a urmat:
- Îmi place să călătoresc, îmi place mult natura (…) Pentru ca altă domnişoară să puncteze şi ea la acest capitol, ce-i drept, mai discret, dar şi mai tern: Îmi place să cât, să dansez şi să citesc!!! Ce vreţi, la un liceu de prestigiu, trag intelectalele ca muştele la cârnaţii din natură…
- În continuare, o altfel de psihologie: “Sunt o fire sociabilă, dar atenţie, sunt EMO, nu EVO” (ce-o fi vrut să spună concurentul? Trebuie să îl consult pe Maslow, Freud sau Piaget…)
- în sfârşit capitolul intrări în scenă…la care tinerii noştri flăcăi (nu mai înalţi de un metru şi un scuipat) au făcut deliciul publicului prin ghiduşii gen căderi spectaculoase în genunchi sau explicaţii înduioşătoare despre rap, metal, punk şi house (haos), stând turceşte ori pe vine…interesant mod de a epata…of!
Proba Nr.2 Alcătuiţi o declaraţie de dragoste pornind de la următorii termeni: idiosincrazie, deja-vu, locupletare, hermeneutică, onomă…
Totuşi…e vorba de nişte copii de clasa a 9a! Nu e nimeni absurd să pretindă de la ei să-şi depăşească idolii (domnişoarele în majoritate se lasă influenţate de doctrina Paris Hilton, iar domnişorii…nici de cea al lui Frankfurt din “Vacanţa mare”!)
Aşadar…Simpaticul şi şarmantul prezentator (cu alură de Ştefan Bănică Jr.) extrage dintrtr-o cutie de parfum (nu-i dau numele) cuvinte cotidiene extrase la rândul lor dintr-un celebru dicţionar (nu-i dau numele). Iar concurentele noastre trebuie să facă…ghici ce? ceea ce ştiu fetele sensibile mai bine şi mai bine…declaraţii de dragoste…
Să supunem opiniei publice frânturi din aceste minunate şi pure ode închinate unuia din cei mai talentaţi prezentatori (vorbesc la modul cel mai serios):
Notă: cuvintele scrise italic (aplecat pentru minţile neîmbobocite) sunt cuvintele cheie ale declaraţiei:
“Erai ca un papagal şi stăteai sub un gard.” Sala în delir…concurenta s-a pierdut pe drum, scăpată din colivie…
“Când am ieşit din baie, tu erai pe canapea, lampa era aprinsă, trandafirii presăraţi pe corpul meu, iar în final totul s-a dovedit a fi o mare farsă“…Romantic…Cu final dramatic!Merită o ecranizare!
sau
“Stăteam ăăăă întinşi pe canapea ăăăăă cu radioul dat la maxim şi ascultam ăăăă o melodie de dragoste…pe acoperiş era ăăăăă un urs. Ca o adiere şi o respiraţie ăăă speranţa a murit…”Aici chiar no comment. Poate dor înflăcărarea tinerei de a-l pupa pe elegantul nostru prezentator. Ca o bătrânică ce vrea şi ea să-l pupe pe Băsescu!
Sarea şi piperul după-amiezii a fost un tânăr metalist neînţeles. Cu o înflăcărare de bard medieval declama bâţâindu-şi mâinile şi picioarele ca un veritabil Charlie Chaplin: “Sunt artist…sunt vinovat…ţi-am gustat buzele cărnoase şi mi-ai dăruit un pix…”Câtă imaginaţie…cu siguranţă Tarkovsky şi Hitchock ar fi avut multe de învăţat…
Proba Nr.3 Dansez pentru … o fustă şi o trusă de machiaj
Nu ştiu ce alt motiv ar fi să îţi legeni pulpiţele/ciozvârtele/scobitorile în ritm de vals vienez ori latino cu influenţe 50 cent-iste. Cu nişte parteneri absolut remarcabili, domnişoarele au reuşit să impresioneze printr-o graţie de Venus din Milo…iar sprinţarii parteneri, din fericire au mimat o constipaţie cronică. Cam atât ar fi de spus…dau legătura în studio pentru runda finală…a patra…
Proba Nr.4 Bancuri la mine, bancuri la tine
Aşa cum sugerează şi titlul, ultima rundă a avut meritul de a consfinţi decizia juriului…una foarte înţeleaptă având în vedere surplusul de masculi feroce ce trebuiau eliminaţi pentru bunăstarea piramidei trofice (concluzia e că numai unul din cei 6 juni-primi au fost trimişi acasă).
Câţi morcovei încap într-un trabant? Asta poate că tinerii noştri vor învăţa în decursul claselor liceale…În general ceea ce ni s-a oferit nouă, publicului spectator, a fost o lipsă totală de inspiraţie…Sunt de acord ca în loc de un banc prost să cânţi bine hitul trupei RBD, dar nicidecum să turui maşinal o strofă din “Luceafărul”, pe care cred că şi câinele vecinilor poate să o latre…
Concluzii
- Carnea de boboc, la fel ca cea de cârlan poate fi toxică…
- Educaţi de cultura inculturii, vrem să epatăm, să dezvăluim vulgaritatea din lipsă de idei, şi ce e mai trist: să ieşim în faţă spre a fi aclamaţi…Ţineţi minte, boboceilor: bufonii sunt trişti…iar bobocii prostuţi devin gâşte, ori îi mănâncă vulpile…
PS Să fie clar, nu am scris acest reportaj (dacă se poate numi aşa) la adresa nimănui, toţi cei care au concurat astăzi mi-au plăcut foarte multşi îmi sunt foarte dragi…iar eu sper (ca prostu*!), că încă se mai pot schimba multe în multe direcţii…
Mult succes boboceilor în următorii 4 ani!
Un text intr-adevar elegant, care demonstreaza suplete artistica, sinceritate frapanta si subtilitate. John, esti un regizor al cuvintelor, un papusar al artei de a scrie, situat mereu in ungherul bagarii de seama din care judeci lucrurile cu un al treilea ochi, demascand benefic realitatile derizorii si ridicole ale generatiei noastre. Imi place alternarea campului cultural-elevat cu cel al prozaicului, dai textului o emfaza aparte, care starneste ras si zambete. Felicitarile mele!’n’ keep going!:*
Comentariu de Iulia — Octombrie 8, 2007 @ 11:00 pm
Foarte tare. You got skills. Mult succes in continuare
Comentariu de Tzopa — Octombrie 9, 2007 @ 7:33 pm
nu mai pot de rass=)) is pe jos de 1 ora citesc incontinuu asta…si eu am fost la preselectie si ma bucur ca nam facut parte din categoria de mai sus:)….am incercat sa fiu cat de cat serios….oricum a fost prea tare…felicitari pt articol;)
Comentariu de Dj R3d(Luci) — Octombrie 9, 2007 @ 9:07 pm
Succes Dj Red ;)!
Comentariu de Unknown — Octombrie 9, 2007 @ 9:10 pm
normal ca proaspetii nostri boboci se vor simti vizati de cele spuse de tine … si t vor considera ca si pe mine un conservator si unul care nu intelege tinerii un tocilar … care ascultat doar de “buna randuiala” cica asta ar trebui sa fii u John =)) la fel ne asteptam ca acestia sa nu ia in seama precizarie tale de la sfarsit: faptul ca nu t adrezezi nimaniui si vei fi desconsiderat, insultat si depreciat. tinerii fiind deja inversunati de “insultele” aduse lor … nu se vor gandi ca la asemenea festivitati lumea s-a obisnuit sa aprecieze uratul la fel cum nu se vor gandi ca vor gasi acest sit in clasele mai mari si il vor aprecia cu toata satisfactia. bobocilor ganditi-va ce veti spune voi intr a XII-a desptre bobocii de-a IX-a
Comentariu de petru — Octombrie 10, 2007 @ 8:24 pm
Buna!…ce sa zic?! in urma cu un an am participat si eu la acea preselectie pentru misster de care am trecut, dar mai mult de atat am luat chiar ‘tot” si sa descriu prin tot ce am trecut.. ar fi prea greu pt ca.. in primul rand nu ma pot incadra in aceste randuri; dar pe scurt..mi s-a parut grutz in unele momente dar cateodata nu aveam nici o “treaba” pt ca aveam incredere in mine(dak castig …ii bine..dak nu..plm ii bine) ..uite ca am si castigat.. si cam atat have fun
Comentariu de Stefan — Octombrie 10, 2007 @ 9:21 pm