Înţelepciunea populară spune să lăsăm “morţii cu morţii şi viii cu viii”. Într-o ţară predominant ortodoxă, bomba mediatică lansată de “Cotidianul” privind un raport de la Arhivele Naţionale, în care PF era învinuit cum că ar fi fost legionar şi homosexual mi se pare nefundamentată. De ce să judeci un simbol al creştinismului chiar în perioada sa de doliu?Sau pur şi simplu de ce să-l judeci tu, când doar Dumnezeu are dreptul să o facă? Doar de dragul goanei pentru tiraje şi pentru senzaţional? Când ştii foarte bine că aproape nimeni nu va pune botul la aşa ceva!
Ce cuprinde de fapt acest raport din arhivele Securităţii? Declaraţii sub anchetă (ştim cu toţii cum se proceda în cadrul unei anchete, şi mai ştim că cele mai grave acuzaţii aduse pentru “înfundarea” cuiva sunt participarea la rebeliunea legionară şi homosexualismul). Care sunt în mare parte simple declaraţii de ordinul fantasticului. Cum putea cineva să vandalizeze o sinagogă ce nu mai exista de mult în 1941, anul rebeliunii legioare?Toate aceste delaţiuni sunt, în mare parte minciuni sfruntate, cărora nici chiar Ceauşescu nu le-a dat crezare, de vreme ce l-a decorat pe Patriarh cu ordine şi medalii, iar din 1975 a fost ales deputat in Marea Adunare Natională în toate legislaturile. Aceste documente din Arhivele Securităţii (scrise în mare parte de Ioan Cumpănaşu - şef al Cultelor în perioada comunistă) au mai fost supuse atenţiei publice în 2001 de către doi tineri istorici, şi s-au dovedit ulterior prost interpretate şi fără legătură cu realitatea. Cu siguranţă că aceşti doi colportori ştiau de procedeul etichetării în epoca mai sus amintită, dar nu s-au putut abţine să nu scoată la înaintare informaţii de natură să manipuleze, repet cu slabe sorţi de izbândă, opinia publică.
Mă surprinde încă o dată îndârjirea unui sector din mass-media care încearcă, cu tot dinadinsul să discrediteze o figură ilustră şi care a condus BOR mai bine de două decenii. Şi nu mă refer aici doar la “Cotidianul”, un ziar cu pretenţii de seriozitate şi cu istric anticomunist. Din păcate, nimic nu mai e de mirare, în condiţiile în care trăim într-o epocă dominată de senzaţional şi în care “Codul lui DaVinci” sau “Evanghelia lui Iuda” au ţinut mult timp capul de afiş în librăriile româneşti şi au creat polemici în mass-media.
Dumnezeu să-l odihnească!