Istoriile lui Roderick

Un wiki-articol care merită citit se referă la cea mai veche atestare a piticilor în mitologia nordică, sub numele scandinav de dvergar : http://en.wikipedia.org/wiki/Norse_dwarves

“Norse texts describe the skin color of Dvergar as ‘pale’ (fölr), like a corpse.^[4] The hair color is ‘black’ (svartr). The Norse depiction of the deathly complexion of Dvergar resembles the modern depiction of that of vampires. ”

“Dvergar are pale because sunlight is lethal to them. In the same way corpses are buried in mounds and never contact sunlight, the Dvergar too live underground and avoid all contact with the sunlight, on pain of death.”

“None of the early Norse sources describe dwarves as particularly small beings. In artwork made during the Viking Age and even later, both dwarves and humans are the same height.”

Piticii (dvergar) sunt fiinţe nocturne, subpămîntene şi artizani iscusiţi, mai ales în prelucrarea metalelor.

***

Aceste făpturi mitologice pot oferi o mărturie despre un neam dispărut ori asimilat în masa popoarelor scandinave, “vikingii” de mai tîrziu.

Piticii erau ceva mai scunzi decît oamenii, robuşti, cu tenul palid şi părul negru - asemenea populaţiilor autohtone europene, urmaşe ale omului de Cro-Magnon.

Asocierea lor cu noaptea şi moartea poate da un indiciu despre natura cultelor practicate de ei : misterii (oficiate în grote) legate de moarte, renaştere, fertilitate, cultul strămoşilor - întocmai ca vechii pre-indo-europeni.

(Probabil că nordicii i-ar fi văzut pe tracii sud-dunăreni - după caracteristicile fizice şi obiceiuri religioase- ca “dvergar”. )

Totuşi, faptul că dvergar erau maeştri metalurgi înseamnă că ei suferiseră probabil un prim val de invadatori indo-europeni, pe care însă i-au asimilat.

Soarta celor mai mulţi “pitici” poate fi sintetizată în imaginea de pe portalul lui Sigurd ( sec. al XII-lea)

Imaginea “dvergr”-ului ucis seamănă destul de mult cu aceea a unui dac comat.

Forma şi originea căciulii dacice este un subiect cu implicaţii prea profunde pentru a le discuta succint. Pentru început, voi reda doar imagini ale acestui arhetip prezent într-un spaţiu geografic foarte larg, cel puţin din zorii antichităţii, pînă în zilele noastre.

1. Cultura Gumelniţa ( ultima jumătate a mileniului V a.Chr. )

2. Mormîntul tracic de la Kazanlîk

3. Relief din Bamyian, Afghanistan ( secolele 3-4 a.Chr. )

4. “Boneta frigiană” - oarecum diferită de căciula dacică

5. Poate că această “bonetă frigiană” mai este purtată şi azi, de către călugării tibetani

6. Zeul Attis

(în variantă similară, ceva mai alungită, acest tip de căciulă apare uneori la reprezentări ale piticilor din mitologia nordică; dacă sunt reprezentări tradiţionale ori fantezii ceva mai recente, încă nu ştiu)

7. Zeul Mithras

8. Zeiţa Bendis

9. Decebalus

10. Turban sikh - patka - purtat şi în prezent. Sikh-ii din trupele ONU poartă asemenea turbane albastre

Prioritatea asupra acestei observaţii -asemănarea turbanului sikh cu căciula dacică- o deţine dr. N. Săvescu - http://dacia.org/1articole/index.php?news_id=13&start=0&category_id=4&parent_id=0&arcyear=&arcmonth=

În proeminenţa turbanului intră un moţ de păr împletit, ceea ce m-a dus cu gîndul la o mărturie despre moţii din Apuseni -vezi http://www.taramotilor.ro/cap15.html

” Numirea de Moţi vine dela chica antica, motul de par, pe care il purtau barbatii si care era un obiceiu dac, uzitat pana in a adoua jumatate a secolului trecut in tara Motilor. Personal am vazut in copilaria mea, acum 50 de ani, inca destui Moti batrani cu parul adunat in chica, de obiceiu in partea dreapta a capului, langa ureche.
Dealtfel si denumirea de Ţopi deriva dela cuvantul german Zopf, care pe romaneste insemneaza chica – si cum functionarii nemti de pe vremuri, cari dispretuiau pe Moti, ii numeau Zopfiger Walach (Valach cu chica), s-a perpetuat astfel porecla de Top. “

11. Cei trei magi - bazilica din Ravenna

12. Prizonier part - arcul lui Septimius Severus ( ~ 200 d. Chr )

Nu doar căciula, ci întreaga îmbrăcăminte a partului e similară celei purtate de “pileatii” daci.

***

Nu e exclusă o legătură cu această căciulă a unui preot ( “mama”) kogi din Munţii Sierra Nevada, Columbia

—> http://ngm.nationalgeographic.com/ngm/0410/feature3/zoom1.html

____

Numele ursului este în greacă - arctos , în galeză - arth, în albaneză - ari, arush . 

Numele Arcidava ar fi putut însemna “Cetatea Urşilor”, în legătură cu animalul totemic al tribului.

În apropierea Devei există satul Archia, prin care trece pîrîul Valea Ursului. Deci o posibilă denumire dacică transpusă în grai romanic.

În Munţii Ţibleşului vîrful Arcer ar putea fi o urmă a vechiului nume al ursului.

In epoca dacica inclinatia axei Pamantului faţa de planul orbitei era de aproximativ 23 grade 42′, Ptolemeu indicand valoarea de 23 grade 42′.

O înclinaţie de 23 grade spre sud faţă de direcţia est pare să o aibă axa care uneşte, în Munţii Trascăului, Piatra Crăivii ( pe care este cetatea dacică Apulon - vezi de ex http://www.gk.ro/sarmizegetusa/alba_iulia/craiva.htm) cu vârful Colţii Caprei (1212 m) , din apropiere de Întregalde. De pe unul din aceste vârfuri poate fi uşor observat celălalt, distanţa aeriană e de puţin peste 5 km.

Alte directii remarcabile, formate de Piatra Crăivii cu varfuri situate la maximum 8 km distanta aeriana :

- Varful Runcului (878 m) –> Piatra Crăivii - 45 grade N-E

- Dealul Stanii (1111 m) —> Piatra Crăivii - 40 grade N-E -unghi prezentat de axa principala a unor sanctuare din Muntii Orastiei

- Varful Curetului ( 1240 m) –> Piatra Crăivii - 70 grade N-E - de asemenea, in legatura cu axa principala a unor sanctuare din Muntii Orastiei- si cu ziua de 1 Mai

-un vîrf (1064 m) situat la aproximativ 1 km distanţă de Piatra Crăivii se aliniază cu aceasta perfect pe direcţia V-E.
Din păcate încă nu i-am aflat denumirea.

Intreaga zona din jurul Pietrei Crăivii- Apoulon a fost un urias observator astronomic natural, posibil o “scoala astronomica” a dacilor.

Rostul astronomic si desigur religios al Pietrei Crăivii este legat de Soare. Soarele era vazut de pe unele varfuri ca rasarind “din” Piatra Crăivii cu ocazia unor evenimente importante.

Pe unele din varfurile mentionate pot fi plasate sanctuare dacice. Pentru a descuraja braconajul arheologic, trebuie mentionat ca, in toate cazurile, inventarul sanctuarelor dacice s-a dovedit foarte sarac, uneori inexistent.