Teofil Tripo’s blog!

 Toate pozele si imaginile de pe internet sunt o pală asemănare cu ceea ce este în realitate această minune a naturii care se chemă Niagara. Toata zona din partea canadiană şi americană este amenajată ca să încânte ochii şi inima vizitatorului. De la Montreal sunt în jur de 700 km pâna acolo şi pe partea opusă a cascadei este SUA şi se vede drapelul American,  hoteluri impunătoare iar malul este împânzit de turişti îmbrăcaţi in impermeabile de culori ţipătoare, galben sau portocaliu, toţi la fel, parcă ar fi o colonie de pinguini. Pe partea canadiană cascada se află în localitatea Niagara Falls care este un oraş turistic, special amenajat cu hoteluri, zone de agrement, localuri de distracţii, jocuri, pe stradă poţi să vezi caleşti ca din poveşti, trase de cai, magazine de suveniruri, autobuze cu ghizi elegant îmbrăcaţi etc.Un fenomen interesant este ca uneori din cer senin plouă, aparent, din cauza vaporilor  de apă de la cascadă purtaţi de curenţii de aer. Deşi nu e ploaie reală, totuşi seamană perfect cu o ploaie veritabilă cu picuri mărunţi, în România am spune că e “mocănească”. La baza cascadei sunt locuri special amenajate ca să mergi jos şi să vezi de aproape şi să auzi tunetul tumultului de ape căzând parcă din cer şi producând un fior adânc, divin.În norul din faţa cascadei se poate vedea uneori un curcubeu splendid, enorm, cu baza în barca de turişti de la poale, arcuindu-se până la cer, dîndu-ţi impresia că este prezentă divinitatea în acel loc. Sute şi mii de camere  de luat vederi, turişti din toate naţiile, maşini cu şoferi care caută loc de parcare cât de repede ca să poată veni  la cascadă.Am plecat cu senzaţia că a fost puţin să petrecem acele câteva ore, dar, trebuia să ne îndreptăm spre Kitchiner unde ne aşteptau gazdele să petrecem noaptea la ei, iar a doua zi, fiind duminică trebuia să fim la Biserică, dimineaţa în Kitchiner, iar după-amiază în Toronto. Cu ce am rămas?  Cu imaginea unui spectacol ceresc care m-a dus cu gândul la tronul lui Dumnezeu din care curge un râu de apă vie, cu ceva care depăşeşte ordinarul, monotonismul cotidianului, cu o dorinţă vie de a-L venera şi respecta pe Dumnezeu care a creat acest loc atât de unic. Am realizat încă o dată cât de minusculă e gândirea omenească în comparaţie cu înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu. Acest spectacol va continua, undeva, unde totul este real şi neatins de rău, unde voi  zâmbi de bucurie, acolo unde şi florile cântă şi aerul este plin de unduirea muzicii divine, unde apele sunt  vindecătoare iar oamenii vor fi ca îngerii! Acolo vreau să fi şi eu.