Istoriile lui Roderick

În sîrbă tvrđava înseamnă “fortăreaţă”. M-a surprins terminaţia în -dava .

Etimologia slavă:

” Proto-Slavic form: tvü?rdú

Grammatical information: adj. o

Accent paradigm: c

Proto-Slavic meaning: `hard, firm, solid’

Old Church Slavic: tvrüdú `firm, solid’ [adj o]

Russian: tve¨rdyj `hard, solid’ [adj o]; tve¨rd `hard, solid’ [adj o], tverda´ [Nomsf], tve¨rdo [Nomsf]

Czech: tvrdy´ `hard, solid’ [adj o]

Slovak: tvrdy´ `hard, solid’ [adj o]

Polish: twardy `hard, solid’ [adj o]

Serbo-Croatian: tvr?d `hard, firm’ [adj o], tvr´da [Nomsf]; C¹ak. tvr?d (Vrgada) `hard, firm’ [adj o], tvrda? [Nomsf], tvr?do [Nomsn]; C¹ak. tr?d (Orbanic´i) `hard, firm’ [adj o], tr~da [Nomsf], tr¯da? [Nomsf], tr?do [Nomsn]

Slovene: tr?d `hard’ [adj o], tr´da [Nomsf]; tvr?d `hard’ [adj o], tvr´da [Nomsf]

Bulgarian: tva¢rd `firm, solid, hard’ [adj o]

Lithuanian: tvi°rtas `strong, firm, solid’ [adj o] 3

Latvian: tvir^ts `strong, firm, solid’ [adj o]

Indo-European reconstruction: turH-d^ho-” ( sursa: www.ieed.nl )

” Proto-Slavic form: tvürdü

Grammatical information: f. i

Proto-Slavic meaning: `citadel, firmament’

Old Church Slavic: tvrüdü `base, citadel, firmament’ [f i]

Russian: tverd’ `firmament (nebesnaja t.), earth (zemnaja t.)’ [f i]

Old Russian: tvürdü `firmament, darkness’ [f i]

Bulgarian: tva¢rd (arch.) `citadel, earth, sky, firmament’ [f i]

Indo-European reconstruction: turH-d^h-i- ” ( sursa: www.ieed.nl )

“Turda” are -cred-  legătură cu cele de mai sus. De remarcat că sensul de bază este “tare, solid”.

La fel Turdaş - locaţie apropiată de Tărtăria, de la care şi-a luat numele şi civilizaţia Vinča-Turdaş.

Numele Turda este “bănuit” de origine dacă.

” Există deasemenea posibilitatea ca varianta dacică °dava, care ar fi evoluat, respectând aceeaşi lege fonetică, la –daa>-da, să se fi păstrat în nume de felul lui Turda, Arcuda etc.” ( S. Olteanu, http://soltdm.com/geo/arts/categs/categs.htm ).

Dar să nu uităm nici de… latinul “turdus” - sturz. “Turdus merula” este denumirea ştiinţifică a mierlei.

Am mai vorbit de cuvîntul “tartru” - care, deşi e “modern” , se pare că are origini foarte vechi, pre-IE.

Sensul numelui “Tărtăria” poate fi de “întăritură”. Poate “fortăreaţă pe malul rîului”(Mureş) - “Tărtă-ria”.

Nu exclud posibilitatea de a însemna “rotund”, “împrejmuit” - înrudit deci cu “toartă”.

La urma urmei şi fortăreaţa e o împrejmuire.

***

Din http://cumpana.wordpress.com/2008/01/02/vechimea-sufixului-as-in-limba-romana/

“Sextil Puşcariu: “… În Turda se pare că păstrăm o compoziţie dacică cu elementul - dava “cetate” (în care v intervocalic a dispărut ca în elementele latine). Întâiul element de compoziţie ar fi Tur-, care e numele unui sat din spropiere şi a pârâului care curge prin acest loc” (LR, p.168).

De altfel, Tur mai apare ca hidronim şi în judeţul Satu Mare, şi ca toponim în acelaşi judeţ.

Turda, ca nume de loc, mai apare, pe lângă cel din jud. Cluj şi în jud. Tulcea, după cum Turdaş este prezent atât în jud. Alba, cât şi în jud. Hunedoara, iar un alt derivat, Turdeni, apare în jud. Harghita.

N. Drăganu mai reproduce şi următoarele toponime: Turda, în jud. Vâlcea, Măgura-Turtzii, în Năsăud etc. Un numa de loc Turda este atestat documentar pe lângă lacul Balaton, între anii 1227, 1234-1270, iar “… la Simon de Kéza sunt menţionaţi: “Nicolaus Turda” şi “praedium Turda”, între anii 1255-1265 (RTO, p.479).

Facem precizarea că Simon de Kéza şi-a scris lucrarea în anul 1282, după concluzia lui Vasile Pârvan din “Românii în cronica notarului anonim al regelui Bela, cercetare comparativă cu celelalte cronici ungureşti şi cronica lui Nestor” (CRISIA, p. 279).

Menţionăm că şi în Ungaria apar localităţi cu nume similare, cum sunt: Tirdas (la sud-vest de Budapesta, dincolo de Dunăre); Bihartorda (la sud-vest de Debreţin).”

***

Posibile semnificaţii a lui “tur”- nume întîlnit la “Cheile Turului” sau ale Turenilor din apropierea oraşului Turda:

1. În albaneză:

turrë “heap, pile, roll”

Etimologia engl. “tower”, din http://www.etymonline.com/index.php?term=tower

“O.E. torr, from L. turris “high structure” (cf. O.Fr. tor, 11c.; Sp., It. torre “tower”), possibly from a pre-I.E. Mediterranean language. Also borrowed separately 13c. as tour, from O.Fr. tur. ”

2. “Proto-Slavic form: tu?rú

Grammatical information: m. o

Accent paradigm: c

Proto-Slavic meaning: `aurochs’

Old Church Slavic: turomú (Supr.) `bull’ [Inssm o]

Russian: tur `aurochs’ [m o], tu´ra [Gens]

Ukrainian: tur `aurochs’ [m o], tu´ra [Gens]

Czech: tur `aurochs’ [m o]

Slovak: tur `aurochs’ [m o]

Polish: tur `aurochs’ [m o]

Serbo-Croatian: tu?r `aurochs’ [m o], tu?ra [Gens]

Slovene: tu?r `aurochs’ [m o]

Bulgarian: tur `aurochs’ [m o]

Lithuanian: tau~ras `aurochs’ [m o]

Latvian: ta°urs `aurochs’ [m o]

Indo-European reconstruction: th₂euro- (tauro-)

Certainty: -

Other cognates: Gk. tau~roj `bull’ [m]; Lat. taurus `bull’ [m]”  (www.ieed.nl)

Corespondentul albanez:

“Albanian form: ter {2} [m] (tg)

Meaning: bull

Proto-Albanian: taur-

Other Alb. forms: tarok [m] (g) {3} `bullock, neat, ox’

Page in Demiraj AE: 384

IE reconstruction: tĢuro-? {1}

Meaning of the IE root: bull

Page in Pokorny: 1083

Greek: tau~roj `bull’

Latin: taurus `bull’

Notes: {1} Non-IE word. {2} With -a- > -e- from pl. ter- < Alb. *tar–¢. {3} Enlargement with -o´k. ” (www.ieed.nl)

3.

Radicalul IE

ter-² “To cross over, pass through, overcome.
Derivatives include thrill, nostril, and trench. ”
“Sanskrit tirati, tarati, he crosses over.” ( http://www.bartleby.com/61/roots/IE528.html )

În română, “a trece”.

În vecinătatea oraşului Turda şi respectiv satului învecinat Tureni există două chei remarcabile - Cheile Turzii şi Cheile Turenilor.

Toponimul “Tirdas” din Ungaria poate avea legătură cu sanscritul tirati.

4. Poate că “Tur” şi “Turda” sunt legate de “Tyras” , vechiul nume al Nistrului.

Din http://en.wikipedia.org/wiki/Dniester#Names

“The older name, Tyras, is from Scythian Iranic *tûra, meaning “rapid”. ”

În chei există, într-adevăr, abrupturi de stînci şi vîltori ale apelor.

***

O problemă în ceea ce priveşte vechimea toponimului Turda ar fi faptul că oraşul s-a numit în epoca dacică “Potaissa”.

În tracă

*thurd- ” ‘to crash, to collapse’ [Old-HighGerman sturzen, German stürzen ‘to overthrow, to fall’] ”

( I. Duridanov, http://members.tripod.com/~Groznijat/thrac/thrac_5.html )

Această etimologie ar putea explica de ce “Potaissa” a devenit “Turda” - a fost o vreme cînd oraşul a fost în ruine, prăbuşit, părăsit.

Din acelaşi dicţionar:

*taru- ” ‘spear’ [Greek dóry ‘tree’ and ‘spear’, Hett. ta-ru- ‘tree, trees’, Old-Ind. dáru- ‘tree’] ”

*stur(ia) ‘country, countryside’ [Old-Bulg strana (Proto-Slavic *starna) ‘country’, Bulg. pro-stor ‘expanse, space’].

Aceasta ar putea fi în legătură cu “Cîmpia Turzii”, o importantă zonă agricolă.

Giarmata, numele unei comune din Timiş, ar putea proveni din numele unei dave dacice, “Germidava” sau “Thermidava”.

Din http://soltdm.com/geo/arts/categs/categs.htm

“Thermidava. Θερμίδαυα, Ptol 2. 16. 7, TSR 202 Dalmatia. Este poate acelaşi cu Γέρματζα (format de la TDM *germ “cald”, coradical cu gr. θερμός). Identificat după poziţia lui, conform coordonatelor lui Ptolemeu, el trebuie să fie acelaşi cu modernul Dhërmiu din Albania, unde sunt ruinele unui oraş antic. Existenţa unui –dava în acel loc are o enormă valoare ştiinţifică, fiind un argument de primă mână în favoarea ipotezei existenţei unei mari enclave dacice în Epirul Nou. Despre caracterul daco-moesian al mai multor toponime din Dardania voi vorbi într-un articol separat.”

De remarcat similitudinea între forma Γέρματζα şi Giarmata.

Din http://ro.wikipedia.org/wiki/Giarmata,_Timi%C5%9F

“Pe teritoriul comunei au fost descoperite urme ale unor aşezări neolitice dar şi materiale de origine daco-romană. În perioada feudală a existat aici un voievodat puternic - voievodatul de Giarmata - care a fost amintit în documente la 1241. Comuna este atestată documentar la 1334-1335, în registrele papale de zeciuaială, sub numele de Zamor Gormat sau Garmad.”

E posibil ca numele aşezării să fi evoluat din Germidava > Gearmada > Giarmata.

Numele a fost probabil deformat pentru a avea înţeles în maghiară (Temesgyarmat  = “Colonia Timişului”).

Coincidenţa cu numele unei aşezări din Albania nu e o problemă - localităţile sunt suficient de îndepărtate geografic pentru ca numele lor să coincidă fără a fi creat confuzii.

Numele Deva este sau a fost purtat de unele ape curgătoare mici din spaţiul carpatic românesc.

Una din ele se afla pe teritoriul oraşului Deva, reşedinţa judeţului Hunedoara.

Din www.orasuldeva.ro :

“Valea Devii era un pârâu mic, ce curgea chiar la ieşirea din Deva şi intrarea în satul Mintia. Se vărsa tot în Mureş. ”

O altă Vale a Devei ( Devii ) există în judeţul Alba.

( sursa hărţii - cartea “Drumeţind pe văile apelor repezi” de Paul Decei )

***

Un indiciu asupra etimologiei cuvântului “Deva” poate fi rădăcina indo-europeană dheu- “ a curge”

Din http://www.bartleby.com/61/roots/IE99.html

“dheu-¹

To flow. a. dew, from Old English daw, dew; b. sundew, from Middle Dutch dau, dew; c. Germanic compound *melith-dauwaz (see melit-). a–c all from Germanic *dauwaz, dew. (Pokorny 1. dheu- 259.)”

E posibil deci ca numele Devei să nu fie legat nici de “dava” - “aşezare”, nici de slavul “Deva” - “fecioară”, ci de un cuvânt desemnând un curs ( probabil mic ) de apă.

***

Din câte se pare cuvântul “debit” nu provine din radicalul “dheu”. Vezi http://fr.wiktionary.org/wiki/d%C3%A9bit

Există un aliniament natural de vîrfuri de munţi care începe din Piatra Coziei şi continuă (spre sud-vest) cu vîrfurile: Dealul Fîntînii, Cornetu, Druja, Plopii. La foarte mică distanţă de această dreaptă se află alte vîrfuri: Dicu, Hăugu (remarcabil acest nume) , Pohia. Direcţia axei Dealul Fîntînii- Piatra Coziei este de aproximativ 22 grade nord faţă de direcţia est.

Harta scanată nu ajută prea mult, fiind nevoie - evident- de mai multă exactitate

http://img72.imageshack.us/img72/4664/ruscamh0.jpg

Un fapt extraordinar, cel puţin la prima vedere, despre satul Călacea, judeţul Timiş:

“Cele mai vechi mărturii care s-au descoperit pe terioriul Călacei sunt fragmente de obiecte de factură dacică care datează din secolele I î.Hr - I d.Hr. Rămăşiţe mai mult sau mai puţin bogate s-au descoperit şi cu referire la perioadele intermediare începutului de mileniu şi evului mediu târziu. Prima atestare documentară datează din 1311, când localitatea este amintită într-un document cu numele de Kalandava (!!!). Ulterior au avut loc mai multe menţionări în documente cu privire la nobilii şi proprietarii locali (în 1341, cu numele de Kalacha, în 1349, 1414, etc.).”
(http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/C%C4%83lacea)

O “DAVA” în secolul al 14-lea… e posibil ?

S-ar putea spune, evident, că de fapt e o terminaţie slavă în -ova sau -eva etc.

Există mai multe localităţi cu numele Călacea. Mai avem Călata, Călene, Călan, Colun.

Ultimul nume desemnează şi măgarul sălbatic, prezent în fauna istorică a României.