Teofil Tripo’s blog!

A fost cândva… şi c-un fior pe pleoape,
ne-om aminti sub viţă şi smochin.
A fost cândva un nesfârşit de ape…
Şi Duhul Sfânt plutea ca un suspin…

Deodată-n larg a răsunat Cuvântul!
Şi nevăzutul se făcu atom.
Isus umplea cu bogăţii pământul
când făuri ca frate-al Său pe om.

De dragul lui venea ades în luncă
şi tot ce-avea pe-acest pământ i-a dat.
Un singur rod, o singură poruncă,
purta un singur sâmbur de păcat.

Dar într-o zi se auzi-n ţărână:
“Gustaţi din rod şi fiţi ca Dumnezeu!”
Şi omu-a-ntins către păcat o mână,
iar Cel Viclean l-a prins în lanţu-i greu.

A plâns în cer o inimă frăţească.
Dar nu-i putea ascunde-al faptei blam.
Ci trebuia un preţ să se plătească.
Şi fu gonit şi rob Adam.

Nemaiavând nimic să-i aparţie
spre-a se plăti din lanţul Celui Rău,
S-a dat Isus pe Sine însuşi Sie,
căci numai El era deplin al Său.

Astfel din jertfă s-a născut iubirea.
Şi proslăvindu-Şi Fiul pe Calvar,
Cel ce-i mai sus decât nemărginirea,
ne-a dat, prin El, nemărginirea-n dar.

Ne-a îmbrăcat în sclipitoare haină.
Şi-n pasul veşniciilor ce vin,
mereu deplin vom şti oricare taină
şi taine noi vor rămânea deplin.

A fost cândva… vor spune cronici sfinte.
Şi n-or mai fi nici lacrimi, nici nevoi.
De cele vechi nu ne-om aduce-aminte,
când vom străbate veşnic ceruri noi.

Dar ca să ştim ce frângere grozavă,
ce fără margini preţ a dat Isus,
oricât vom fi urcaţi din slavă-n slavă,
al crucii nimb va rămânea mai sus.

Poezie scrisă de Costache Ioanid

Au ieşit. Teoretic erau salvaţi de la moarte. Au ascultat de voie, de nevoie, însă mintea lor nu era focalizată pe libertatea pe care Dumnezeu le-o dădea, ci pe ce lăsau în urma lor. Noi nu mai suntem în lume, dar, poate ne preocupă mai mult lumea decât să fim centraţi în Dumnezeu, în libertatea lui Dumnezeu. Sunt în pustie cu Dumnezeu şi sunt liber de faraon, de munci inutile, de vânătăi, lacrimi, umilire, apăsare, moarte. Oare ştim să apreciem îndeajuns că Dumnezeu ne-a făcut fii ai Lui, care să trăim în libertatea spirituală a Duhului Sfânt?  Sufletul nu mai este încătuşat în legăturile blestemate ale păcatului, ci suntem o făptură nouă în Cristos. Fiul umblă cu capul ridicat, uns cu undelemnul autorităţii Tatălui, are inel pe deget, îmbrăcat în haina neprihănirii şi păşeşte cu demnitate. Oare de ce nu umblăm aşa. De ce a rămas întipărit în noi mentalitatea robului. Dumnezeu nu ne-a scos dintr-o robie ca să ne bage în alta: ” Pe cine face Fiul liber, este cu adevărat liber”. Richard Wurmbrand dansa în celulă în prezenţa Sfântului Dumnezeu care îl vizita şi-l cerceta şi-i spunea că zidurile nu reprezintă nimic, ci,  libertatea pe care i-o dă Isus, aceea este reală şi trebuie să trăiască în ea. Şi a trăit această libertate înainte să iasă din celulă. Obstacole în calea libertăţii.

Prejudecăţile.

Slăbănogul nu a zis: nu mă ridic pentru că nu ştiu cum vor reacţiona ceilalţi. Cum să sar sus după 38 de ani, e zi de Sabat. În prezenţa Domnului Isus facem uneori lucruri neobişnuite. Femeia păcătoase nu a primit ordin să ungă picioarele Domnului Isus, să le spele cu lacrimi şi să le şteargă cu părul. A făcut-o fără să-i pese de nimeni, a făcut-o din toată inima,pentru Domnul şi a fost plăcut Domnului Isus.

Mentalităţile.

Tata a fost rob eu de ce să fiu altceva. El nu a realizat mare lucru în viaţă nici eu nu voi fi altfel. Isus rupe această mentaliate generaţională. Tu trebuie să fii ca Tatăl tău din ceruri, desăvârşit.

Soluţii.

Dezlegare de trecut.

Ezechiel când a mers în valea cu oase, priveliştea a fost şocantă. Oase umane. Vorbeau despre ceva. Vorbeau despre o luptă pierdută, şi nici măcar nu a fost cine să le îngroape. Dumnezeu spune: vorbeşte! Proclamă, prooroceşte, aşa să zici….Nu te uita ce a fost, ce s-a întâmplat, fă ce-ţi spune Dumnezeu. Suntem saturaţi de critici, de cei care contabilizează şi contabilizează tot ce e negativ. Unde sunt predicatorii care vorbesc ceea ce le spune Dumnezeu să proclame viaţa, ca oasele se se adune, şi Duhul Lui Dumnezeu să dea viaţă în ele, să se ridice nu un om din această vale ci o naţiune. Dumnezeu vrea stfel de bărbaţi, astfel de femei care să se ridice în Duhul rugăciunii la tronul măririi lui Dumnezeu şi să nu înceteze a se ruga până nu primesc răspuns.

Mai mult ce spune Dumnezeu nu ce ştiu eu.

Eu îi cunosc pe egipteni. Nu e chip de ieşire. Îl cunosc şi pe Moise. Nu ne poate scoate. E un bâlbâit. Nici măcar nu ne poate reprezenta cumsecade în faţalui faraon. Moise vine şi spune: Dumnezeu m-a trimis să vă spun că a venit finalul. Este hotărâre din cer să plecăm.Eu am plecat înaintea voastră. Am fugit şi Dumnezeu m-a adus înapoi pentru voi. Ieşiţi. Pregătiţi-vă să plecaţi Dar, ce va fi cu…Dumnezeu va purta de grijă, voi fiţi gata.

Şi au ieşit, cu mic cu mare, au scăpat de robie, de-acum am putea afirma că erau liberi. Trec prin mare (botezaţi în nor şi mare pentru Moise), scapă de oştile lui faraon, Dumnezeu în mijlocul lor zi şi noapte. Se întâmplă, în schimb ceva uluitor: rămân robi în mintea lor, în loc să mărsăluiască ,se târăsc, în loc să salte de bucurie în strigăte de biruinţă, se complac: nu ştim de ce ne-a scos Dumnezeu, nu ştim ce vrea cu noi, era mai bine să ne lase în pace. Astfel de oameni se obosesc unii pe alţii, îl obosesc pe Moise şi chiar pe Dumnezeu.

Nu mai eşti în lume, ai ieşit, te-ai botezat (ai trecut prin mare) şi acum numai ştii încotro, la ce bun.

Iată ce spune Dumnezeu:

” Eu Dumnezeu vreau..” Vreau să nu mai fiţi robii altora, Eu vreau să-mi fiţi Mie un popor de preoţi, vreau să chemaţi Numele Meu în orice loc, vreau să nu mai zidiţi piramide ci să-mi zidiţi Mie altare, vreau să aveţi o ţară, şi să-mi fiţi temple şi să locuiesc cu voi şi slava Mea să fie peste voi.

Sheber

Sună atât de bine. Au şi ascultat până la un punct. Mergeau înainte şi nu propăşeau. Ceva se întâmpla. Nu puteau lua ritmul derulării planului lui Dumnezeu. Peştele era prea mare pentru tigaia lor mică. Şi ce au făcut: au aruncat peştele.

Dumnezeu are un loc special unde te duce ca să te desfacă de Egipt, de pepeni, de bani,de tine însuţi şi de alţii. Acesta este locul frângerii, al zdrobirii. Dacă ieşi de aici viu, intri în Sheberul Lui, locul libertăţii adevărate, a speranţei noi. Atunci începi să experimentezi noua dimensiune a sfinţeniei Sale, a focului prezenţei Sale. Şi nu te mai laşi de El, pentru totdeuna, este Sheberul Lui, locul sfânt unde te călăuzeşte din priviri, nu trebuie să-ţi spună nimic, ştii ce vrea, cunoşti inima Lui de Dumnezeu, de Tată. Oriunde mergi poţi să auzi paşii Lui. Îl cunoşti. Îl iubeşti chiar dacă nu ţi-ar da nimic, pentru că Îl cunoşti atât de bine. Doar îţi este Tată!

Matei 3:1-12

Americanii care stau în zonele mai reci iarna se duc în sud, ei sunt oameni ordinari, cei extraordinari merg la Montreal, în nord, nu se tem de frig. “Cei ce sunt în casa Domnului tot mai pot să laude pe Domnul”. După Crăciun, An Nou ce am putea să mai spunem. La 6 ianuarie este o Sărăbătoare care în multe Biserici nici măcar nu este pomenit: botezul Domnului Isus. Azi vom analiza 4 teze ale botezului: originea, autoritatea, semnificaţia şi practica botezului.

1. Este botezul opţional sau obligatoriu? It’s up to me or it’s up to Him?

Când, cum şi cine trebuie să primească botezul? Există patru atitudini greşite despre botez: atitudinea fariseilor şi a saducheilor(care vroiau să se boteze de formă), negarea obligativităţii, falsificarea semnificaţiei, înlocuirea cu altceva.

Unde apare pentru prime dată botezul în Biblie? Baptiştii spun că la Ioan Botezătorul (în engl. John the Baptist). În 1 Cor. 10:1-3 scrie că botezul semnifică ieşirea din robie (egipteană), Dumnezeu îşi scoate poporul din robie “botezaţi în nor şi în mare, pentru Moise…” Unde apare prima dată Botezul în Biblie. În V.T. Cine a spus? fratele Levi (cui îi pasă de fratele Levi), dar este fratele Pavel care a scris. Evenimentul ieşirii din robie a marcat poporul lui Dumnezeu. A fost manifestarea vizibilă a puterii lui Dumnezeu, au trecut prin mare ca pe uscat. Reţinem: au fost botezaţi pentru Moise. Moise era un prooroc, aducea revelaţie, prin el a venit legământul mozaic, legea, Dumnezeu spune: “stau de vorbă cu el faţă-n faţă”. Moise a proorocit despre Domnul Isus :” Dumnezeu va ridica un prooroc ca şi mine de el să ascultaţi”. Gal. 3:26-27 spune că în Noul Legăm botezul este pentru Hristos aşa cum în vechime a fost pentru Moise.

Ioan Botezătorul vine cu mesajul pocăinţei şi cu botezul, dar acest botez nu este numia al lui Ioan , ci este al lui Dumnezeu. Dumnezeu îl foloseşte pe cel mai mare dintre prooroci să aducă mesajul botezului, pentru că avea importanţă mare.

O dată Domnul Isus este întrebat cu ce putere faci tu aceste lucrări? Şi Eu vă pun o întrebare: de unde botezul lui Ioan? Dacă Domnul Isus pune problema înseamnă că era o temă majoră. Doctorii în teologie se sfătuiesc repede: dacă spun că a venit din cer, atunci dece nu l-au primit, dacă spunem că a venit de la oameni ne omoară norodul, pentru că toţi ştiau că Ioan era un mare prooroc. Răspuns oficial: nu ştim. Cum ar spune un profesor de matematică la întrebarea cât e 3X6, răspuns: nu ştiu. Luca 7.30: TOT NORODUL CARE L-A AUZIT PE ISUS AU DAT DREPTATE ŞI AU PRIMIT BOTEZUL.

Semnificaţia nr.1 a botezului: să dai dreptate lui Dumnezeu. Domnul Isus vine din Galilea la Iordan (face o călătorie) să se boteze. Gala Galaction: “Ioan trebuie să împlinim toată dreptatea lui Dumnezeu”. Să dai dreptate lui Dumnezeu, iată prima semnificaţie. Cine eşti tu să spui lui Dumnezeu că nu are dreptate…

Dar,  fariseii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei neprimind botezul Lui. Dumnezeu face plan pentru om. Poate omul să-l zădărnicească? Da. Cum? neprimind botezul, Lui. Mesajul lui Ioan avea un punct focal: pocăinţa, celor ce cred şi mărturisesc păcatele. Botezul are de-a face cu mărturisirea păcatelor. Nu este doar să-L enumerăm.

“Cine îşi mărturiseşte păcatele nu propăşeşte…”

A mărturisi din gr. homologeo=a omologa, a pune de-acord cu un standard…

Dumnezeu spune: eşti păcătos, eu spun : da Doamne, aşa este. Când îţi mărturiseşti păcatele, te botezi, dai dreptate lui Dumnezeu. Botezul era popular aş că au venit fariseii şi saducheii, dar Ioan nu se bucură ci spune: “vipere”… Pocăinţa, te apropie de cer şi cerul de tine. Prin pocăinţă intrăm în botez şi apoi continuăm călătoria mai departe. Pocăinţa este oxigenul sufletului. Dar, iată că vine cineva care nu avea nevoie de pocăinţă, pentru că era fără păcat, totuşi înfăptuieşte botezul. De ce?

a) pentru că ceea ce face Ioan a venit de us, iar Isus trece prin procedura dată de sus

b)pentru noi ca să ne arate ce trebuie să facem.

” Un singur Domn, o singură credinţă un singur botez”.

Credinţa şi pocăinţa preced botezul. Biblia spune că a ieşit din apă, înseamnă că a fost scufundat în apă, baptizo=imersiune. Mat 28. Marea Trimitere. Domnul Isus se ocupă de botez şi după înviere. Ucenicia precede botezul, El spune să-i faceţi ucenici şi să-i botezaţi. Botezul în numele lui Isus era pentru evrei. Pentru evrei nu era problema să creadă în Iehova ci în Isus (Marcu 16: 15-16)

Botezul a II oară în Numele lui Isus este un infantilism spiritual. Ce e cu tâlharul de pe cruce. El nu s-a botezat. Nu te băga la tâlhari, apoi nu eştii pe o cruce, iar tâlharul face mărturisirea: Tu eşti împărat! Ioan 3:22, Ioan Îl confirmă pe Isus ca Fiu al lui Dumnezeu, v.22 Isus boteza împreună cu ei. Cine a botezat ucenicii. Unii au fost botezaţi de Ioan au fost ucenicii lui Ioan. Cine l-a botezat pe Pavel? Anania. Isus a omologat botezul lui Ioan, a vestit a celaşi mesaj.

Modelul nostru este modelul Bisericii primare, Fapte 2 . Noi nu practicăm ce a fost în sec XVII. E botezat cine primeşte mărtuiria (aceasta exclude botezul copilaşilor). Copilaşul nu poate primi mărturia şi nu poate mărturisi. Un copil în clasa a VII a face probleme de matematică, fizica etc, aşa dar poate fi botezat dacă crede, se pocăieşte şi mărturiseşte. Un om este adăugat la Biserică după ce a fost botezat. Omul care primeşte mărturia şi botezul, frecventează Bierica. Uni zic: eu mă bucur utoţi, întrebarea e cucine suferi’ Nimeni nu poate contesta obligativitatea botezului. Pavel l-a schimbat pe rabinul Gamaliel cu rabinul Isus. În Fapte 16 scrie că temnicerul din Filipi a fost botezat el şi casa lui. Unii spun că sigur erau şi copii. Nu scrie. Scrie că apoi au şezut la masă cut toţii şi s-au bucurat.

 Prin botez intri într-o aventură cu Dumnezeu, o călătorie. Botezul e un început nu un final. Noi nu trebuie să fim creştini prăfuiţi. Suntem oameni noi pentru o lume nouă.

 Preluat din expunerea pastorului Levi Marian la Montreal. 

Ieri 01.21.08, duminică, am avut marea bucurie să-l reîntâlnesc pe pastorul Levi Marian după cel puţin 10 ani. I-am sorbit vorbele rostite la amvonul Primei Biserici Baptiste Române din Montreal. Este un om minunat. De 16 ani este pastorul Bisericii Baptiste Române din New-York şi profesor de matematică. A venit cu maşina din New-York, nu ştiu exact câţi kilometri, dar cred că  în jur de 900. Notiţele predicilor le veţi găsi la rubrica predici.