Teofil Tripo’s blog!

„Să vorbeşti copiilor lui Israel, şi să le spui: Oricine va blestema pe Dumnezeul lui, îşi va lua pedeapsa pentru păcatul lui.” ( Lev. 24 : 15) 

Blestemul este o realitate, dar nu trebuie sa devina normalitate.   

„ Dumnezeu a zis şarpelui: blestemat eşti ( nu vei fi), eşti acum, între toate vitele.” (Gen 3: 14) 

De ce a fost şarpele blestemat? Pentru ca s-a lăsat folosit de cel rău, a fost unealta lui şi se pare ca a avut şi alta variantă. 

Omul a devenit cauza din pricina căruia tot pământul a fost blestemat. 

„ blestemat este acum pământul din pricina ta!” (Gen 3: 17) 

Dumnezeu ne-a ales pe noi să fim purtători ai binecuvântarii.  

„ blestemat eşti şi tu…”, adică omul (Gen 4: 11).

Astfel şi omul a fost blestemat. 

Dumnezeu ia o nouă decizie ca urmare a jertfei lui Noe:

²¹Domnul a mirosit un miros plăcut; şi Domnul a zis în inima Lui: “Nu voi mai blestema pământul, din pricina omului, pentru că întocmirile gândurilor din inima omului sunt rele din tinereţea lui; şi nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am făcut. ( Gen 8:21)

Cât va fi pământul nu va înceta ciclul semănat-secerat, căldură-frig, zi-noapte.

„¹Dumnezeu a binecuvântat pe Noe şi pe fiii săi, şi le-a zis: Creşteţi, înmulţiţi-vă, şi umpleţi pământul.”(Gen 9: 1)

Blestemul nu are putere dacă nu este întemeiat. 

“Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: Dacă păcătuieşte nevasta cuiva faţă de bărbatul ei, şi-i este necredincioasă;  

¹³dacă altul se culcă cu ea, şi lucrul este ascuns de bărbatul ei; dacă ea s-a pângărit în ascuns, fără să fie vreun martor împotriva ei, şi fără să fie prinsă asupra faptului; -  

¹⁴şi dacă bărbatul este apucat de un duh de gelozie şi are bănuieli asupra nevestei lui, care s-a pângărit, sau dacă este cuprins de un duh de gelozie şi are bănuieli asupra nevestei lui, care nu s-a pângărit; -  

¹⁵omul acela să-şi aducă nevasta la preot, şi, ca dar de mâncare pentru ea, să aducă a zecea parte dintr-o efă de floare de făină de orz; să nu toarne untdelemn pe ea, şi să nu pună tămâie pe ea, căci acesta este un dar de mâncare adus pentru gelozie, un dar de descoperire, care descoperă o fărădelege.  

¹⁶Preotul s-o apropie, şi s-o pună să stea în picioare înaintea Domnului.  

¹⁷Preotul să ia apă sfântă într-un vas de pământ; să ia ţărână de pe podeaua cortului şi s-o pună în apă.  

¹⁸Preotul să pună pe femeie să stea în picioare înaintea Domnului; să descopere capul femeii, şi să-i pună în mâini darul de mâncare adus pentru descoperire, darul de mâncare adus pentru gelozie; preotul să aibă în mână apele amare aducătoare de blestem.  

¹⁹Preotul să pună pe femeie să jure, şi să-i zică: “Dacă nici un om nu s-a culcat cu tine, şi dacă, fiind sub puterea bărbatului tău, nu te-ai abătut de la el ca să te pângăreşti cu altul, să nu-ţi facă nici un rău aceste ape amare aducătoare de blestem! “ (Num. 5: 12-19)

Femeia în situaţie trebuia să bea apă amară ( apă cu ţărână). Dacă nu s-a culcat cu nici un alt  bărbat apa aceasta nu avea nici un efect.

Blestemul nu acţionează neîntemeiat.

²Cum sare vrabia încoace şi încolo şi cum zboară rândunica, aşa nu nimereşte blestemul neîntemeiat. – ( Prov. 26 :2)

Dumnezeu poate sa schimbe blestemul în binecuvântare venit fără temei din exterior, pentru că eşti iubit de El. 

⁵Dar Domnul, Dumnezeul tău, n-a voit să asculte pe Balaam; şi Domnul, Dumnezeul tău, a schimbat blestemul acela în binecuvântare, pentru că tu eşti iubit de Domnul, Dumnezeul tău. ( Deut. 23 : 5)

Viaţa în păcat aduce blestem.

³³Blestemul Domnului este în casa celui rău, dar locuinţa celor neprihăniţi o binecuvântează. (Prov. 3: 33)

Călcarea legilor aduce blestem la nivel naţional.

⁶De aceea mănâncă blestemul ţara, şi suferă locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor; de aceea sunt prăpădiţi locuitorii ţării, şi nu mai rămâne decât un mic număr din ei. ( Isaia 24 : 6)

Toţi cei care au spus da lui Dumnezeu când i-a chemat în lucrare şi o fac cu indiferenţă, sunt expuşi. 

¹⁰Blestemat să fie cel ce face cu nebăgare de seamă lucrarea Domnului, blestemat să fie cel ce îşi opreşte sabia de la măcel! ( Ier. 48 : 10)

Nu poţi să te complaci în blestem, pentru că vei fi respins de tot, în cele din urmă. 

⁴¹Apoi va zice celor de la stânga Lui: “Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui! ( Mat. 25 : 41)

Toţi cei care sunt călcători de lege sunt sub blestem. 

¹⁰Căci toţi cei ce se bizuiesc pe faptele Legii, sunt sub blestem; pentru că este scris: “Blestemat este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă.” ( Gal. 3: 10)

Dar, Hristos a venit să rupă blestemul în viaţa noastră, şi să repare efectele necruţătoare ale acesteia!  

¹³Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi, - fiindcă este scris: “Blestemat e oricine este atârnat pe lemn” – ( Gal. 3 : 13)

Diferenţa între încercare şi blestem

Când Dumnezeu îl duce pe slujitorul Lui într-o încercare, acesta trebuie să dovedească virtute, credincioşie, răbdare, perseverenţă, dependenţă de Dumnezeu, şi din atitudinea lui, Dumnezeu îşi ia slavă, este glorificat înălţat şi onorat.( Vezi istoria lui Iosif)

Diferenţa între blestem şi încercare este că blestemul are o  cauză care este străina de Dumnezeu, este înafara voii lui Dumnezeu, Dumnezeu nu vrea să fii blestemat, dar tu prin ceea ce decizi, vorbeşti şi faci, intri în sfera în care acţionează blestemul.

Debut şi cauze care generează blestemul:

1. Necredincioşia faţă de Dumnezeu este una din cauzele principale. Aceasta înseamnă că deliberat decid să fac ceva ce contravine voii lui Dumnezeu, persist în această stare.

2. Neascultarea de cuvântul Scripturii, de atenţionarea lui Dumnezeu prin slujitorul Lui,  de prooroc, de cuget.

3. Răzvrătire, necinstirea părinţilor.

4. Furt, înşelăciune, jurământ fals.

5. Auto blestem : legăminte interioare, juruinţe, declaraţii prin cuvinte rostite şi repetate ( să mă bată… , lua-m-ar…, fir-aş al …, sunt un ratat, lovi-m-ar…)

6.Implicare in ocultism, magie, idolatrie, vrăjitorie.

Efecte immediate sau de lungă durată.

1.Întristarea lui Dumnezeu

2.Închide posibilitatea revelaţiilor din partea lui Dumnezeu

3.Blochează darurile Duhovniceşti

4. Afecteaza relaţiile în mod negativ. În familie : neînţelegeri, certuri persistente, mânie, răbufniri necontrolate, înjurături, toate împotriva voinţei celor în cauză

5.Presiune mentală

6.Insomnie

7.Lipsa păcii ( nelinişte, tulburare)

8.Dezorientare în planurile de viitor.

9.Depresie.

Efectele blestemului nu pot fi reparate peste noapte. Chiar dacă te pocăieşti, s-ar putea ca să nu se poată fi remediat totul dintr-o dată. 

^“Dar dacă nu vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă nu vei păzi şi nu vei împlini toate poruncile Lui şi toate legile Lui, pe care ţi le dau astăzi, iată toate blestemele care vor veni peste tine şi de care vei avea parte. ” (Genesa 28.1.)

Blestem care va persista în cetate şi pe câmp, va fi continuu,  nu spontan şi nu sporadic 

¹⁶Vei fi blestemat în cetate, şi vei fi blestemat pe câmp.

Coşul cu care aduni roadele de pe câmp va fi goală, la fel postava în care faci pâinea, nu vei avea pâine, sau vei avea o pâine rea.

¹⁷Coşniţa şi postava ta vor fi blestemate.

Copilul, rodul trupului tău, rodul pământului, roadele, spicele vor fi slabe, în loc de ciorchini vor fi boabe, merele ca nucile, cireşele mâncate de păsări. Mieii vor fi slabi şi betegi, mâncaţi de lupi, furaţi, viţeii la fel.

¹⁸Rodul trupului tău, rodul pământului tău, fătul vacilor tale şi fătul oilor tale, toate vor fi blestemate.

La venire, când te întorci acasă, veşti rele, pagube, neînţelegeri. La plecare nu vei putea pleca în pace.

Va veni împotriva ta turbarea – va trebui sa lupţi ca să nu înnebuneşti 

²⁰Domnul va trimite împotriva ta blestemul, tulburarea şi ameninţarea, în mijlocul tuturor lucrurilor de care te vei apuca, până vei fi nimicit, până vei pieri curând, din pricina răutăţii faptelor tale, care te-a făcut să Mă părăseşti.

Amenințarea – nu te vei simți în siguranță nici dacă vei fi înconjurat de trupe speciale, vei trăi în frică și teroare. Toate acestea duc la nimicire finală, morți subite, neașteptate. Dumnezeu nu se uita la fața omului. Aceste lucruri vor veni peste tine pâna vei pieri, curând, repede, mai repede decât crezi, din pricina răutăţii faptelor tale. Responsabilitatea este a ta 100%.

 „ pentru că aceste fapte te-au făcut să mă părăseşti.”

v.21 vei fi lovit de ciumă ( spiritul morţii) te va asalta.

v.22 Domnul te va lovi cu lingoare, friguri, obrinteală, căldură arzătoare, secetă, rugină în grâu, tăciune. Toate te vor urmări, până vei pieri, vei muri de foame, în dureri, febră şi chimuit., împins, aruncat, umilit, batjocorit.

v.23. Cerul va fi roşu, de aramă, pământul ca de fier.

v.24. Nu numai că va lipsi ploaia dar va fi praf şi pulbere, până vei fi nimicit, pentru că nu meriţi să trăieşti.

v.25. Vei fi bătut, nu te vei putea apăra ( târât, împins, aruncat, umilit, batjocorit, discreditat, te vei simţi un nimeni. Vei fugi, vei fi fugar.)

v.26 Vei muri şi nu va plânge nimeni după tine. Vei fi uitat.

v.27 Boli de piele: la fund, râie, pecingine. Nu vei putea să te vindeci!

v.28 Nu vei putea gandi coerent. Memorie slabă.

v.29 Nu vei avea noroc, propăşire, vei lucra degeaba, nu vei avea ajutor.

v.30 Când vei dori să-ţi întemeiezi o familie nu vei reuşi pentru că logodnica ta va fi luată de altul. Casa pe care ai construit-o nu vei putea sta în ea. Via ta va fi luată.

v.32. Îţi vei pierde copiii. Mâna ta va fi neputincioasă.

v.34. Tot ce vei vedea te va face să înnebuneşti.

v.35. Vei fi plin de boli.

v.36. Vei fi dus în robie şi vei sluji altor dumnezei, de lemn şi de piatră, împotriva coştiinţei tale.

v.37. Ca popor vei fi de râsul tuturor ( nu vei avea cinste).v.38. vei semăna mult vei culege puţin.

v.39. Vei lucra în vie şi nu te vei alege cu nimic.

v.40. Fii şi fiice luate în robie.

v.41. Omizi.

v.43. Străinul de lângă tine se va ridica, tu te vei pogorâ tot mai jos.

v.44.Vei cere împrumut de la cine nu-ţi va plăcea, vei fi coadă el va fi cap.

v. 46-47  Ele vor fi semne veşnic pentru tine şi sămânţa ta, pentru că n-ai slujit lui Dumnezeu în belşug cu bucurie şi dragă inimă.

v.63. După cum Domnul are bucuria să vă facă bine şi să vă înmulţească , tot aşa se va bucura să vă piardă şi să vă nimicească.

v.66.Nu vei fi sigur pe viaţa ta, vei fi fricos

Înnoirea legamântului Deuteronom 29.

¹⁹Nimeni, după ce a auzit cuvintele legământului acestuia încheiat cu jurământ, să nu se laude în inima lui şi să zică: “Voi avea pacea, chiar dacă aş urma după pornirile inimii mele, şi chiar dacă aş adăuga beţia la sete.”

Nimeni să nu zică : nu va fi aşa, şi să trăiască după ideile lui.  

²⁰Pe acela Domnul nu-l va ierta. Ci atunci mânia şi gelozia Domnului se vor aprinde împotriva omului aceluia, toate blestemele scrise în cartea aceasta vor veni peste el, şi Domnul îi va şterge numele de sub ceruri.

Una e să-ţi ceri iertare, alta să primeşti iertare. Gelozia Domnului se va aprinde şi-i va şterge numele de sub ceruri.

Deut. 30 :1-2¹“Când se vor întâmpla toate aceste lucruri, binecuvântarea şi blestemul pe care le pun înaintea ta, dacă le vei pune la inimă în mijlocul tuturor neamurilor între care te va risipi Domnul, Dumnezeul tău, dacă te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tău, şi dacă vei asculta de glasul Lui din toată inima ta şi din tot sufletul tău, tu şi copiii tăi, potrivit cu tot ce-ţi poruncesc azi.

v.3 voi avea milă.

Dumnezeu îţi va tăia împrejur inima şi vei iubi pe domnul Dumnezeul tău, cu toată inima, şi din tot sufletul, ca să trăieşti. 

v.6 Vei iubi – este o profeţie

v.19. ţi-am pus înainte: viaţa şi binecuvântarea; moartea şi blestemul.

Tu alege! Ca să trăieşti tu şi sămânţa ta.

Binecuvântarea, nu printr-o rugăciune, doar, ci, prin ALEGERE, iubind pe Dumnezeu, ascultându-L, lipindu-te de El. Binecuvântarea vine când alegi bine.

Nu mai trăi în blestem. Trăieşte în binecuvântare. Blestemul poate fi rupt! 

Când vorbim despre Dumnezeu, vorbim despre cea mai măreaţă persoană din întreg Universul. El este atât de mare încât pământul şi cerul nu-L pot cuprinde. 

„ Măreţia Lui este mai presus de pământ şi ceruri.”  PS. 148: 13  

Dumnezeu în toată Biblia a rânduit zile de sărbătoare în cinstea Lui, unde fiecare om trebuie să se bucure de Dumnezeul Iehova, să se îmbrace în sărbătoare, se se ungă cu cel mai scump untdelemn şi să cânte cu toată bucuria, să prăznuiască. Nu de frică, nu din obligaţie, ci din dorinţa de a-şi exprima recunoştinţa, sentimentele, admiraţia şi bucuria faţă de Dumnezeu. Să-L laude pe Dumnezeu, cu arfa şi cu tobe: 

„ Căci Domnul are plăcere de poporul Său, şi slăveşte pe cei nenorociţi, mântuindu-i să salte de bucurie credincioşii Lui îmbrăcaţi în slavă, să scoată strigăte de bucurie în aşternuturile lor”. 

Ne-am acomodat cu ritualurile morbide, care au grijă să nu ofenseze pe nimeni, să scoată măcar o apreciere palidă din partea unui participant, în loc să vedem cine este Dumnezeu, de fapt, şi cum trebuie El sărbătorit. El locuieşte în mijlocul laudelor lui Izrael. Acest lucru îl ştim, şi totuşi suntem paralizaţi să nu facem nimic. 

Fiecare întâlnire a credincioşilor trebuie să fie o adunare de sărbătoare în cinstea lui Dumnezeu. La o festivitate totul se face prin excelenţă, nimic ieftin, nici o improvizaţie, totul este pregătit şi are nobleţe. 

Vă puteţi închipui altfel adunarea sfinţilor în cer şi a îngerilor. Ne rugăm, predicăm, cântăm, facem tot soiul de întâlniri de eliberare, de vindecare, de umplere, de socializare, pentru batrîni, pentru căsătoriţi, pentru tineri, toate având în vedere nevoile noastre, durerile noastre, aspiraţii, dorinţe şi neîmpliniri, dar nu Dumnezeu.

Dumnezeu. Fără nimic în plus. Poate ne este frică de El prea mult ca să fim prea interesaţi, doar de El. Sau poate nu prezintă intereres pentru noi dacă nu-L asociem cu ceva, sau cineva.

Mulţi L-au căutat pe Isus pentru că aveau nevoie de ajutorul Lui nu de El. Oare câţi dintre noi suntem pasionaţi de Dumnezeu dezinteresaţi, fără nici o aşteptare, doar El. Am ajuns să ne sărbătorim noi pe noi, mai mult decât pe Cel despre care spunem că este Creatorul, Susţinătorul şi Răscumpărătorul nostru. Când Dumnezeu este celebrat se întâmplă lucruri nemaipomenite. Dumnezeu începe să vorbească, să se descopere pe Sine într-o manieră nouă, cheamă oameni să-l slujească, vindecă pe om, ţara, minţile, dă bogăţie şi bunăstare şi umple inimile de pace şi bucurie. Dumnezeu celebrat, diavol demascat. Cel rău trebuie să iasă din acunzişurile lui, de unde dă atacuri periodice, regulate şi este pus pe fugă, pentru că slava lui Dumnezeu inundă fiecare milimetru de teritoriu. Cu siguranţă o celebrare formală nu-L va aduce pe Dumnezeu mai aproape ci-L va îndepărta şi mai mult. De aceea trebuie avut mare grijă de modul şi conţinutul celebrării. Ea trebuie să fie condusă de oameni călăuziţi de Dumnezeu, care cunosc inima lui Dumnezeu, gândurile lui şi se lasă pe deplin conduşi de Duhul Sfânt, care au autoritate şi sunt bine văzuţi de popor. 

Oh, Îl iubesc pe Isus, cât de mult Îl Iubesc pe Isus, cât de mult… Căci El întâi m-a iubit! 

” Voi celebra pe Dumnezeu în viaţa mea, în templul inimii mele, îl invit pe Dumnezeul Sfânt, Îl voi întâmpina pe Dumnezeu cu mâini curate, ridicate spre El, şi-i voi cânta Osanale Numelui Său Cel Sfânt, îmi îmbrac hainele de sărbătoare pentru Dumnezeul meu, voi cânta pentru Mirele meu cântare nouă. Gura mea va lăuda Numele Lui Cel Sfânt zi şi noapte, nu voi tăcea nici o clipă, Răscumpărătorul meu vine pe nori, îmbrăcat în lumină, glorie şi slavă. Zâmbesc la vederea Lui, nu mai pot de bucurie, sufletul meu tresaltă de bucurie. Duhul Sfânt mă unge cu untdelemn plăcut Lui, se va bucura de Mine cum se bucură un părinte de întâiul său născut. El va veni să-şi ia moştenirea. De El ascult. Pe El Îl celebrez cu tot ce sunt.”  

Să mergem puţin în Mica să vedem câteva aspecte a persoanei măreţe a lui Dumnezeu.

Dumnezeu are un Templu, este Templul Său cel sfânt. Aici citim că a fost un moment în care Dumnezeu hotăreşte să iasă din locaşul Său. Oare ce L-a putut determina să facă aşa ceva?

La venirea Lui pe pământ, se topesc munţii, văile crapă, ca ceara înaintea focului, ca apa care curge prin râpi. (1:4). Ce putere dizlocată. Pământul nu rezistă la apariţia Lui. Totul cedează, se topeşte, înaintea lui Dumnezeu.Ce L-a făcut pe Dumnezeu să iasă din Templul Său? Nelegiuirea lui Iacov şi păcatele lui Izrael. Păcatele sunt numite: sunt două oraşe, Samaria şi Ierusalim. Păcat colectiv. Nu un om, nu o faptă, cetăţile centrale, capitalele erau pline de silnicie şi păcat. Samaria urmează să fie făcut un morman de pietre. Ras complet. Idolii distruşi, tot ce s-a clădit din venitul adus din curvie va fi nimicit. Proorocul simte, trăieşte durerea din inima lui Dumnezeu, de aceea plânge, umblă desculţ, gol şi geme. Prezenţa lui Dumnezeu de multe ori aduce plâns şi geamăt, din cele mai adânci şi ascunse izvoare ale fiinţei. Gemete şi plâns. Este o rană fără leac, pentru care nu este vindecare. Ce tragic. Cetăţile nici nu aveau idee. Ei trăiau în nepăsare, ignoranţă şi neştiinţă. Dumnezeu era afară din Templul Său Cel sfânt. Ceva urma să se întâmple…S-a pogorât nenorocirea din partea Domnului, până la poarta Ierusalimului. Celor din Lachis li se spune să fugă, să-şi înhame cei mai iuţi cai, ei au fost primii care au dus pe Sion în păcat. Slava lui Izrael se mută la Adulam. Radeţi, taie-ţi părul, din pricina copiilor tăi. Vor fi duşi în robie. Vor veni vremuri rele. Din pricina spurcăciunii vor fi dureri, dureri puternice. 

Cel mai grav: ei vor căuta pe Dumnezeu, şi prezenţa lui dar El se va ascunde de ei. 

Proorocii sunt compromişi. Sătui proorocesc pace, flămânzi război. Văzătorii urmează să fie daţi de ruşine. Dumnezeu nu le va răspunde. Însă Mica este plin de putere, şi de Duhul lui Dumnezeu. 

Capitolul 4 face brusc trecerea la un alt moment în planul divin. Împărăţia de 1000 de ani. 

Iar capitolul 5 aduce veste bună: Dumnezeu domneşte. Vine la poporul Său. Vine Mesia, Împăratul lui Izrael, El va domni până pe vecie. 

Nimeni nu se poate asemăna cu Dumnezeu. Să-l sărbătărim într-o adunare sfântă, plăcută Lui, să-l sărbătorim în templul vieţii noastre. Căci El a fost, este şi va fi Dumnezeu din veşnicie până în veşnicie. 

Să-l Celebrăm dar pe El!

Vreau să fiu acolo unde este mirele. Va fi o nuntă. Mirele este: Mielul lui Dumnezeu iar mireasa, Biserica . Biserica răscumparată dintre cei păcătoşi, pierduţi, zdrentuiţi. Nu întreb dacă vei fi acolo, ci te întreb dacă vrei să fii la nunta Mielului, dacă ai această dorinţă. La nuntă dacă apare o problemă şi nu poate fi rezolvată se aduce la cunoştinţa mirelului şi tot ce spune el se face. La nunta din Cana, mama Lui Isus, spune să se facă tot ce va zice Isus, nu mirele, pentru că Isus era mai mare decat mirele în autoritate. Cum poţi intra la nunta Mielului.

1. Trebuie să fii în relaţie cu Mirele

La nunta nu sunt străini. Toţi au legatură cu Mirele sau mireasa. Vreau sa te întreb ce legătura ai cu mirele. Se pregăteşte cea mai mare sărbătoare din univers, nunta Mielului lui Dumnezeu, a lui Isus Cristos Fiul Dumnezeului Cel Prea Înalt. Aceasta nunta va fi în cer. Relaţie cu Mirele! Să-l cunoşti şi să te cunoască! Îl cunoşti pe Isus ? Cine este El pentru tine? El este Împarat, Domn şi Mântuitor unic al oricarui om care crede în El şi se pocăieşte.

2. Trebuie să fii chemat!

La orice nuntă sa face o listă : cine să fie chemat şi cine nu. Rudenii de gradul 1,2,3. Pe cine cheamă Mielul la nunta Lui? O cântare spune : tu eşti chemat, tu eşti chemat. Dumnezeu spune : vreau să fii la nunta Fiului Meu şi te chem pe nume. Invitaţiile se fac pe nume. Te cheamă chiar dacă simţi că nu ai merita să fii acolo, te cheamă fără să trebuiască să plăteşti ceva.’ Nunta este gata; dar cei poftiţi n-au fost vrednici de ea’ (Mat.22 : 8). Cei invitaţi iniţial au refuzat chemarea prin atitudinea lor. Invitaţia s-a extins de la cei ce erau în planul iniţial, la toţi cei care puteau fi găsiţi : buni şi răi, important era să se umple odaia. Odaia s-a umplut, dar întâmplarea nu se opreşte aici. A venit Împăratul să-şi vadă oaspeţii şi a zărit pe unul dintre toţi. Acesta are parte de o atenţie deosebită, dar în defavoarea lui. Nu era îmbrăcat în haină de nuntă.

3. Haina de nuntă

‘Prietene’ cum ai intrat aici fără haină de nuntă. Omul acela amuţit. Nici o scuză, nici un argument, nu putea salva situţia. Autoritatea era prea mare să mai poată scoate vreun cuvânt. Acest om a fost legat de mâini şi de picioare, şi aruncat în întunericul de afară, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Haina este foarte importantă. Chiar dacă nunta este pregătită trebuia să fii sigur că ai haina, cea mai frumoasă, de sărbătoare, curată, adecvată pentru ca regele să-i placă atunci când te vede. Nu e important decât să fii plăcut regelui. De aceea trebuie să ştii ce aşteptări are, cum vrea să mergi la nuntă, cu ce îmbrăcăminte.

Haina de nuntă este haină pe care a dat-o tatăl fiului risipitor când s-a întors acasă, este haina bucuriei şi neprihănirii pe care ţi-o dă Duhul Sfânt când eşti botezat în apă şi în Duh, este haina ungerii Lui pe care o ai ca slujitor al Dumnezeului Cel Prea Înalt. La nuntă nu se împart haine. Acolo trebuie să intri cu ea pe tine.

Ia-o cât de repede, nunta este foarte aproape.

Matei 3:1-12

Americanii care stau în zonele mai reci iarna se duc în sud, ei sunt oameni ordinari, cei extraordinari merg la Montreal, în nord, nu se tem de frig. “Cei ce sunt în casa Domnului tot mai pot să laude pe Domnul”. După Crăciun, An Nou ce am putea să mai spunem. La 6 ianuarie este o Sărăbătoare care în multe Biserici nici măcar nu este pomenit: botezul Domnului Isus. Azi vom analiza 4 teze ale botezului: originea, autoritatea, semnificaţia şi practica botezului.

1. Este botezul opţional sau obligatoriu? It’s up to me or it’s up to Him?

Când, cum şi cine trebuie să primească botezul? Există patru atitudini greşite despre botez: atitudinea fariseilor şi a saducheilor(care vroiau să se boteze de formă), negarea obligativităţii, falsificarea semnificaţiei, înlocuirea cu altceva.

Unde apare pentru prime dată botezul în Biblie? Baptiştii spun că la Ioan Botezătorul (în engl. John the Baptist). În 1 Cor. 10:1-3 scrie că botezul semnifică ieşirea din robie (egipteană), Dumnezeu îşi scoate poporul din robie “botezaţi în nor şi în mare, pentru Moise…” Unde apare prima dată Botezul în Biblie. În V.T. Cine a spus? fratele Levi (cui îi pasă de fratele Levi), dar este fratele Pavel care a scris. Evenimentul ieşirii din robie a marcat poporul lui Dumnezeu. A fost manifestarea vizibilă a puterii lui Dumnezeu, au trecut prin mare ca pe uscat. Reţinem: au fost botezaţi pentru Moise. Moise era un prooroc, aducea revelaţie, prin el a venit legământul mozaic, legea, Dumnezeu spune: “stau de vorbă cu el faţă-n faţă”. Moise a proorocit despre Domnul Isus :” Dumnezeu va ridica un prooroc ca şi mine de el să ascultaţi”. Gal. 3:26-27 spune că în Noul Legăm botezul este pentru Hristos aşa cum în vechime a fost pentru Moise.

Ioan Botezătorul vine cu mesajul pocăinţei şi cu botezul, dar acest botez nu este numia al lui Ioan , ci este al lui Dumnezeu. Dumnezeu îl foloseşte pe cel mai mare dintre prooroci să aducă mesajul botezului, pentru că avea importanţă mare.

O dată Domnul Isus este întrebat cu ce putere faci tu aceste lucrări? Şi Eu vă pun o întrebare: de unde botezul lui Ioan? Dacă Domnul Isus pune problema înseamnă că era o temă majoră. Doctorii în teologie se sfătuiesc repede: dacă spun că a venit din cer, atunci dece nu l-au primit, dacă spunem că a venit de la oameni ne omoară norodul, pentru că toţi ştiau că Ioan era un mare prooroc. Răspuns oficial: nu ştim. Cum ar spune un profesor de matematică la întrebarea cât e 3X6, răspuns: nu ştiu. Luca 7.30: TOT NORODUL CARE L-A AUZIT PE ISUS AU DAT DREPTATE ŞI AU PRIMIT BOTEZUL.

Semnificaţia nr.1 a botezului: să dai dreptate lui Dumnezeu. Domnul Isus vine din Galilea la Iordan (face o călătorie) să se boteze. Gala Galaction: “Ioan trebuie să împlinim toată dreptatea lui Dumnezeu”. Să dai dreptate lui Dumnezeu, iată prima semnificaţie. Cine eşti tu să spui lui Dumnezeu că nu are dreptate…

Dar,  fariseii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei neprimind botezul Lui. Dumnezeu face plan pentru om. Poate omul să-l zădărnicească? Da. Cum? neprimind botezul, Lui. Mesajul lui Ioan avea un punct focal: pocăinţa, celor ce cred şi mărturisesc păcatele. Botezul are de-a face cu mărturisirea păcatelor. Nu este doar să-L enumerăm.

“Cine îşi mărturiseşte păcatele nu propăşeşte…”

A mărturisi din gr. homologeo=a omologa, a pune de-acord cu un standard…

Dumnezeu spune: eşti păcătos, eu spun : da Doamne, aşa este. Când îţi mărturiseşti păcatele, te botezi, dai dreptate lui Dumnezeu. Botezul era popular aş că au venit fariseii şi saducheii, dar Ioan nu se bucură ci spune: “vipere”… Pocăinţa, te apropie de cer şi cerul de tine. Prin pocăinţă intrăm în botez şi apoi continuăm călătoria mai departe. Pocăinţa este oxigenul sufletului. Dar, iată că vine cineva care nu avea nevoie de pocăinţă, pentru că era fără păcat, totuşi înfăptuieşte botezul. De ce?

a) pentru că ceea ce face Ioan a venit de us, iar Isus trece prin procedura dată de sus

b)pentru noi ca să ne arate ce trebuie să facem.

” Un singur Domn, o singură credinţă un singur botez”.

Credinţa şi pocăinţa preced botezul. Biblia spune că a ieşit din apă, înseamnă că a fost scufundat în apă, baptizo=imersiune. Mat 28. Marea Trimitere. Domnul Isus se ocupă de botez şi după înviere. Ucenicia precede botezul, El spune să-i faceţi ucenici şi să-i botezaţi. Botezul în numele lui Isus era pentru evrei. Pentru evrei nu era problema să creadă în Iehova ci în Isus (Marcu 16: 15-16)

Botezul a II oară în Numele lui Isus este un infantilism spiritual. Ce e cu tâlharul de pe cruce. El nu s-a botezat. Nu te băga la tâlhari, apoi nu eştii pe o cruce, iar tâlharul face mărturisirea: Tu eşti împărat! Ioan 3:22, Ioan Îl confirmă pe Isus ca Fiu al lui Dumnezeu, v.22 Isus boteza împreună cu ei. Cine a botezat ucenicii. Unii au fost botezaţi de Ioan au fost ucenicii lui Ioan. Cine l-a botezat pe Pavel? Anania. Isus a omologat botezul lui Ioan, a vestit a celaşi mesaj.

Modelul nostru este modelul Bisericii primare, Fapte 2 . Noi nu practicăm ce a fost în sec XVII. E botezat cine primeşte mărtuiria (aceasta exclude botezul copilaşilor). Copilaşul nu poate primi mărturia şi nu poate mărturisi. Un copil în clasa a VII a face probleme de matematică, fizica etc, aşa dar poate fi botezat dacă crede, se pocăieşte şi mărturiseşte. Un om este adăugat la Biserică după ce a fost botezat. Omul care primeşte mărturia şi botezul, frecventează Bierica. Uni zic: eu mă bucur utoţi, întrebarea e cucine suferi’ Nimeni nu poate contesta obligativitatea botezului. Pavel l-a schimbat pe rabinul Gamaliel cu rabinul Isus. În Fapte 16 scrie că temnicerul din Filipi a fost botezat el şi casa lui. Unii spun că sigur erau şi copii. Nu scrie. Scrie că apoi au şezut la masă cut toţii şi s-au bucurat.

 Prin botez intri într-o aventură cu Dumnezeu, o călătorie. Botezul e un început nu un final. Noi nu trebuie să fim creştini prăfuiţi. Suntem oameni noi pentru o lume nouă.

 Preluat din expunerea pastorului Levi Marian la Montreal. 

Iată cele cinci îndatoriri al oricărui creştin născut din nou:

1. Roagă-te în fiecare zi.

2. Citeşte Biblia în fiecare zi.

3. Dă zeciuiala, practică dărnicia.

4. Frecventează o Biserică locală în care să te integrezi.

5. Mărturiseşte-L pe Christos ( dacă trebuie şi cu vorba).

Da este posibil.

“… la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă”. Mat.19:26

Viaţa veşnică este darul lui Dumnezeu. Este gratuită, dar nu ieftină.

Iată câţiva paşi care trebuie făcuţi.

1. Admite că eşti un păcătos. Nu e de vină nici vecinul tău, nici strămoşul tău.

2. Crede că Isus Christos este Fiul lui Dumnezeu.

3. Pocăieşte-te de păcatul tău.

4.Primeşte-l pe Isus Christos în viaţa ta.

5. Ia o decizie pentru Isus Christos şi mărturiseşte-o public.

6. Fă-o acum.

Singurul păcat pe care Dumnezeu nu-l iartă este acela pe care nu-L mărturisesc.

Nimeni nu va fi iertat de păcatul necredinţei în Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu.

Dacă te-ai hotărât să-L primeşti pe Isus Christos în viaţa ta roagă-te, şi spune :

“Doamne Isus Christoase,

cred că eşti Fiul lui Dumnzeu, cred că ai murit pe crucea de la Golgota pentru păcatele mele, cred că ai înviat a treia zi şi acum stai la dreapta Tatălui. Acum vin la tine ca un păcătos, iartă-mă, curăţeşte-mă, vino în viaţa mea, spală-mă cu sângele Tău curs la Golgota, umple-mă cu Duhul Tău Cel Sfânt, scrie numele meu în Cartea Vieţii, fii Domnul şi Mântuitorul meu. De azi înainte Te voi urma şi Te voi asculta, până la moarte. Amin.

Iată certitudinea că ai făcut un lucru nemaipomenit de important:

“Dar tuturor Celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu”. Ioan 1:12