Teofil Tripo’s blog!

Cei mai binevoitori dintre noi ar răspunde fără să stea pe gânduri, că nu, un creştin nu poate fi afectat de blesteme. Citeam pe un site, cineva întreba: ce să fac să scap de blestemele din viaţa mea? Zicea, cred ca sunt blestemată. Răspunsul a venit de la un binevoitor creştin: crede în Dumnezeu, roagă-te, şi dacă nu merge du-te la preot. Reţetă scrisă cam aşa: ia piramidon, apoi antinevralgic şi aşteaptă să te vindeci de cancer.

Majoritatea celor care trăiesc în blestem spun că ei cred în Dumnezeu, şi spun şi câte o rugăciune. Mersul la preot nu strică niciodată, e adevărat, dar s-ar putea să nici nu ajute, prea mult. Revin: cum poate fi un creştin afectat de blesteme. Nu-L păzeşte Dumnezeu, doar nu de accea e creştin? Sau Dumnezeu nu e interesat de El în astfel de amănunte?

Întâi de toate vreau să readuc versetul din Proverbe în atenţie:

” Cum sare vrabia încoace şi încolo şi cum zboară rândunica, aşa nu nimereşte blestemul neîntemeiat.”( Prov. 26 :2)

Se pare că blestemul întemeiat nimereşte. În popor se spune că blestemul de mamă se prinde. Adică o mamă care e disperată de copilul ei, în disperarea ei şi neputinţa ei, poate să spună un blestem care să afecteze copilul.

Dar, să vedem cum stăm cu creştinii. Înainte de toate trebuie să vedem ce înseamnă a fi un creştin. Forumurile sunt ticsite de astfel de subiecte, care mai de care. Iată o explicaţie a creştinismului practicant, pe unul din forumuri:

“Iubirea lui Dumnezeu: Tatal, Isus si Duhul Sfant, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu toata puterea ta. Sa iubesti pe aproapele ca pe tine insati. Iubirea lui Dumnezeu inseamna daruire, credinta in Evanghelie, comunicare cu El in rugaciune, ascultare de Sistemul de valori revelat in Sfanta Scriptura, lucrarea in Biserica prin darul Duhului Sfant primit de fiecare crestin (invatatori, evanghelisti, misionari, diaconi, orice slujire din Biserica), trairea in sfintenie (sub calauzirea Duhului Sfant).Iubirea aproapelui inseamna dragoste pentru toti oamenii, propovaduirea Evangheliei oricarei fapturi, ajutorarea aproapelui prin implicarea in acte de caritate, educatie, probleme medicale, indeplinirea responsabilitatilor in Familie, Biserica, Societate.” (definiţia nu imi aparţine, a fost preluată).

Ştiu că unii aţi auzit multe predici şi studii despre numele, unde au apărut, ce au făcut primii creştini. Dar azi, în contextul de acum, ce este, sau cine este un creştin? Un creştin real este definit de calitatea relaţiei sale cu Dumnezeu. Cât de aproape trăieşte de Dumnezeu, sau cât de departe vrea să umble, paralel cu standardul lui Dumnezeu. Calitate, intensitate, altitudine în relaţia cu Dumnezeu. Trebuie să înţelegem o dată pentru totdeauna că Dumnezeu ne vrea 100% pentru El. Nu există rabat. Şi eu trebuie să trăiesc în această stare de dedicare zilnică faţă de El 100%. Orice compromis mă poate costa. Părtăşia cu Dumnezeu trebuie să fie activă, vie, continuă şi personală. A spus un slujitor al lui Dumnezeu pe care L-am întrebat: care este cheia succcesului în lucrarea lui Dumnezeu? Mi-a spus: părtăşia zilnică cu Dumnezeu. M-a convins.

Degeaba ai o carte de credit de 5000 de Euro, dacă nu e activată. Dar ştii că e a ta şi o admiri. Da întoarcerea la Dumnezeu e importantă, botezul da, umblarea la Biserică e, toate le-aş asemăna cu cartea de credit, dar activarea este părtăşia înfocată, zilnică cu Dumnezeu. Asta nu înseamnă să stau 12 ore pe genunchi pe zi, ci pe lângă orele petrecute în rugăciune, să trăiesc cu El în gând, să-l caut cu inima, să-L laud şi să-L conştientizez mereu, că da, El e Dumnezeul vieţii mele şi El răsplăteşte pe cei ce Îl caută din toată inima.

Din păcate creştinii filozofi, meditatori, bisericoşi au câteodată probleme şi nu înţeleg de ce se întâmplă cu ei ceea ce se întâmplă. Pentru că Dumnezeu caută închinători, caută torţe pe care să le aprindă şi să ardă şi nu lumânări afumânde care se topesc încet şi apoi rămân amintire. Aşadar, atâta timp cât un creştin arde pentru Dumnezeu, nu există probleme. Focul curăţă tot. Problema vine când focul s-a stins, şi e fum sau nici măcar fum. În astfel de cazuri se apelează la planul B, în care alţi creştini trebuie să îi slujească, celui în cauză, ca acesta să fie eliberat de efectele şi legăturile blestemului, şi să fie repus la loc, şi aprins din nou, în sensul bun al cuvântului. Slujirea, spirituală are mare, foarte mare putere.

Apoi foarte important e ca cel eliberat să-şi menţină starea de eliberare printr-o viaţă trăită într-o manieră nouă, şi orice fel de tentativă de întoarcere la practicile vechi să fie oprită din timp.

De ce unii oameni nu sunt vindecati ?

” Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi. El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită…”          Is. 61:1

Dumnezeu nu a creat boala. Dumnezeu nu aruncă cu boli ca să-i pedepsească pe cei care nu ascultă de El. Boala fizică, mentală, sufletească te limitează, îţi scade randamentul, te imobilizează, iar cel care vrea să-l limiteze pe om este cel rău. Cred că dintre voi aţi fost la cruciada lui Reinhard Bonke la Timişoara. Din păcate eu nu am participat doar două zile, a treia nu am mai mers. Ştiam multe despre el şi că prin el Dumnezeu mişcase Africa, dar vroiam să trăiesc pe viu, minunile. Am mers împreună cu un frate scump, asociat al meu în rugăciune. Fiind din Ungaria am crezut ca stadionul Poli va fi arhiplin. Spre surprinderea noastră era doar jumătate. Ideea centrală este următoarea. Au fost prezenţi mulţi bolnavi acolo, dar, nu toţi au mers acasă vindecaţi. Chiar din Biserica pe care o păstoream pe atunci a fost cineva care nu s-a vindecat, ci, a plecat în scurt timp acasă la Domnul. Mulţi au fost contrariaţi. Cum? A fost acolo şi nu s-a întâmplat nimic. În schimb alţii au fost vindecaţi chiar dintre cei care stăteau lângă mine. O femeie striga în gura mare: văd, văd, văd! Era vindacată. Cei mai mulţi care sunt bolnavi se concentrează pe boală, în loc, să se concentreze la vindecare şi la Cel care dă vindecare. Boala poate avea un substrat demonic, poate fi din accident, poate fi datorata unui mod neadecvat de viaţă. Aici să nu ne gândim doar la fumători, ci ne putem gândi la cei care trăiesc în supra-stress, în tensiune. Apoi poate fi rezultatul blestemului care este în viaţa lui, a respingerii, a vreunui abuz etc. Deci sursa contează. Duhul Sfânt descoperă întotdeauna sursa şi foarte important, modalitatea sau uşa prin care această boală a intrat.Vindecarea nu cade din cer “dacă va vrea Domnul”, ci vindecare este ceva care trebuie cerut şi aplicat, insistat. Femeia cu scurgere de sânge s-a băgat prin mulţime şi s-a atins de poala hainei Lui. Apoi vindecarea odată primită, trebuie avut grijă, nu irosită ci îngrijită şi întreţinută într-un mediu spiritual sănătos .

Pregătirea pentru vindecare

Citeste tot ce scrie în Biblie despre vindecare, începe să studiezi, învaţă versete, ascultă predici, umple-ţi sufletul de cuvântul aducător de vindecare.S-ar putea să trebuiască să renunţi la anumite relaţii care crezi ca nu te ajută să primeşti vindecare. Oamenii se îmbulzeuau la uşă unde era Isus şi nu au îngăduit să intre cei patru bărbaţi care-l aduceau pe prietenul lor, pe un pat de aceea s-au urcat pe acoperiş. Oamenii pot fi un obstacol în calea vindecării, păreri cum ar fi: am auzit că x cu această boală s-a dus în câteva sătămâni. Dacă auzi asta, atunci sămânţa necredinţei a şi fost semănată. Proclamă pe Isus ca Vindecător al tău. Cum a vindecat Domnul Isus acum 2000 de ani aşa vindecă şi azi. Cum vine vindecarea?

El nu se ruga pentru bolnavi.

El se atingea de bolnavi, Îşi punea mâinile peste ei (Luca 4: 40) vorbea bolii, sau poruncea. El stătea nopţi în rugăciune şi făcea lucrarea de vindecare în ungerea Duhului Sfânt.

Cineva care reprezintă pe cel bolnav trebuie să vina cu credinţă la Isus.

Ia exemplul sutaşului care intervine pentru robul său. Boala gravă poate să-l facă pe cel în cauză inapt de orice acţiune: părinte pentru copil, sot pentru sotie, rudă apropiata, prieten etc. (Matei 8: 5-13)

Bolnavul s-ar putea ca în urma predării să trebuiască să fie botezat.

Actul botezului poate fi un mijloc prin care Duhul sfânt să aducă vindecare.

În alte cazuri este nevoie de un act propetic cum ar fi aşezarea unei batiste sau a unui prosop, purtatoare de ungere aducătoare de vindecare, bineinteles, însoţită rugăciune.

Mărturisirea păcatelor şi slujire pentru vindecare lăuntrică Iacov 5:16

Administratrea Cinei Domnului.

Neadministrarea sau administrarea greşită a Cinei pot fi o sursă a bolii : “Din această pricină sunt mulţi între voi neputincioşi şi bolnavi” 1 Cor. 11: 30

Ungerea cu undelemn. Iacov 5:14-15, Marcu 6:13

Aşadar vindecarea este asigurată de Dumnezeu. S-ar putea ca unul din aceste aspecte de mai sus să nu fie luată în considerare şi vindecarea să nu aibă loc. Sunt detalii în care numai Duhul Sfânt poate da călăuzirea pentru a conduce spre vindecarea deplină. Foarte important ca cel bolnav să creadă că Dumnezeu vrea să-l vindece. Şi Domnul Isus a întrebat pe cei bolnavi dacă vor, sau nu, să se vindece. El cu siguranţă ştia, dar, vroia confirmare verbală, clară a celui în cauză.Şi tu poţi fi vindecat dacă eşti bolnav, şi tu poţi sluji altora ca să aduci scânteia credinţei şi apoi să poţi sluji spre vindecare a altora, pentru că singurul care decide vindecarea şi o dă este Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu şi o dă prin Duhul Său Cel Sfânt.

Botezul cu Duhul Sfânt şi cu foc

         Ioan a făcut următoarea mărturisire: “Am văzut Duhul pogorându-se din cer ca un porumbel şi oprindu-se peste El. Eu nu-L cunoşteam, dar cel ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis : Acela peste care vei vedea Duhul pogorându-se şi oprindu-se este Cel ce botează cu Duhul Sfânt. Şi am văzut lucrul acesta şi am mărturisit ca el este Fiul lui Dumnezeu.”                                                                                                                                                    Ioan 1 :32-34       

 Ioan afirmă cu tărie că a luat la cunoştinţă că Isus Christos este Cel ce botează cu Duhul Sfânt. Botezul cu apă este un act de ascultare faţă de porunca Scripturii, dar botezul cu Duhul Sfânt este un act al puterii. Cineva care este mult mai puternic decât unul care botează în apă, vine, şi face un botez cu Duhul Sfânt şi cu foc.       

Matei 3:11 : ”Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă ; dar Cel ce vine după mine, este mai puternic decât mine şi eu nu sânt vrednic să-i duc încălţămintele, El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc, v.12  îşi va curăţa cu desăvârşire aria şi îşi va strânge grâul în grânar, dar  pleava, o va arde într-un foc care nu se stinge.”       

 Aceste două versete descriu măreaţa lucrare a Fiului lui Dumnezeu, care începe cu perioada de după Ioan, până la judecata finală. În această perioadă botezul cu Duhul Sfânt şi cu foc va continua pentru că aceasta este menirea Lui şi o face şi azi. Unii pentru că nu cunosc, sau le este teamă, schimbă sensul botezului cu Duhul Sfânt şi cu foc, şi o răstălmăcesc. Cine greşeşte în privinţa lucrării Duhului Sfânt face o mare greşeală. Isus atrage atenţia şi accentuează gravitatea păcatului împotriva Duhului Sfânt.

Botezul - Baptizo, baptizomai = a scufunda.

Acest cuvânt se folosea în vechime şi pentru a denumi procesul de vopsirea hainelor. Haina era scufundată în lichidul colorat, haina intra în lichid, iar lichidul intra în haină şi rămânea, văzându-se după culoare. Botezul cu Duhul Sfânt este o întrepătrundere reciprocă prin care eu sunt scufundat în Duhul Sfânt (Duhul Sfânt simbolizat şi ca râu în Biblie) iar Duhul Sfânt, în același timp, îmi umple fiinţa cu prezenţa Sa. 

Focul

Dumnezeu este foc.”Fiincă Dumnezeul nostru este foc mistuitor.” Evrei 12: 29       

Isus Christos are aceleaşi caracteristici de foc : Capul şi părul Lui erau albe ( ca lâna albă ca zăpada ; ochii Lui erau ca para focului ; picioarele Lui erau ca arama aprinsă şi arsă într-un cuptor; şi glasul Lui era ca vuietul unor ape mari.  (Apoc. 1: 14-15)

Duhul Sfânt

La Cincizecime Duhul Sfânt S-a pogorât sub forma unor limbi de foc ( engl. flame of fire). Fapte 2: 3, ”nişte limbi ca de foc au fost văzute pe fiecare.”  Într-adevăr avem acel cuvinţel de legătură ”ca”. Vei spune că nu a fost foc, ci, ca de foc. Accept pentru că dacă era foc propriu-zis rămâneau fără podoabă capilară pe creştet şi era diferit. Nu au fost arşi, de aceea nu a fost foc propriu-zis, ci arăta ca focul. Biblia NIV (engleză) traduce : limbi de foc = tongues of fire, nu există grad de comparaţie, lipseşte cuvântul ”ca”.        

Acest foc este focul prezenţei Lui Dumnezeu. Este focul ce arde în continuu şi a ars odinioară pe capacul ispăşirii chivotului lui Dumnezeu. Este flama prezenţei Lui Dumnezeu, Shekinah lui  Dumnezeu, de acum, în om. Acesta era planul etern a lui Dumnezeu, dorinţa lui cea mai mare, să fie pentru totdeauna cu omul, creat de El.        

Isus vrea să boteze pe fiecare om cu Duhul Sfânt şi cu foc: ”…în zilele din urmă voi turna din Duhul Meu peste orice făptură”  Fapte 2 :17

Care e scopul?       

Omul umplut cu Duhul Sfânt este trimis şi determinat să predice Evanghelia, să se roage, să vindece, să scoată dracii şi să mângâie pe cei cu inima zdrobită şi cu duhul mâhnit. De unde ştii că ești botezat cu Duhul Sfânt?

1.  Îl iubeşti pe Domnul Isus  cu tot sufletul tău, cu toată inima ta, cu tot cugetul tău.

2.  Iubeşti, onorezi, respecţi pe Duhul Sfânt.

3.  Trăieşti în frică de Dumnezeu.

4.  Simţi nevoia să te rogi, mai mult, şi mai mult.

5.  Simţi nevoia să predici, să te rogi şi iar să predici.

6.  Se manifastă darurile Duhului Sfânt în tine :

a. vorbirea despre înţeleciune

b. vorbirea despre cunoştinţă

c. darul credinţei

d. darul tămăduirilor

e. puterea de a face minuni

f. proorocia

g. deosebirea duhurilor

h. felurite limbi

i. tălmăcirea limbilor        (1 Cor. 12: 8-10) 

Ce e dacă nu vorbeşti în limbi? 

Dacă nu doreşti să vorbeşti în alte limbi, nu vei vorbi niciodată. Dumnezeu nu dă nici un dar împotriva voii tale. Dacă nu vorbeşti în alte limbi nu eşti o categorie mai joasă de creştin. Nicidecum. Pavel spune : ”oare toți vorbesc în limbi?” 1 Cor. 12: 30. Este o întrebare retorică și răspunsul este: nu. Nu toți vorbesc în alte limbi. Cel care vorbește în alte limbi trebuie să-l vadă pe fratele lui de credință, care nu vorbește în alte alte limbi, din perspectiva lui Hristos, și nu din perspectiva omenească, care de multe ori este complet neadecvată.

Revenind la darurile Duhului Sfânt care se manifestă :

1.  Proorocie

 2.  Slujbă

3.  Darul de a învăța

4.  Darul de a îmbărbăta

 5.  Da a dărui

6.  Darul de a cârmui

7.  De a face milostenie (Rom. 12: 6-8)      

 Darurile nu sunt talente, nu sunt roade, nu sunt abilităţi, sunt daruri care trebuiesc preţuite şi folosite. Dacă primeşti un cadou şi mai ai 25 la fel acasă, nu te bucuri, pentru că zici : sunt prea multe și nu ai nevoie de colecţie, ca să ştergi preful pe ele. Poate te-ai bucura mai mult să ai ceva, care să fie util şi să-l poţi folosi. Dumnezeu dă daruri prin Duhul Sfânt spre utilizare, spre a lucra cu ele, iar când le  foloseşti după voia Lui, El se bucură foarte mult şi tu la fel, pentru că scopul a fost atins.